PIATA CEREALELOR IN ROMANIA

Capitolul 1
Piata Agricola a cerealelor in Romania

1.1. Legislatia privind cerealele in Romania

Legile și regulamentele alimentare ale României sunt armonizate cu legislația Uniunii Europene
(UE).
Mai multe entități guvernamentale din România împărtășesc responsabilitățile legate de
produsele alimentare și produsele agricole, produse la nivel local sau importate, după cum se
subliniază de mai jos:

 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR):

- este responsabil de redactarea și punerea în aplicare a politicii agricole naționale.
- asigură implementarea UE de reglementări în domeniul agriculturii, al procesării și
industriei alimentare, al recuperării terenurilor și al cercetarii.

 Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor

- este instituția responsabilă cu protectia mediului si apei la nivel national și gestionarea
silviculturii.
- este principalul organism de reglementare pentru evaluarea riscurilor pentru mediu
(inclusiv pentru produsele modificate genetic) și activitățile de monitorizare care pot afecta
sănătatea umană și mediul.

 Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

- este principalul organism însărcinat cu servicii sanitare, veterinare și de siguranță
alimentară în România.
- reglementează sănătatea animalelor și siguranța alimentară pentru animale și produsele
alimentare care nu sunt animale, fie produse la nivel local, fie importate.
- publică informații anuale privind supravegherea, prevenirea și controlul bolilor animalelor
și pentru supravegherea și controlul siguranței alimentare.
  Ministerul Sănătății
- este responsabil de supravegherea producerii și înregistrării medicamentelor,
produselor alimentare, aditivi și echipamente medicale
- este responsabilă de sănătatea publică, deoarece se referă la contaminanți și
suplimente alimentare

 Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

- este agenția înființată pentru a proteja drepturile și interesele consumatorilor
- aplică legislația referitoare la protecția consumatorilor, inclusiv alimente si produse
- Reglementarea etichetării produselor alimentare este o responsabilitate a acestei
autorități.

Principalele acte legislative care reglementează producția și importul de produse alimentare

și agricole:
- Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea produselor alimentare, cu
modificările ulterioare;
- Ordonanța Guvernului nr. 34/2000 privind alimentele ecologice, împreună cu Ordinul
1253/2013 al Organizației Națiunilor Unite MADR privind înregistrarea producătorilor,
prelucrătorilor și importatorilor de produse ecologice (cu modificările ulterioare);
- Ordonanța de urgență 43/2007 de transpunere a Directivei 2001/18 privind eliberarea
deliberata în mediu a organismelor modificate genetic;
- Ordonanța de urgență 44/2007 de transpunere a Directivei 90/219 referitoare la utilizarea
în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic;
- Ordinul 438/2002 emis de Ministerul Sănătății care definește și enumeră aditivii autorizați
pentru utilizare în produse alimentare, cu modificările ulterioare;
- Ordinul 112/2017 emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța
Alimentelor - regulamentul tehnic pentru monitorizarea și supravegherea animalelor și produsele
de origine animala;
- Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, modificată prin Legea
150/2016
- Hotărârea Guvernului nr. 563/2007 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în
 - România a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale din alte state
membre sau terțe țări și împotriva răspândirii lor (modificata în 2014).

1.2. Productia de cereale in Romania

 Capitolul 2
Bursa Agricola

Bursele actuale sunt rezultatul unei evoluţii istorice îndelungate şi reflectă, cu particularităţi
zonale sau naţionale, modelul general al pieţei libere.
Bursele sunt locuri de concentrare a cererii şi ofertei pentru mărfuri, precum şi pentru diferite
tipuri de hartii de valoare. Dacă la începuturile lor, pieţele bursiere erau organizate pentru
tranzacţionarea în egală măsură a mărfurilor şi valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele
două mari categorii de burse. Deşi mecanismul de funcţionare se bazează pe un model comun,
propriu oricărui tip de tranzacţie bursieră, bursele de mărfuri şi respectiv cele de valori au funcţii
radical diferite într-o economie.
Bursele de mărfuri sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează bunuri care
au anumite caracteristici:
- sunt bunuri generice, care se individualizează prin măsurare, numărare sau cantărire;
- sunt fungibile, adică pot fi înlocuite unele prin altele;
- au caracter standardizabil, în sensul că marfa poate fi împărţită pe loturi omogene, apte de
a fi livrate la executarea contractului încheiat în bursă;
- sunt depozitabile, ceea ce permite executarea la o anumită perioadă de la angajarea
contractului de bursă;
- trebuie să aibă un grad redus de prelucrare, ca o condiţie a menţinerii caracterului de produs
de masă, nediferenţiat, omogen.
În această categorie intră produse agroalimentare (grâu, porumb, orez, soia etc.), metale (cupru,
aluminiu, zinc etc.), produse tropicale (cafea, cacao, zahăr etc.), produse de origine minerală
(petrol); sunt însă mărfuri de bursă şi unele produse cu un grad mai mare de perisabilitate (ouă,
carne). Pe de altă parte, există şi burse organizate pentru servicii, respectiv pentru închirieri de
nave (navlosire) sau asigurări.

2.1. Repartiţia geografică a principalelor burse de mărfuri din lume

Pe continentul american, pe teritoriul SUA, funcţionează 10 din cele mai mari burse de mărfuri
din lume. Dintre acestea se remarcă, fără îndoială, Chicago Board of Trade şi Chicago Mercantile
Exchange, oraşul Chicago având cea mai impresionantă activitate bursieră în ceea ce priveşte
comerţul de bursă.
În afară de Chicago, oraşe cu burse importante sunt:
- New York (cu bursele Nymex – importantă pentru tranzacţiile cu petrol şi produse
petroliere, New York Cotton Exchange - bumbac),
- Kansas (Kansas City Board of Trade - grâu, porumb şi seminţe de soia),
- Minneapolis, (Minneapolis Grain Exchange - grâu şi seminţe de floarea-soarelui)
- New Orleans (New Orleans Commodity Exchange - bumbac, orez, boabe de soia).
Tot pe teritoriul american, în Canada mari burse de mărfuri sunt Winnipeg Commodity
Exchange (grâu) şi Toronto Futures Exchange (bovine, porcine şi cereale).

Cea mai mare bursă de mărfuri din America de Sud şi una dintre cele mai mari burse din lume
este bursa braziliană Bolsa de Mercadorias y Futuros. Acestă bursă a luat naştere în anul 1991,
prin fuzionarea burselor Bolsa Mercandil y de Futuros (fondată în 1986) şi Bolsa de Mercadorias
de Sao Paolo (fondată în 1917).
Alte burse din America de Sud:
- Sao Paolo Coffee and Cocoa,
- Bolsa Brasiliera-Rio de Janeiro (soia, cafea, cacao),
- Buenos Aires Commodity Exchange (porumb, grâu, cornute vii).

Dacă avem în vedere bursele de mărfuri europene, putem observa că, în perioada actuală, cele
mai importante instituţii de acest gen sunt situate în Marea Britanie, Franţa şi Olanda.
Cea mai importantă bursă de mărfuri engleză este, în prezent, London Metal Exchange (LME).
Tranzacţiile la această bursă se axează pe cupru, zinc, plumb, cositor, argint, aluminiu, nichel.
Activitatea bursei a cunoscut o stagnare după cel de-al II-lea război mondial, dar a fost revitalizată
la sfârşitul deceniului 6, devenind în prezent cea mai importantă bursă unde se tranzacţionează
metale.
Tot la Londra, în 1954, a fost înfiinţată London Commodity Exchange, având drept membri
fondatori numeroase asociaţii specializate pe tranzacţionarea unor mărfuri ca: făină de soia, cacao,
cafea, lână, zahăr, cauciuc, etc.
 Alte burse londoneze importante sunt:
- International Petroleum Exchange (produse petroliere),
- The United Terminal Sugar Market (zahăr industrial şi rafinat),
- Baltic Mercantile and Shipping Exchange (grâu, cartofi albi, orz şi navlosiri),
- London Rubber Terminal Market (cauciuc).

În Franţa, The Paris International Futures Market a fost deschisă în 1964 în cadrul Bourse de
Paris. În prezent, aici se tranzacţionează cele mai mari cantităţi de zahăr "alb" (de calitate
superioară). Franţa este cel mai mare producător de zahăr "alb" din întreaga lume (peste 4 milioane
de tone pe an), exportând mai mult de jumătate din producţia proprie. La bursa franceză se mai
tranzacţionează lână, bumbac, cafea şi cacao, dar nici una dintre contractele futures pe mărfurile
respective nu înregistrează cifre notabile (mai puţin de 30.000 de contracte pe an) comparativ cu
celelalte pieţe mondiale specializate.
Olanda are o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte comerţul internaţional. În trecut olandezii
comercializau cafea, zahăr, cacao, cauciuc, piei, etc.
Burse active funcţionează în Amsterdam:
- Amsterdam Terminal Market (cartofi albi, ouă, carne de porc, laminate din oţel),
- Rotterdam: Rotterdam Futures Market (seminţe şi uleiuri vegetabile comestibile) şi
Rotterdam Petroleum Exchange (produse petroliere).

În Japonia, cele mai importante burse de mărfuri sunt:

- Tokyo Commodity Exchange,
- Tokyo Grain Exchange,
- Tokyo Sugar Exchange,
- Osaka Textile,
- Osaka Sugar,
- Osaka Grain,
- Hokkaido Grain Exchange (grâu, orez),
- Kobe Grain Exchange (grâu, orez)
 În afară de acestea, în Asia mai există o bursă importantă, în Hong Kong (Hong Kong
Commodity Exchange). Primele mărfuri tranzacţionate aici au fost bumbacul (începând cu 9 mai
1977) şi zahărul (începând cu 15 noiembrie 1977). Doi ani mai târziu au început să fie
tranzacţionate şi boabele de soia, această marfă având un succes deosebit pe piaţă. Începând cu 19
august 1980 s-a deschis piaţa aurului în cadrul acestei burse. Deoarece diferenţa de fus orar faţă
de New York este de 12 ore, bursa din Hong Kong este deschisă în timp ce celelalte pieţe futures
pe aur de pe glob sunt închise. Din această cauză, bursa din Hong Kong completează bursele
similare din New York sau Londra, fiind în prezent a treia bursă din lume care realizează tranzacţii
apreciabile cu aur.
În Australia există o singură bursă de mărfuri importantă: Sydney Futures Exchange (lână,
cornute vii, carne de vită dezosată). De asemenea, în Noua Zeelandă o bursă mai importantă este:
New Zeeland Futures Exchange din Wellington (lână, ovine vii).
În Africa, o bursă de mărfuri cu un volum destul de ridicat de tranzacţii este Alexandria Cotton
Exchange din Egipt.

2.2. Caracteristicile Bursei Agricole

Spre deosebire de piaţa, bursa agricolă se caracterizează prin faptul că consumătorii si
vânzătorii se întâlnesc să negocieze în absenţa fizică a produselor respective. Se discută cantităţile,
nivelul preţului şi celelalte condiţii şi clauze contractuale pe eşantioane sau clasele de calitate ale
produselor. De asemenea la bursă se pot negocia şi mărfuri care nu au fost produse, respectiv se
vând şi se cumpăra cereale nerecoltate. În cadrul bursei tranzacţiile nu se poartă asupra cantităţilor
fizice de produse ci pe baza contractelor ce se vor încheia.
Având în vedere caracteristicile tehnico - calitative şi valorile de întrebuinţare identice, bursele
sunt amplasate fie în zonele producătoare, fie în cele consumătoare.
Se pot exemplifica, conform datelor statistice, cele mai importante burse de produse agricole
din lume:
- cereale ( Chicago, Londra, Bueros Aires, Bangkok),
- seminţe oleaginoase şi uleiuri vegetale ( Chicago, Roterdam ),
- zahăr ( Londra, Paris, New York ),
- cauciuc natural ( Singapore, Londra, Liverpool ),
- pieţe brute ( Chicago ),
 - cacao ( Londra, New York ),
- bumbac ( New Orleans ).
În ţara noastră bursele au apărut relativ târziu, cea mai importantă fiind bursa de mărfuri din
Bucuresti, dar volumul tranzacţiilor sale cu produse agroalimentare este foarte scăzut. Inexistenţa
pieţelor bursiere a lipsit producătorii agricoli de semnalele necesare orientării activităţii de
producţie, nu a fost posibilă faciltarea transferului fără echivalent a valorii nou create în agricultură
spre alte sectoare, existenţa unei forme de menţinere a rigidităţii fluxurilor si a circuitelor
financiare, a legăturilor cu pieţele externe care s-au menţinut la cote scăzute.
Deşi bursa din Chicago reflectă în mare măsură raportul cerere-ofertă de pe piaţa americană,
având în vedere poziţia S.U.A. de cel mai mare exportator de cereale, preţurile de la bursa din
Chicago sunt considerate preţuri internaţionale şi reprezintă principalul barometru al evoluţiei
pieţei internaţionale a cerealelor. Restricţionată de sistemul preţurilor agricole ale CEE, bursa de
cereale din Londra şi-a pierdut în ultimul deceniu din importanţă, în prezent având mai ales o
semnificaţie regională.
Bursele de cereale au un rol important în stabilirea preţurilor internaţionale ale acestor produse
vitale pentru omenire. Cerealele comercializate la bursă se împart în două mari grupe: cele folosite
direct pentru alimentaţia omului, precum grâul, şi cele folosite pentru furajarea animalelor
(porumbul, ovăzul).
Ca urmare creşterea nivelului de trai şi a influenţei civilizaţiei europene şi nord-americane, în
ultimele decenii s-au semnalat două tendinţe majore, cu efecte directe asupra cererii pentru cereal.
In primul rând, ţările asociate, în care orezul constituie dieta de bază, au tendinţa de a consuma în
tot mai mare măsură produse de panificaţie şi carne. Având în vedere populaţia numeroasa din
aceste ţări, tendinţa menţionată determină o creştere simţitoare a cererii pentru grâu şi porumb.
În al doilea rând, în întreaga lume a sporit consumul de carne, ceea ce a avut drept consecinţă
creşterea accelerată a cererii pentru cerealele furajere. Deoarece animalele sunt mari consumatori
de cereale, dar nu furnizează în aceeaşi măsură proteine, există serioase semne de întrebare dacă
oferta viitoare de cereale poate fi suficientă pentru a fi folosită nu pentru hrana directă a populaţiei,
ci pentru creşterea animalelor. Adăugând la aceste două tendinţe majorarea generală a cererii de
cereale ca urmare a sporului populaţiei, iar pe de altă parte fluctuaţiile mari ale recoltelor în unele
zone mari producătoare ca urmare a condiţiilor meteorologice, se înţelege de ce în ultimii ani piaţa
internaţională şi bursele de cereale au cunoscut frecvente momente de tensiune.
 2.3. Bursa cerealelor
Figura 2.1 – Pret ORZ – Bursa Agricola
EXW Romania1

Sursa: https://bursacereale.com

In luna mai a anului 2016, pretul orzului a fost de 609 lei/ tona, tot in luna mai in urmatorul an,
pretul a crescut cu 1,8%, ajungand astfel la 620 lei/ tona . In anul 2018, pretul a fost de 556 lei/
tona, inregistrand o scadere cu 10,3% fata de anul 2017, urmand ca in data de 26 aprilie 2019 sa
creasca cu 24% fata de anul 2018, ajungand astfel la 689,99 lei/ tona.

1
EXW este un termen comercial internațional prin care un vânzător face un produs disponibil la o locație
desemnată, iar cumpărătorul produsului trebuie să acopere costurile de transport. Ex works (EXW) este
unul dintre cele 11 conditii actuale (Termeni comerciali internaționali), un set de termeni comerciali
standardizați internaționali publicați de Camera Internațională de Comerț.
 In luna mai a anului 2016, pretul graului a fost de 648 lei/ tona, tot in luna mai in urmatorul an,
pretul a crescut cu 11%, ajungand astfel la 720 lei/ tona . In anul 2018, pretul a fost de 657 lei/
tona, inregistrand o scadere cu 8,7% fata de anul 2017, urmand ca in data de 26 aprilie 2019 sa
creasca cu aproximativ 21% fata de anul 2018, ajungand astfel la 794,67 lei/ tona.
Figura 2.2 – Pret Grau– Bursa Agricola

Sursa: https://bursacereale.com

Grâul este una din cele mai preţioase mărfuri agrare, fiind utilizat în alimentaţie şi în scopuri
industriale atât în ţările dezvoltate cât şi în cele emergente. Această plantă reprezintă principală
sursă de proteină vegetală în alimentaţia oamenilor şi un nutrient important în creşterea animalelor
domestice. Diferite componente se utilizează, inclusiv pentru producerea de biocombustibili.
Recoltarea este de regulă costisitoare, iar plantă este una sensibilă în faţa bolilor. Încălzirea globală
poate fi un alt factor ce afectează negativ ofertă. Totodată, grâul are şi calitatea de activ de refugiu
împotriva inflaţiei.
Din punct de vedere istoric, preţul grâului a înregistrat o volatilitate ridicată datorită
incertitudinilor cu privire la ofertă şi recoltele anuale, supuse diferitelor condiţii atmosferice sau
unor catastrofe naturale. Cererea de grâu înregistrează de asemenea fluctuaţii, în funcţie de
sănătatea economiei globale.
 Figura 2.3 – Pret Grau furajer– Bursa Agricola

Sursa: https://bursacereale.com

In luna mai a anului 2016, pretul graului furajer a fost de 635 lei/ tona, tot in luna mai in
urmatorul an, pretul a crescut cu 7%, ajungand astfel la 680 lei/ tona . In anul 2018, pretul a fost
de 649 lei/ tona, inregistrand o scadere cu 4,5% fata de anul 2017, urmand ca in data de 26 aprilie
2019 sa creasca cu 19,5% fata de anul 2018, ajungand astfel la 775,64 lei/ tona.

Figura 2.4 – Pret Porumb– Bursa Agricola

 Sursa: https://bursacereale.com

In luna mai a anului 2016, pretul porumbului a fost de 630 lei/ tona, tot in luna mai in urmatorul
an, pretul a crescut cu 5,5%, ajungand astfel la 665 lei/ tona . In anul 2018, pretul a fost de 680
lei/ tona, inregistrand o crestere cu 2,2% fata de anul 2017, urmand ca in data de 26 aprilie 2019
sa scada din nou aproximativ 6% fata de anul 2018, ajungand astfel la 642,40 lei/ tona.
 Figura 2.5 – Pret Rapita– Bursa Agricola

Sursa: https://bursacereale.com

In luna mai a anului 2016, pretul rapitei a fost de 1518 lei/ tona, tot in luna mai in urmatorul an,
pretul a crescut cu 6,7%, ajungand astfel la 1620 lei/ tona . In anul 2018, pretul a fost de 1590 lei/
tona, inregistrand o scadere cu aproximativ 2% fata de anul 2017, urmand ca in data de 26 aprilie
2019 sa scada din nou cu 5% fata de anul 2018, ajungand astfel la 1510 lei/ tona.
 Figura 2.6 – Pret Floarea-Soarelui – Bursa Agricola

Sursa: https://bursacereale.com

In luna mai a anului 2016, pretul florii-soarelui a fost de 1570 lei/ tona, tot in luna mai in
urmatorul an, pretul a scazut cu 5,7%, ajungand astfel la 1480 lei/ tona . In anul 2018, pretul a fost
de 1300 lei/ tona, inregistrand o scadere cu 12% fata de anul 2017, urmand ca in data de 26 aprilie
2019 sa creasca cu putin peste 5% fata de anul 2018, ajungand astfel la 1370 lei/ tona.
Capitolul 3 – Piata cerealelor in Romania
3.1. Principalele caracteristici ale pietei cerealelor din Romania

3.2. Evolutia exporturilor de cereale

3.3. Evolutia importurilor de cereale
3.4. Locul Romaniei pe piata europeana si pe piata mondiala

Concluzii
Bibliografie