Valori ale sectorului public, particularități

care îl individualizeză

MCAC-anul II
Abstract

De ce avem nevoie de organizaţii publice? Există diferenţe între organizaţiile publice şi

private? Este posibil să tratăm organizaţia publică la fel ca pe cea privată? Acestea sunt doar
câteva din întrebările la care vom încerca să răspundem în continuare pentru a întelege mai
bine sectorul public cu particularitatile lui.

În analiza diferenţelor organizaţii publice/private există două abordări majore: una descriptivă
(care încearcă doar să prezinte caracteristicile) şi una normativă (care încearcă să stabilească
care dintre ele funcţionează mai bine). În continuare vom prezenta o abordare descriptivă
care să pună în evidenţă argumentele pro şi contra în ceea ce priveşte „specificitatea”
organizaţiilor publice.

Analiză a literaturii de specialitate:

Diferențe salariale între sectorul public și cel privat din Spania

 În acest studiu, diferențele salariale dintre sectorul public și cel privat sunt
analizate, estimând un model în care situația lucrătorului dintr-un sector sau
altul este considerată endogenă. Rezultatele arată că diferențele salariale
observate nu se datorează numai caracteristicilor diferite ale lucrătorilor din
unul sau altul dintre sectoare, ci și diferitelor structuri de remunerare pentru
sectoarele menționate, deoarece acestea sunt diferite pentru bărbați și femei.
Diferențialul salarial scade în favoarea sectorului privat cu nivelul studiilor,
precum și cu nivelul studiilor relevante aplicabile postului. (Autor(i): Angel
López Mateo, Jaume García Villar, Pedro Jesús Hernández Martínez,
Localizare: Papeles de economía española, ISSN 0210-9107, Nº 72,
1997, pp. 261-274, Diferencias salariales entre sector público y sector privado
en España)

Percepțiile politicii și performanța percepută în organizațiile publice și private: un test

al unui model în două sectoare

1
  Acest articol sugerează un model teoretic și o examinare empirică a relației
dintre politica organizațională și performanța percepută a angajaților în două
setări separate: sectorul privat și sectorul public. 700 de angajați ai
organizațiilor din sectorul privat și din sectorul public au furnizat date despre
percepțiile despre politica organizațională, satisfacția locului de muncă,
angajamentul organizațional, stresul și încetinirea locurilor de muncă, precum
și intențiile de rotație auto-raportate, comportamentul neglijent și absentismul.
Concluziile noastre indică faptul că percepțiile politice diferă substanțial între
sectoare și se dovedesc mai mari în public decât în sectorul privat. Modelul
teoretic a fost testat folosind o tehnică SEM și a fost găsit valabil în ambele
sectoare. Cu toate acestea, atunci când este analizat îndeaproape, același
model se potrivește în continuare organizațiilor din sectorul privat mai bine
decât cele din sectorul public. (Authors: Vigoda-Gadot, Eran; Kapun, Danit,
Source: Policy & Politics, Volume 33, Number 2, April 2005, pp. 251-
276(26),Publisher: PolicyPress,
DOI: https://doi.org/10.1332/0305573053870185,Perceptions of politics and
perceived performance in public and private organisations: a test of one
model across two sectors)

Diferențele sectoriale și ocupaționale în motivația serviciului public: un studiu calitativ

 Autorul afirma ca relația dintre sectorul ocupării forței de muncă și motivarea
serviciului public rămâne neclară, deoarece studiile anterioare nu reușesc să
controleze pentru ocuparea angajaților cercetați. Acest lucru sugerează că
studiile viitoare asupra diferențelor sectoriale în motivarea serviciului public
ar trebui să acorde atenție ocupării angajaților ca o variabilă importantă de
control și beneficiile utilizării unei abordări calitative pentru a măsura
motivația serviciului public. (Sector and Occupational Differences in
Public Service Motivation: A Qualitative Study, (Pages 58-69 | Published
online:03Jan2012 ,ANNE MATTE KJELDSEN
https://doi.org/10.1080/01900692.2011.635452)

Un nou management în sectorul public?

 Această lucrare examinează criza modului birocratic de organizare în
sectoarele publice și private și apariția de noi forme de control organizațional
în cadrul cărora se produce o descentralizare operațională maximă, alături de
centralizarea suplimentară a comenzii strategice. Se sugerează că noul
principiu de bază al managementului post-birocratic corespunde ideii de a
oferi libertățile managerilor în limitele sale și duce la dezvoltarea unor forme
contractuale mult mai orizontale de control. „Noul management public” este
luat în considerare în acest cadru și ne sugerează că tendințele către forme de
organizare mult mai devoltate în interior sunt într-adevăr vizibile în cadrul
funcției publice, administrației locale, educației și în alte părți din Marea
Britanie. În cele din urmă, se sugerează că noile forme de organizare sunt
compatibile cu întreaga gamă de valori politice și se dau exemple pentru a
arăta modul în care forță de muncă și o autoritate locală liberală londoneza au
modelat aceste forme în moduri diferite. (Author: Hoggett, Paul
Source: Policy & Politics, Volume 19, Number 4, October 1991, pp. 243-
256(14)Publisher: PolicyPress,
DOI: https://doi.org/10.1332/030557391782454179, A New Management in
the Public Sector?)

Spitale și combinație public-privată în sistemul de sănătate portughez

2
  Acest articol descrie sistemul de sănătate portughez care s-a caracterizat prin
existența unei relații constante între sectorul public și cel privat, atât în
furnizarea, cât și în finanțarea asistenței medicale. În ultimele decenii, sectorul
privat și-a sporit capacitatea de îngrijire, extinzând angajamentul în relația cu
sectorul public. Această relație decurge din cadrul legal prevăzut în lege, prin
dezvoltarea acordurilor, convențiilor și mai recent prin modelul de
parteneriate public-privat. În rețeaua de spital, această nouă relație dinamică a
contribuit, în ultimele două decenii, la accentuarea caracteristicilor mixte ale
sistemului, printr-o întărire clară a componentei private din rețeaua de spital,
în special prin investiții în unități diferențiate.( Adalberto Campos Fernandes,
Alexandre Morais Nunes, Hospitals and the Public-Private Combination in the
Portuguese Health System)

O comparație între valorile și angajamentul angajaților din sectorul privat, din sectorul
public și din sectorul parapublic
 Acest studiu a investigat diferențele dintre valorile generale, valorile muncii și
angajamentul organizațional dintre 549 de lucrători din sectorul privat, din
sectorul public și din sectorul parapublic. Nu au fost observate diferențe de
valori generale între sectoare, deși au fost evidențiate cinci diferențe
semnificative în ceea ce privește valoarea muncii: angajații parapublici
valorizează munca care contribuie mai mult la societate decât funcționarii
publici, care o valorifică mai mult decât angajații din sectorul privat; angajații
parapublici apreciază oportunitățile de avansare mai mici decât angajații din
sectorul public și cel privat; funcționarii publici apreciază mai mult munca
stimulatoare și provocatoare intelectuală decât angajații parapublici; iar
angajații din sectorul privat apreciază mai mult munca prestigioasă decât
funcționarii publici. Angajații din sectorul privat au arătat un angajament
organizațional mai mare decât angajații din celelalte două sectoare. În general,
concluziile sugerează doar diferențe de valoare limitate între angajații din
diferite sectoare. (Sean T. Lyons , Linda E. Duxbury ,Christopher A.
Higgins, A Comparison of the Values and Commitment of Private Sector,
Public Sector, and Parapublic Sector Employees)

Reforma sectorului public: guvernanța în Africa de Sud

 Aceast studiu oferă o revizuire cuprinzătoare a reformelor din sectorul public
și a impactului acestor reforme asupra gestionării serviciului public și a
interfeței politico-administrative. Concentrația este un studiu asupra modului
în care reformele sectorului public au avut impact asupra guvernului executiv,
cu referire la țările dezvoltate și în curs de dezvoltare. Africa de Sud, țară care
a trecut printr-o sumă enormă de reforme, este utilizată ca studiu de caz
pentru a evidenția modul în care reformele sectorului public au avut impact
asupra brațului executiv al guvernului. Prin urmare, acest articol oferă o
perspectivă asupra funcționării guvernului, relația dintre politicieni și
funcționarii publici superiori și o analiză a managementului public
contemporan într-un context global în schimbare. Se va dovedi de neprețuit
pentru o gamă largă de oameni care studiază sau lucrează în domeniul
guvernanței, managementului public, administrației publice, studiilor de
dezvoltare și relațiilor internaționale. (Karen Miller, Public Sector Reform:
Governance in South Africa)

Unde este sectorul sănătății publice? ”: Asistență medicală din sectorul public și privat
din Madhya Pradesh, India

3
  Acest articol demonstrează empiric sectorul sănătății private eterogene
dominante și, în general, diferența dintre serviciile de asistență medicală din
zonele rurale și urbane. Acesta susține un nou rol pentru sectorul sănătății
publice, unul de supraveghere constructivă asupra întregului sector sanitar
(public și privat), echilibrat cu furnizarea directă de servicii, dacă este necesar.
Acesta subliniază necesitatea construirii de parteneriate publice și private
puternice pentru a asigura acces echitabil la asistența medicală pentru toți.
(AyeshaDe Costa VinodDiwan
https://doi.org/10.1016/j.healthpol.2007.04.004, Where is the public health
sector?’: Public and private sector healthcare provision in Madhya Pradesh, India)

Satisfacția locurilor de muncă în rândul participanților timpurii la forța de muncă:

rezultate neașteptate în comparațiile dintre sectorul public și privat
 Acest articol prezintă o investigație sistematică a nivelului de satisfacție a
locurilor de muncă în rândul secțiunilor naționale ale participanților timpurii
la forța de muncă din sectoarele de angajare publice și private la sfârșitul
anilor '80. Concluziile prezentate aici sugerează faptul că angajații din
sectorul public manifestă un nivel semnificativ mai mare de satisfacție la locul
de muncă decât omologii lor din sectorul privat. După controlul pentru o
varietate de factori de fond, personali și situaționali, rămâne un nivel mai
ridicat de satisfacție a locurilor de muncă în sectorul public. Dovada empirică
utilizată în acest articol provine din Cohorta de tineret a Studiului longitudinal
național. (Brent S. Steel, Rebecca L. Warner,First Published July 1,
1990 Other, Job Satisfaction Among Early Labor Force Participants:
Unexpected Outcomes in Public and Private Sector Comparisons)
https://doi.org/10.1177/0734371X9001000302

Diferențele dintre sistemele de informații de gestionare publice și private

 Un sondaj a fost realizat între managerii MIS, responsabili de dezvoltarea
sistemelor, pentru a determina dacă există diferențe între organizațiile private
și cele publice raportate în literatura de specialitate. Rezultatele sugerează că
imaginea negativă a sectorului public ca angajator, în comparație cu industria
privată, nu este la fel de intensă pe cât sugerează literatura de specialitate,
diferențele de sector devin mai răspândite pentru managerii MIS, pe măsură
ce cresc ierarhia organizațională și Managerii publici MIS se confruntă cu o
amenințare mai mare la controlul sistemelor informatice informatizate. Sunt
discutate implicațiile acestor constatări asupra recrutării și reținerii
personalului MIS. (Ronald R. Gauch, Differences between public and private
management information systems )

Efectul tipului de organizație asupra satisfacției locurilor de muncă: angajații din

sectorul privat și public din Arabia Saudită

4
  Acest studiu a fost conceput pentru a explora fațetele de satisfacție a forței de
muncă, asemănările, diferențele și asociațiile dintre 324 de angajați din
sectorul public și privat din Arabia Saudită. Rezultatele au indicat faptul că
subiecții din sectorul privat erau mulțumiți de opt factori de satisfacție în
muncă (responsabilitate, recunoaștere și relație cu colegii și subordonații,
condițiile de muncă, oportunitatea de avansare, dezvoltarea personală și
oportunitatea de a lua propria decizie, cerințele de timp și cerințele postului,
politici organizaționale și recunoaștere personală, statut social și securitate și
salariu) și nemulțumiți de un singur factor (tehnici de supraveghere), în timp
ce subiecții din sectorul public au fost mulțumiți de patru factori de satisfacție
în muncă (responsabilitate, recunoaștere și relații cu colegii și subordonații,
tehnici de supraveghere , condiții de muncă și securitate și salariu) și
nemulțumiți de cinci factori (dezvoltare personală și oportunitate de a lua
propria decizie, cerințe de timp și cerințe ale postului, politici organizaționale
și recunoaștere personală, statut social și oportunitate de avansare). Saeid Al-
Hajri, Western Michigan University, The Effect of Organization Type on Job
Satisfaction: Private and Public Sector Employees in Saudi Arabia

Diferențe de comportament de conducere și influență între organizațiile publice și

private din Grecia
 Acest articol își propune să compare anumite aspecte manageriale care par să
afecteze și să țină seama de diferențele de performanță organizațională între
organizațiile publice și cele private din Grecia. Prin prezentarea de dovezi
empirice privind comportamentul și influența conducerii în ambele tipuri de
organizații, devine evident că calitatea leadershipului nu este neapărat
problema în organizațiile publice. O serie de înlocuitori și neutralizatori ai
conducerii, cum ar fi controalele birocratice, influența politică externă și
puterea limitată de recompensare pozitivă pe care conducătorii par să o aibă
trebuie să fie înlăturate pentru a spori rolul conducerii în organizațiile din
sectorul public. Dimitris Bourantas, Nancy Papalexandris Pages 859-871 |
Published online: 28 Jul 2006, Download citation, Differences in leadership
behaviour and influence between public and private organizations in Greece)
https://doi.org/10.1080/09585199300000061,

Ipoteza (obiectiv)

Sectorul public este diferit de sectorul privat prin diferite aspecte.

Afirmatia: Cele două sectoare se află în opoziţie de termeni şi principii. În economiile de

piaţă sectorul privat deţine cea mai mare pondere în privinţa ofertei locurilor de muncă.

Metodologie

Lucrarea de faţă reprezintă o abordare pur teoretică bazată pe literatură de specialitate, cărți
de specialitate, ghid practic a parteneriatului public/privat, site-uri care prezintă actualități cu
referire la diferențele dintre sectorul public și sectorul privat. În altă ordine de idei am încercat

5
să aducem informatii, privind setectorul public și privat, din alte țari precum Spania, Marea
Britanie, Portugalia, Africa de Sud, India, Arabia Saudita, Grecia, prin articolele prezentate în
lucrarea de față.

Dimensiuni conceptuale, tipologice și de manifestare ale sectorului public (definiții și

caracteristici)

Discuţiile privind ponderea sectorului public, efectele dar și diferențele ce există între
politicile publice şi parteneriatul sectorului public cu sectorul privat rămân un subiect de
actualitate, cu atât mai mult cu cât criza financiară a subliniat interdependenţa şi importanţa
celor două sectoare în dezvoltarea durabilă a unui stat democratic. Totodată reprezintă un
subiect important deoarece existenţa/inexistenţa unor caracteristici specifice ale organizaţiilor
publice influenţează semnificativ tipul de management necesar în cadrul acestora. Unul din
miturile cele mai populare în discuţia administrativă se referă la supremaţia calitativă a
organizaţiilor private asupra celor publice: firma privată este mult mai eficientă, flexibilă şi
eficace decât instituţiile publice. Această percepţie se datorează atât calităţilor şi
performanţelor firmelor private cât şi viziunii negative pe care publicul larg o are faţă de
birocraţie (sistemul administrativ).

Caracteristicii
Pornind de la contextul general al globalizării și considerând referențialul Standardelor
Internaționale de Contabilitate, delimităm sectorul public așa cum o face Federația
Internațională a Contabililor (IFAC), prin intermediul Consiliului pentru Standarde
Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSASB). Sectorul Public cuprinde
guverne naționale, regionale, locale, precum și entități guvernamentale asociate de tipul
consiliilor, comisiilor, agențiilor și întreprinderilor de interes public, aflate în relație unică
sau complementară de finanțare din bani publici.

Definiții

Literatura de specialitate definește sectorul public pornind de la criteriul naturii deciziilor:

colective, politice, private. Această perspectiva conturează sectorulul public ca pe o entitate
formată din instituții la nivelul cărora se iau decizii colective sau politice, acestea fiind
administrațiile publice centrale și locale, cu enitățile publice subordonate lor, sau care
realizează obiective și funcțiuni de interes public. (Dascalău C.,2006)

6
Așadar, sectorul public înseamnă statul, care pentru îndeplinirea funcțiilor sale dispune de
cadrul legislativ și de bugetul public. Cele două reprezintă instrumente de manifestare a
sectorului public în sistemul economiei naționale. Legislația este instrumentul de
reglementare a tranzacțiilor, evenimentelor și comportamentelor, iar bugetul este instrumentul
de manifestare a capacității statului de a mobiliza resurse și de a efectua cheltuieli în interes
public.

Corpul normativ românesc nu are în vedere termenul de sector public ca fiind conceput
atotcuprinzător privind entitățiile care asigură desfășurarea activității finanțelor publice.
Legiuitorul roman face referire la instituția publică ca reprezentând denumirea generică pentru
entitățile funcționale în deomeniul public, pe care le explicitează în conținutul Legii finanțelor
publice, ca de altfel în toate reglementările care se referă la sectorul public, inclusiv cele care
aparțin sferei contabile. (Dascalău C.,2006)

Sectorul public reprezintă acea parte a economiei în care se manifestă proprietatea publică. Ca
subiecţi de proprietate publică se pot identifica toate agenţiile şi departamentele
guvernamentale, precum şi toate societăţile publice care produc sau distribuie bunuri publice,
private sau mixte. Astfel, ca obiect de proprietate publică se identifică nu numai bunurile
publice, ci şi unele bunuri private şi mixte, adică cele care îşi pierd din trăsăturile bunurilor
publice în anumite condiţii de piaţã.

Sectorul public, definit în funcţie de forma de proprietate se caracterizează prin două

elemente: dimensiune şi intensitate. Dimensiunea sectorului public exprimă ponderea, în
economie, a resurselor alocate și produselor prin intermediul mecanismelor specifice statului.
Într-un sens mai larg, dimensiunea sectorului public echivalează cu marimea guvernului în
economie. Aceasta variază în timp și de la ţară la ţară, cu implicații specifice asupra
procesului de dezvoltare economica.(D. Ciucur, I. Gârilă, C. Popescu, 1999)

Necesitatea studierii sectorului public:

Sectorul public este prezent în viaţa economică în mai multe modalităţi. Nu există economie
de piaţă în care sectorul public, mai mult sau mai puţin să nu se regăsească, direct sau
indirect, între factorii care influenţează şi orientează agenţii economici, respectiv activitatea
acestora. În general, sectorul public este legat de intervenţia statului în economie şi de
activitatea guvernului. Există multe aspecte ale vieţii noastre care capătă atributul de public şi
prin urmare, sunt corelate cu sectorul public: învăţământ public (de stat), bunuri publice,
cheltuieli publice, finanţe publice, întreprinderi publice (de stat), alegere publică, opinie

7
publică, relaţii publice, interes public, servicii publice etc. Multe alte activităţi economice
reflectă întrepătrunderile dintre sectorul public şi cel privat, cum este de exemplu asigurarea
calităţii produselor alimentare realizate de societăţi comerciale private prin controlul realizat
de inspectori publici.(Platis M.,2003)
Intensitatea sectorului public diferă nu numai de la o economie la alta, dar şi de la un domeniu
de intervenţie la altul şi exprimă amploarea acţiunilor statului în domeniu, actiuni de
reglementare a diferitelor aspecte ale activitații economice și vieții sociale, cum ar fi, de
exemplu, reglementarea concurenței, a pieței muncii, a pieței monetare etc.

Prin prezentarea economiei sectorului public, care studiază sectorul public prin prisma
corelaţiei economice fundamentale nevoi-resurse. Nevoia de sector public este o consecinţă a
pieţei şi mecanismelor ei care nu generează în toate condiţiile rezultatele propuse, apărând
aşa-numitul eşec al pieţei. Resursele sectorului public abordate complex, în procesul atragerii,
utilizării, administrării lor se concretizează în elemente materiale, financiare şi umane care pot
fi folosite pentru satisfacerea unor nevoi generale ale societăţii.
Multiplele corelaţii între sectorul public şi cel privat, dintre stat şi agenţii privaţi, dintre
bunurile publice şi cele private impun abordarea întregii economii a sectorului public în
contextul vieţii economice generale şi recunoaşterea statului, prin acţiunile sale ca agent
permanent cu acţiune directă sau indirectă asupra activităţii umane. ( Iancu A.,1993)

Problema fundamentală a economiei a sectorului public este aceiași cu problema

fundamentală din teoria economică generală, aceasta consta în răspunsul la urmatoarele
categorii de întrebări: “Ce sa producă?”, “Cât să producă?”. Un asemenea demers reclamă
necesitatea explicării modului de alocare a resurselor, atât în sfera pieței, cât și în sfera
statului, cu scopul înțelegerii mecanismelor prin care poate fi apreciată valabilitatea
economica a procesului de alocare a resurselor.

Economia sectorului public studiază fenomenele şi procesele economice în care intervine sau
este implicat sectorul public în strânsă legătură cu factorii care determină acţiunile
guvernamentale în care statul apare atât ca agent economic cât şi în calitate de reglator al
vieţii economice, în vederea administrării resurselor în mod eficient şi satisfacerii cât mai
bune a nevoilor generale ale societăţii. (Platis M.,2003)

Particularități ale Sectorului Public

8
Caracteristici particulare ale instituțiilor publice sunt necesitatea de a asigura transparența
procesului decizional, importanța performanței non-financiare și a bugetului, prezența unor
surse de finanțare specifice și dificultatea de a realiza conectarea cheltuielilor și a veniturilor
(Grossi& Steccolini, 2015). În plus, Budding et. Al (2014) identifică anumite particularități
suplimentare ale sectorului public, precum:

Institutțile publice au autoritatea de a impune taxe;

În cazul institutiilor publice, nu există proprietari care să-și asume un risc rezidual;

Cetățenii sunt considerați utilizatori principali ai informațiilor financiare întocmite de către

instituțiile publice;

Conform lui Berger et al.(2012), citați de Ibanichuka & Aca (2014), informația contabilă
obținuta în sectorul public are următoarele obiective:

Contra: asigurarea eficienței administrării financiare prin intermediul unui control intern și a
monitorizării progresului în ceea ce privește planificarea veniturilor și cheltuielilor;

Planificare: servește ca bază pentru realizarea unor planificări bugetare sau formularea unor
politici;

Estimare/apreciere: este utilă pentru aprecierea performanței managementului și a personalui

guvernamental. În același timp, furnizează către societate informații financiare care sunt utile
în vederea informării cu privire la deciziile luate la nivel guvernamental;

Luarea deciziilor: servește ca bază pentru procesul decizional;

Furnizarea de dovezi privind responsabilitatea și transparența: furnizează dovezi cu privire la

responsabilitatea public asumată și promovează transparența și eficiența în privința costurilor.

Abordare paralelă privind diferențele între cele doua sectoare:

Problema extinderii sectorului public în raport cu cel privat se păstrează încă pe un teren de
dispute cu o puternică încărcătură ideologică. Doctrina liberală susţine extinderea sectorului
privat şi restrângerea drastică a celui public în scopul asigurării libertăţii individuale şi a
eficienţei economice, iar doctrina socialistă revendică generalizarea sectorului public în
scopul asigurării echităţii. Analiza ştiinţifică a problemelor privind sectorul public în raport cu
cel privat este importanta şi actuală din cel puţin patru motive:

9
- de a explica principalele cauze ale extinderii sectorului public în economiile de piaţă;
- de a dimensiona sectorul public pe baza unor criterii obiective, ştiinţifice;
- de a defini structura şi mecanismele de funcţionare a sectorului public;
- de a descoperi şi releva efectele negative şi eşecurile sectorului public.( Profiroiu
A.,2015)
Sectorul public în raport cu cel privat s-a extins în toate economiile naţionale. Sectorul privat
asigură eficienţa economică maximă în timp ce sectorul public asigură echitatea şi egalitatea
socială. Ambele sectoare se condiţionează reciproc şi devin partenere în susţinerea strategiilor
şi politicilor statului. (IPP.,2004)
De asemenea, în evoluţia omenirii, sectorul public a cunoscut o pondere aflată într-o
permanentă schimbare, de la economie la economie, tendinţa actuală în economiile de piaţă
fiind spre diminuarea mărimii sectorului public, în favoarea sectorului privat şi mixt. Aceasta
nu înseamnă însă restrângerea rolului statului în viaţa economică, intensitatea măsurilor
adoptate fiind aceeaşi sau în creştere. Aceasta îi conferă economiei sectorului public caracter
istoric. (Platis M.,2003)

Intensitatea sectorului public diferă nu numai de la o economie la alta, dar şi de la un domeniu

de intervenţie la altul şi exprimă amploarea acţiunilor statului în domeniu. Astfel, sănătatea
este un domeniu în care se poate regăsi sectorul public sau nu; învăţământul, transportul, la
fel, ceea ce înseamnă că prin includerea acestor domenii de intervenţie în activitatea
sectorului public, dimensiunea acestuia creşte. În schimb, cât de mult intervine într-un
domeniu sau altul, sau, altfel spus cât de amplă este reglementarea publică a unor aspecte ale
vieţii economice înseamnă intensitatea sectorului public. De exemplu, sectorul public este mai
intens în învăţământ dacă predomină şcolile publice, faţă de cele private, şi de asemenea este
mai intens în agricultură atunci când activitatea fermierilor, ţăranilor sau asociaţiilor agricole
este reglementată prin preţurile produselor, fiscalitate, subvenţii acordate etc. (IPP.,2004)

O deosebire fundamentală între organizațiile publice și cele private rezidă în modul de

aplicare a stimulentelor pentru recompensarea performanțelor. Organizațiile publice dispun de
un numar redus de stimulente ale performanțelor, iar activarea stimulentelor existente este
îngreunată de mecanisme birocratice. În organizațiile private funcționează relații directe și
permanente între acțiunile individuale, performanțele obținute și recompensele financiare sau
de alt gen acordate. De regulă, organizațiile publice oferă mai multă siguranță postului de
muncă și diminuează riscul intrării în șomaj. Siguranța slujbei pe termen lung se cuplează cu
un nivel mai redus al salarizării. În organizațiile private nivelurile de risc asociate locului de

10
muncă, în termeni de păstrare a postului indiferent de performanțe, sunt superioare celor din
organizațiile publice.(Organizatii publice si private) (Vlăsceanu M.,2002)

Organizaţia publică operează în condiţii de inexistenţă sau existenţă limitată a concurenţei.

Acest aspect semnifică faptul că, în multe cazuri, organizaţia publică nu este presată de
concurenţă sau chiar atunci când aceasta există ea nu este una reală. Foarte puţine sunt
cazurile în care datorită concurenţei acerbe instituţii publice au dat faliment. În timp ce firma
concurentă din domeniul privat trebuie să fie competitivă pentru a nu dispărea, organizaţia
publică poate trata situaţia mult mai degajat, lucru care nu este benefic din punctul de vedere
al efortului de promovare a unui management eficace. .(Organizatii publice si private) (Benn,
S. I., și Gaus, G. F, 1983)

Dificultatea măsurării performanţelor organizaţionale. Organizaţia publică se referă în

principal la furnizarea de servicii şi nu de produse. În sectorul privat, în bună măsură,
managerul de succes este cel capabil să obţină cel mai mare profit; în cel public nu se aplică
aceeaşi unitate de măsură. (Vlăsceanu M.,2002)

Din punct de vedere economic, instituțiile publice prezintă o serie de particularități, dintre
care amintim: (Fulop &Crisan, 2013)

-în general instituțiile publice nu desfășoară activități de natura productivă

-În cadrul desfășurării activității, aceasta consumă valori materiale semnificative,

-Îndeplinesc anumite funcții sociale, de interes public

Între sectorul public și privat există o serie de diferențe fundamentale (Guthrie 1998; Sorensen
& Torfing 2012; Titi Amayah, 2013; Madhani, 2014). Cea mai importantă dintre acestea este
scopul entitățiilor, respectiv instituțiile publice vizează maximizarea bunăstării, luând în
considerare interesul public, în timp ce companiile din sectorul privat urmăresc maximizarea
profitului (Biondi 2012)

Alte diferențe fundamentale privesc costurile, care, în cazul instituțiilor publice, revin
comunității, în calitate de beneficiar al serviciilor publice, iar în cazul companiilor din
sectorul privat, aceasta suportă costul deciziilor, sursele de finanțare reprezentate în principal
de finanțarea de la diferite bugete în cazul instituțiilor publice și de venituri din vânzări în
cazul companiilor private, responsabilitatea guvernanței care, în cadrul companiilor din
sectorul privat revine managerilor și direcțiilor, în timp ce guvernanța instituțiilor publice este

11
asigurată de șefi de agenți, manageri, directori, miniștrii sau parlamentari sau prezența
incertitudinii continuității activității, situație care poate să caracterizeze doar companiile
private, continuitatea activității instituțiilor publice fiind controlat de parlament, al căror
membrii sunt aleși de către cetățeni (Barton, 2005)

Instituțiile publice sunt semnificativ diferite de companiile din sectorul privat și prin prizma
unor aspecte precum varietatea părților interesate, constrângerile manageriale, permabilitate,
acestea fiind influențate într-o măsura mai mare de evenimente externe, instabilitatea, dată de
schimbările produse la nivel politic, respectiv absența presiunilor competitive caracteristice
pieței. (Boyne, 2002)

De asemenea, instituțiile publice și companiile din sectorul privat diferă în ceea ce privește
atitudinea fața de riscuri (Arrow&Lind, 1970, citati de Lachman, 1985) și imunitatea fața de
faliment. (Verron, 1981, citat de Lachman, 1985), riscurile fiind mai reduse în cazul
instituțiilor publice datorită independenței față de condițiile pieței (Grossi& Steccolini, 2015).

Atitudinea diferențiata față de riscuri este generată, de asemenea, și de absența concurenței în

cazul instituțiilor publice, acestea având drept scop comun furnizarea de bunuri și servicii, iar
bunurile publice nu sunt de natura comercială si nu generează venituri care să le fie direct
asociate (Barton,2005).

O altă diferență fundamentală între cele două sectoare se refera la identitatea beneficiarilor. În
sectorul public, entitatiile au dreptul de a utiliza activele, însa acestea nu sunt beneficiarii
serviciilor furnizate, acestia fiind reprezentati de cetatenii care beneficiază de servicii publice.
În sectorul privat, firmele beneficiează de drept de proprietate asupra activelor utilizate pentru
producerea și furnizarea bunurilor. În ceea ce privește modalitățiile de finanțare, entitățiile din
sectorul privat, atrag capital de la investitori pentru finanțarea achizițiilor de active și
asigurarea capitalului de lucru. Spre deosebire de companiile din sectorul privat, entitatile din
sectorul public au puterea de a impozita. (Barton, 1999)

În plus, Rainey et al. (1976), citat de Caudle et al. (1991), identifica gradul diferit de simulare
pentru productivitate și eficacitate, puterea coercitiva a administrației în cazul sectorului
public, nivelul de control mai ridicat care se exercită asupra funcționarilor publici sau rolul
politic mai ridicat al managerilor și implicarea organizațională mai redusa în sectorul public.

Diferențe insemnate între sectoarele public și privat există în ceea ce privește strict aspecte de
natura contabilă. Aspecte importante referitoare la furnizarea bunurilor și serviciilor,

12
prestațiile sociale, dreptul de propietate asupra activelor, modalitățile de finanțare sunt foarte
eterogene și diferă semnificativ față de sectorul privat. În cazul acestuia din urma, activele
nefinanciare sunt tratate ca intrări de resurse în cadrul procesului de producție, acest lucru
fiind valabil doar pentru anumite parți ale acțiunilor din sectorul public. (Barton,1999).

Chan(2009) susține ideea conform căreia sectorul public are o pondere foarte mare în cadrul
unei economii și este prea însemnat din punct de vedere economic și politic pentru a fi vazut
ca o “ industrie speciala”. Diferentele existente in acest moment între contabilitatea sectorului
public și contabilitatea sectorului privat sunt considerabile, fiind date în special de faptul că “
business accounting”(contabilitatea sectorului privat) nu deține instrumente necesare pentru a
gestiona anumite probleme cum sunt veniturile de natură fiscala, precum și recunoașterea și
masurarea activelor aferente domeniului public, iar apariția unor principii general aplicabile în
ambele sectoare poate rezulta numai printr-un dialog permanent între contabilii din mediul
privat și specialistii din cadrul finanțelor publice. Caracteristicile esentiale ale sectorului
privat, care îi diferențiază în mod clar de sectorul public, sunt (Chan,2009):

Există o delimitare foarte clara între contabilitatea financiară și contabilitatea managerială;

Contabilitatea pe baza de angajamente este întotdeauna solicitată în cadrul contabilitatii

financiare;

Situatiile financiare consolidate sunt anual publicate pentru a putea folosi nevoilor
utilizatorilor externi.

Diferentele existente între cele doua sectoare generează la randul lor diferențe și între
standardele de contabilitate aplicabile la nivelul entitatilor din cele doua sectoare (IPSAS și
IFRS). Principalele diferențe dintre aceste două sectoare vizează urmatoarele aspecte (Ernst&
Young,2013).

Accentul pus pe conceptul de potential de servicii, ca parte a definițiilor și a criteriilor de

recunoastere-IPSAS introduce conceptul de potential de servicii, reprezentând capacitatea
unui activ de a furniza bunuri și servicii conform obiectivelor entitatii, fară a genera neaparat
intrari de numerar.

Tranzactii de schimb vs. tranzactii care nu vizeaza schimbul-IPSAS furnizează indicatii

pentru masurarea și recunoasterea tranzactiilor non-schimb, în timp ce standardele IFRS nu
fac niciun fel de mentiuni în acest sens.

13
Recunoasterea veniturilor din granturi guvernamentale- restricțiile la care sunt supuse aceste
împrumuturi guvernamentale în ceea ce priveste utilizarea lor le fac pe acestea să intre în aria
de aplicare a IPSAS și nu a IFRS.

Venituri din taxe-IPSAS presupun că entitațile care activează în cadrul sectorului public sunt
în general scutite de la impozitul pe rezultat și, prin urmare, nu prevăd tratament contabil
pentru acest tip de impozit. În eventualitatea puțin probabilă în care o entitate intra în aria de
aplicare a IPSAS, dar este supusa acestui tip de impozitare, referința utilizată este IAS12
“Impozitul pe profit”;

Consolidări, interese în entitati asociate și asocieri în participație- diferențele fundamentale în

ceea ce priveste problema consolidarii au apărut odata cu introducerea IFRS10 IFRS11 și
IFRS 12 vizează manierea în care este determinat controlul în scopul consolidării;

Clasificarea și măsurarea instrumentelor financiare- înainte de introducerea IFRS 9,

recunoașterea și măsurarea instrumentelor financiare se făcea în mod similar în cazul ambelor
seturi de standarde.

Bugetele întocmite vs.performanțe- în situatia unei preocupari în creștere pentru

administrarea, furnizarea de servicii și gestionarea bugetelor în sectorul public, IPSAS solicită
o comparație a performanței financiare reale a entitații cu bugetul aprobat al acesteia, în cazul
în care entitatea iși expune bugetul în mod public. În cazul IFRS, nu exista o astfel de
solicitare.

Deprecierea activelor care nu generează numerar având în vedere introducerea conceptului de

potențial de servicii de către IPSAS, aceste standarde iau în considerare și deprecierea
activelor care nu generează neaparat intrări de numerar. Așadar, în timp ce IFRS presupune că
toate activele vor fi generatoare de numerar, IPSAS presupune faptul că majoritatea activelor
aparținând unei entități din sectorul public sunt mai degrabă negeneratoare de numerar.

Eliminarea conceptelor specifice sectorului privat- IFRS furnizează principii și recomandări

pentru anumite procese și fenomene economice irelevante pentru entitățile din sectorul public,
cum ar fi contabilitatea plăților pe baza de acțiuni sau prezentările de informatii referitoare la
castigul pe actiune.

Concluzii:

Ipoteza s-a validat , setorul public este diferit de cel privat deoarece :

14
Sectorul privat este în general văzut ca fiind guvernat de piaţă, de mecanismele cererii şi
ofertei, de a obtine profit, în timp ce în sectorul public aparține poporului și este gestionat de
stat (guvern) care prevalează alegerile colective şi implementează prin decizii
administrative, totodată sectorul privat asigură eficienţa economică maximă în timp ce
sectorul public asigură echitatea şi egalitatea socială.

De asemenea, sectorul public a cunoscut o pondere aflată într-o permanență schimbare, de la

economie la economie, tendinţa actuală în economiile de piaţã fiind spre diminuarea mărimii
sectorului public, în favoarea sectorului privat şi mixt.

Organizaţia publică operează în condiţii de inexistenţă sau existenţă limitată a concurenţei,

aceasta nu este presată de concurenţă sau chiar atunci când aceasta există ea nu este una reală.
Foarte puţine sunt cazurile în care datorită concurenţei acerbe instituţii publice au dat
faliment. În timp ce firma concurentă din domeniul privat trebuie să fie competitivă pentru a
nu dispărea.

Instituțiile publice și companiile din sectorul privat diferă în aceea ce priveste atitudinea fața
de riscuri și imunitatea față de faliment, riscurile fiind mai reduse în cazul instituțiilor publice
datorită indenpenței față de condițiile pieței. Atitudinea diferențiată față de riscuri este
generată și de absența concurenței în cazul instituțiilor publice, acestea având drept scop
comun furnizarea de bunuri și servicii, iar bunurile publice nu sunt de natură comerciala și nu
generează venituri care să le fie direct asociate.

Bugetele întocmite sau cele de performanță în situația administrarii, furnizării de servicii și

gestionarea bugetelor în sectorul public, IPSAS solicită o comparație a performanței
financiare reale a entitații cu bugetul aprobat al acesteia, în cazul în care entitatea iși expune
bugetul în mod public. In cazul IFRS, nu există o astfel de solicitare.

În plus, organizațiile publice funcționează având la bază principiul separarii puterilor în stat,
iar cel privat funcționează dupa regulile pieței. Pe de altă parte cele publice se află sub
autoritate politică, iar in organizațiile private influența politică este indirectă. O altă diferență
este acea ca în sectorul public autoritatea publică este limitată, în timp ce la sectorul privat
autoritatea managerială este fondată pe competență.

Organizațiile private au scopuri, obiective precise, iar cele publice scopurile sunt formulate
vag cu ambiguitate.

15
Se validează afirmația menționată în prima parte a lucrarii de față, prin articolul publicat de
Oncu M, în anul 2018 și anume:

În privința locurilor de munca în cele doua sectoare, datele recente ale ITM arată că în
sectorul de stat ar fi aproximativ 1,23 milioane de angajați (normă întreagă și normă partială),
iar în privat ar fi 4,42 milioane de salariați. În timp ce sectorul privat apare integral în datele
ITM, în sectorul public lucrurile sunt mai complicate, foarte multe structuri ale statului
nefiind obligate de lege să raporteze ITM situația personalului. (Oncu M.,2018), dar sectorul
public oferă locuri de muncă care sunt percepute ca fiind mai sigure, plata mai echitabilă,
siguranța locului de muncă, drepturi mai multe și respectate mai strict, organizare sindicală,
persoanele cu un loc de muncă în sectorul public au și salarii mult mai mari, vouchere de
vacanță sau indemnizații pentru hrană, întrucât statul nu este supus unei costrângeri legate de
profit.

16
Bibliografie:
1. Conf. univ. dr. Alina Profiroiu, prof. univ. dr. Mihaly Hogye, asist. univ. drd. Bogdan
Andrei Moldovan, Economie şi finanţe publice. Management financiar, Suport de
curs, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca;2015
2. Anne Matte Kjeldsen, Sector and Occupational Differences in Public Service
Motivation: A Qualitative Study, (Pages 58-69 | Published online: 03 Jan 2012 ,
https://doi.org/10.1080/01900692.2011.635452)
3. AyeshaDe Costa, VinodDiwan, https://doi.org/10.1016/j.healthpol.2007.04.004,
Where is the public health sector?’: Public and private sector healthcare provision in
Madhya Pradesh, India,
4. Arrow, K.J.,Lind, R.C. (1970), “Uncertainty and the evaluation of public investment
decision. “American Economic Review, Vol.60: 364-378
5. Barton, A (2011), “Why governments should use the government finance statistics
accounting system”Abacus, Vol.47, No.4:411-445
6. Benn, S. I., și Gaus, G. F., Public and Private in Social Life, New York, St. Martin's
Press, 1983
7. Berger, T.M., Berger, E., Berger Y., (2012), “IPSAS Explained. A Summary of
International Public Sector Accounting Standard”. 2nd Ed. West-Sussex-UK, John
Wiley and Sons Ltd.;
8. Biondi, Y. (2012), “ Should Business and Non-Business Accounting be Different? A
Comparative Perspective Applied to the French Central General Government
Accounting Standards”, International Journal of Public Administration, Vol.35, Issue
9: 603-619;

17
9. Brent S. Steel, Rebecca L. Warner,First Published July 1, 1990 Other, Job Satisfaction
Among Early Labor Force Participants: Unexpected Outcomes in Public and Private
Sector Comparisons, https://doi.org/10.1177/0734371X9001000302
10. Bresson, G., Dargay, J.Nadre, J.L.,Pirotte, A.(2004), “Economic and structural
determinants of the demand for public transport: an analysis on apanel of French urban
areas using shrinkage estimators”, Transportation Research Part A: Policy and
Practice, Vol.38, No.4:269-285
11. Budding, T., Grossi, G. Tagesson, T.(2014), Public sector accounting. Routledge
12. Caudle, S.L., Gorr, W.L., Newcomer, K.E. (1991). “Key information systems
management issues for the public sector.” MIS quarterly: 171-188
13. Ciucur.D, Gârilă. I, Popescu, Economie.I Manual Universitar, Editura Economica,
1999
14. Chan, J.L. (2009), “A comparison of Government Accounting and Business
Accounting”, International Journal of Governmental Financial Management: 29-38;
15. Crisan, A.R, Fulop, M.T. (2014), “An analysis of the international proposals for
harmonization accounts statement and government finance statistics”. Accounting and
Management Information Systems, Vol.13, No.4:800-819,
16. Dascalau, C., Convergența contabilității publice din România IPSAS, Bucuresti,
CECCAR, 2006.
17. Dimitris Bourantas, Nancy Papalexandris Pages 859-871 | Published online: 28 Jul 2006,
Download citation, Differences in leadership behaviour and influence between public and
private organizations in Greece, https://doi.org/10.1080/09585199300000061
18. Ernst&Young (2013), “A snapshot of GAAP differences between IPSAS and
IFRS,valabi la adresa:
https://www.ey.com/Publication/vwLUAssets/GAAP_differences_between_IPSAS_an
d_IFRS/$FILE/IPSAS_vs_IFRS_AU1506.pdf
19. .Fulop, M.T., Crisan, A.R.(2013), “Consideratii privind armonizarea contabila in
sectorul public la nivel UE”, Audit Financiar, 11(108)
20. .Grossi, G., Steccolini, I. (2015). “Pursuing private or public accountability in te
public sector? Applying IPSASs to define the reporting entity in municipal
consolidation. “International Journal of Public Administration, Vol.38. No.4:325-334
21. Guthrie, J. (1998), “Application of Accrual Accounting in the Australian Public
Sector- Rhetoric or Reality?, Financial Accountability & Management, Vol.14, Issue1;

18
22. Hoggett, Paul Source: Policy & Politics, Volume 19, Number 4, October 1991,
pp. 243-256(14) Publisher: Policy Press, A New Management in the Public Sector?
DOI: https://doi.org/10.1332/030557391782454179,
23. Iancu. A – Tratat de economie, vol. 1 , Ştiinţa economică şi interferenţele ei, Ed.
Economică, Bucureşti, 1993
24. Ibanichuka, E.A.L., Aca, O.K.J. (2014), „A Crisique on Cash Basis of Accounting and
Budget Implementation in Nigeria”, European Journal of Accounting , Auditing and
Finance Research, Vol.2, No.3:69-83
25. Lachman, R. (1985). „Public and private sector differences: CEOs’ perceptions of
their role environments”, Academy of Management Journal, Vol.28, No.3:671-680;
26. Madhani, P.m. (2014), “ Corporate Governance and Diclosure Public Sector vs.
Private Sector”, SCSM Journal of Indian Management, Vol.11, No.1:5-20
27. Magdalena Platis „Economia sectorului public”, www.unibuc.ro, 2003
28. Oncu M.,2018 https://www.profit.ro/stiri/economie/
29. Parteneriatul public privat soluţie pentru un mai bun management al comunităţilor
locale din România Institutul pentru Politici Publice Bucureşti, Ghid practic, 2004;
(IPP)
30. Rainey, H.G., Backoff, R.W., Levine, C.H. (1976). “Comparing public and private
organization.”Public administration review, Vol.36, No.2:233-244;
31. Rosemarie Haines, Imaginea Institutioanala, Editura Universitara, 2010
32. Strouhal, J.(2009). Reporting Frameworks for Financial Instruments in Czech: Czech
Accounting Practices versus International Financial Reporting Standards” WSEAS
Transactions on Business and Economics, Vol.6, No.7:352-361
33. Titi Amayah, A. (2013), “Determinants of Knowledge sharing in a public sector
organization” Journal of Knowledge Management, Vol.17, No.3: 454-471
34. Vernon, R. (1981), “Theory, facts and speculation. “In R. Vernon & Y. Aharoni
(Eds.), State owned enterprises in the western economies. London: Croom Helm;
35. Vigoda-Gadot, Eran; Kapun, Danit, Source: Policy & Politics, Volume 33, Number 2,
April 2005, pp. 251-276(26), Publisher: Policy Press, Perceptions of politics and
perceived performance in public and private organisations: a test of one model
across two sectors DOI: https://doi.org/10.1332/0305573053870185,
36. Vlăsceanu Mihaela, Organizaţiile şi cultura organizării, ediţia a doua, Editura Trei,
Bucureşti, 2002

19
20