DEZVOLTAREA STRUCTURALA A AGRICULTURII

7.4. Cooperarea si asocierea n agricultura

7.4.1. Aparitia si dezvoltarea asocierii si cooperarii n agricultura

Cooperarea s-a constituit ntr-una din trasaturile universale ale societatii umane, att
temporal ct si spatial. Distingem cteva tipuri de cooperare: cooperare care nu are o
orientare voita adesea fiind chiar neconstientizata de participanti, aparnd ca un
comportament comun fata de anumite constrngeri exterioare sau fata de un pericol perceput
independent de fiecare; cooperare spontana care apare mai ales n rndul grupurilor sociale
relativ mici, asociate neformalizat, dezvoltndu-se pe baza relatiilor de prietenie sau de
rudenie;cooperare traditionala care se realizeaza n virtutea unor norme si moravuri
mostenite ca stereotipi pentru situatii repetitive, cum este de exemplu cooperarea ntre
generatii; cooperarea contractuala care implica vointa deliberata a participantilor, consfintita
n ntelegeri, contracte, cu specificarea conditiilor cooperarii.

Nascute n prima parte a secolului XIX unitatile cooperatiste s-au constituit n vederea
protejarii unor grupuri dominate de economia capitalista (consumatori, salariati, mici
exploatanti, meseriasi). Asociatia cooperatista a dat acestor subiecti economici posibilitatea de
a profita de avantajele marii dimensiuni sau a numarului, fara a aduce atingere independentei
lor.

n orasul Rochdale din Anglia o mica grupare de persoane, majoritatea tesatori, au

organizat n jurul anului 1844 o societate cooperatista bazata pe anumite reguli, avnd la
nceput ca obiectiv vnzarea de produse alimentare n conditii avantajoase pentru a veni n
sprijinul consumatorilor saraci. Succesul pe care l-au avut a fost deosebit, a generat o
puternica miscare nationala, numele orasului fiind asociat de atunci principiilor acestei
miscari. Fondatorii ei, denumiti "pionierii de la Rochdale" au ajuns treptat sa defineasca patru
principii esentiale care au stat la baza principiilor cooperarii si anume: adeziunea libera;
controlul democratic al gestiunii cooperativei; limitarea beneficiului moderat si precizarea
modului de distribuire al excedentelor.

n aceeasi perioada cu cea n care la Rochdale se organiza prima

cooperativa se plaseaza si geneza cooperativelor din Germania, unele
dintre acestea nsa diferite ca tip. Din initiativa lui Schulze-Delitzsch a luat
fiinta nca din anul 1849 o asociatie a meseriasilor pentru aprovizionarea
cu materii prime, fiind urmata de nca doua asociatii cu scop asemanator.
Caracteristic pentru cooperativele schulzeriene este faptul ca la baza lor a
stat principiul ajutorului propriu (al autoajutorarii), asociatii avnd obligatia
de a subscrie si a varsa un capital de valoare ct mai mare - aceasta dupa
posibilitatile fiecaruia.

Cam n aceeasi perioada cu cooperativele create de Schulze, a aparut si s-

a dezvoltat un alt tip de cooperative, axate pe acordarea de credite.
Organizatorul lor a fost F.W.Raiffeisen, care n 1848 a ntemeiat o casa de
ajutor mutual, aceasta dezvoltndu-se n timp, n 1849 aparnd casele de
credit. La baza sistemului cooperativelor lui Raiffeisen a stat la nceput
ideea atragerii n primul rnd a paturilor nevoiase ale populatiei;
membrilor nu li se percepeau parti sociale sau taxe de nscriere, singura
lor obligatie fiind de a raspunde n mod solidar si neconditionat la
angajamentele contractate de cooperativa. Furnizorii de fonduri erau
persoanele nstarite, nu cei care solicitau mprumuturi, ceea ce imprima
organizatiei caracterul unei asociatii de binefacere. Ulterior Raiffeisen a
trecut la organizarea de asociatii tip "casa de credit" unde fiecare
beneficiar trebuia sa fie el nsusi membru, chiar daca n unele cazuri
participarea era mica, aproape 21221o1412v simbolica, n felul acesta
aparnd pregnant ideea de autoajutorare. Miscarea pentru creditul rural
creata n Germania a ramas pna astazi asociata cu numele fondatorului ei
- Raiffeisen.

n agricultura cooperarea are o traditie foarte veche, n decursul istoriei

ntlnindu-se diverse forme de cooperare, dar care reprezentau forme
primitive. Agricultura este un domeniu n care asocierea si cooperarea au
fost poate mai necesare dect n orice alt domeniu al activitatii umane,
agricultorul izolat simtindu-se practic neputincios, la baza dezvoltarii
cooperarii situndu-se ideea necesitatii ntrajutorarii.

Asocierea a fost practicata de agricultori din cele mai vechi timpuri;

gruparile constituite nu au mbracat de la nceput o forma juridica. n
Franta cooperarea s-a practicat n agricultura nainte chiar ca celebrii
lucratori tesatori de la Rochdale sa formuleze n scris pentru prime oara
principiile cooperarii.

Cooperativele sunt de fapt asociatii care se formeaza pentru ca cei ce se

asociaza sa realizeze avantaje personale. Din punct de vedere al
comportamentului economic, persoanele se decid pentru o solutie
cooperatista n situatia n care avantajele scontate depasesc cheltuielile.
Datorita faptului ca pentru fiecare exista si posibilitatea de a actiona de
unul singur pe o piata descentralizata sau sa formeze cu altii o
ntreprindere integrata vertical, trebuie ca avantajele nete ale cooperarii
sa devanseze pe cele alternative.

Alaturi de avantajele de marime, stiinta cooperatiei mai mentioneaza

unele, care pot fi sintetizate n doua grupe: economisirea de costuri de
tranzactie si diminuarea comportamentelor oportuniste; limitarea riscurilor
ce deriva din acestea.

Ca forma organizatorica, prin cooperatie aceste riscuri pot fi diminuate pe

doua cai: pe de o parte n masura n care cooperativa ofera membrilor sai
posibilitatea influentarii politicii antreprenoriale, neutraliznd astfel
dependenta prin internalizarea riscului. Pe de alta parte prin instrumentul
raspunderii reciproce si controlului, semnalizeaza tertilor (celor din afara)
renuntarea la comportamente oportuniste.
n agricultura tarilor dezvoltate miscarea cooperatista a capatat o larga
recunoastere, crescnd n amploare si multiplicndu-si formele de
manifestare. Cooperarea a aparut si s-a dezvoltat n aceste tari ca o
solutie pentru producatorii individuali supusi impactului att al pietii
resurselor de productie ct si al pietii produselor agricole.

Aparitia si dezvoltarea organizatiilor cooperatiste n agricultura este

determinata de existenta ctorva premise de baza.

Necesitatea asocierii n organizatii de asemenea tip trebuie sa fie resimtita

de producatorii agricoli, acestia avnd libertatea deplina de actiune. Sub
forma juridica, ea este conferita de existenta dreptului de proprietate
privata individuala, cunoscut fiind ca printre atributele proprietatii
figureaza si cel de dispozitie.

Existenta unui statut juridic prin care sa se precizeze obiectul de activitate

al cooperativei, conditiile de admitere, modul de functionare si gestionare,
sa se reglementeze relatiile dintre aderenti si respectiva structura
cooperatista, care reprezinta exclusiv manifestarea actului de vointa a
producatorilor agricoli ce nfiinteaza cooperativa este absolut necesara.

Organizatiile cooperatiste prin activitatea lor au o serie de caracteristici

favorabile dezvoltarii rurale. Astfel, furnizeaza membrilor avantaje privind
economia de cheltuieli - producatorul putnd obtine ntr-o masura mai
eficienta resurse de productie si servicii precum si avantaje n valorificarea
produselor, conferindu-le de asemenea un plus de forta n negocierile cu
diferiti comercianti si ntreprinderi de prelucrare - care se realizeaza de
catre cooperativa. Actionnd ca circuite de aprovizionare cu resurse de
productie si de comercializare a produselor agricole, cooperativele
faciliteaza ncadrarea micilor producatori agricoli n fluxurile economiei
nationale.

Cooperativele contribuie si la stabilitatea rurala, furnizeaza servicii

membrilor ntr-un mod durabil n timp, participa la diverse proiecte de
dezvoltare, se pot adapta unui mare evantai de actiuni economice, sociale,
de consultanta, instruire s.a. Cooperativa se manifesta n acelasi timp ca
un agent economic - avnd un scop economic pe care l urmareste si ca o
asociatie, actionnd n vederea promovarii intereselor economice ale
membrilor ei.

Cooperativele care fiinteaza n agricultura tarilor dezvoltate si bazeaza

organizarea si functionalitatea pe o serie de principii ce deriva din
principiile generale ale cooperatiei.

Desi n literatura de specialitate ele apar cu formulari ce se diferentiaza de

la o tara la alta, esenta lor este aceeasi, putnd fi sintetizata n
urmatoarele:
 Participarea deschisa, n sensul ca oricine poate beneficia de dreptul
de a intra ntr-o cooperativa agricola, cu conditia respectarii
reglementarilor legale si a statutului cooperativei.
Asigurarea unui regim democratic n gestionarea cooperativei,
fiecare aderent dispunnd numai de un vot (principiul "un om - un vot"
cum este denumit n unele lucrari de specialitate) indiferent de partile
sociale care le detin.
Exclusivismul, concretizat n aceea ca o cooperativa trebuie sa-si
circumscrie obiectul activitatii numai la cel pe care l poate realiza cu
membrii sai.
Dubla conexiune ntre membrii si cooperativa, care presupune ca nu
poate beneficia de serviciile unei cooperative cine nu este membru al
acesteia, iar pe de alta parte, nu poate fi membru al unei cooperative, cine
nu apeleaza la serviciile ei.

7.4.2.Asocierea si cooperarea n agricultura Romniei

Ideile asociationiste - de origine franceza, patrund n Principatele Romne

n prima jumatate a sec. XIX prin intermediul literaturii franceze si n
special al tinerilor romni care studiaza n strainatate. n decursul sec. XIX
au propagat cooperatia oameni de frunte ai culturii romnesti.

Primul propagator al ideilor cooperatiste n tara noastra a fost Teodor

Diamant. Cu studii facute n Franta, adept al lui Saint Simon apoi al lui
Fourier, nu s-a limitat numai la simpla propagare a idelor fourieriste, ci a
cautat sa le puna n aplicare. n primavara anului 1835 nfiinteaza la
Scaieni - Prahova, pe baza conceptiilor sale utopiste, un falanster pe mosia
lui Manolache Balaceanu, purtnd denumirea de "Societate agronomica si
manufacturiera". Falansterul nu a avut o viata prea lunga, fiind desfiintat
dupa un an de catre autoritatile timpului care vedeau n aceasta asociatie
un anumit pericol social.

n propagarea ideilor asociationiste un rol nsemnat i revine lui Ion Heliade

Radulescu. n acest sens, merita amintita lucrarea sa "Asociatia agricola"
prin care doreste sa scoata n evidenta avantajele asocierii n agricultura,
propunnd chiar solutii de procurare a capitalului necesar. Obiectul
asociatiei agricole era astfel formulat de I.H.Radulescu:".cumparatoare de
mosii spre cultura lor, spre ncurajarea si sporirea comertului si mai mult
dect toate spre a da sau forma niste ferme sau comune ori sate model".

n tara noastra trecerea de la ideile asociationiste la cele ale cooperatiei

moderne, legate de cunoasterea sistemelor de organizare practica a
cooperatiei de tip Rochdale, Schulze - Delitzsch, Raiffeisen este marcata
de trei nume: Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad si P.S.Aurelian - care au
urmarit evolutia gndirii si practicii cooperatiste n tarile din Apus.

n scurta trecere n revista a gnditorilor romni care s-au preocupat de

problemele asocierii si cooperarii n agricultura pe care ne-am propus s-o
facem nu puteam sa nu mentionam numele lui Gh.Ionescu-Sisesti.
Lucrarea sa "Politica agrara cu privire speciala la Romnia" (1913)
cuprinde un capitol special consacrat asocierii producatorilor agricoli.

Este precizat specificul diferitelor forme de asociere n agricultura,

mentionndu-se ca pot exista asociatii comerciale (sub forma de societate
comerciala, societate n comandita si societate pe actiuni), cooperative,
asociatii pentru prezentarea si apararea intereselor profesionale (Uniunea
Sindicatelor Agricole, Societatea Nationala de Agricultura etc.)

Referitor la cooperative, se mentioneaza diversitatea lor - de credit, de

procurare n comun a unor mijloace, de productie si de desfacere.

Starea de farmitare a gospodariilor taranesti dupa primul razboi mondial,

lipsa de mijloace tehnice si de capital financiar, imposibilitatea de a se
asigura o exploatare rationala a pamntului, a determinat o serie de
oameni de stiinta, agronomi cu orizont larg sa caute solutii - avnd n
vedere experienta acumulata si lucrarile naintasilor - pentru iesirea din
saracie a taranului romn.

Problemele cooperatiei n general, si n agricultura n special, nu pot fi

abordate fara a se mentiona contributia marelui specialist n cooperatie,
Gr. Mladenatz, militant pentru ideile cooperatiste n Romnia, cercetator al
istoriei gndirii cooperatiste n tara noastra. Mladenatz a consacrat
numeroase studii cooperatiei de productie agricola.

Dupa opinia sa aceasta este tipul de cooperativa cel mai usor de realizat,
menita sa solutioneze una dintre cele mai acute probleme cu care se
confrunta micul producator: valorificarea la preturi echitabile a produselor
sale prin nlaturarea speculei si a schimburilor neechivalente, mai ales la
cereale care reprezentau produsele de baza oferite spre vnzare de micul
producator n cantitati mari la un moment dat - la recoltare - ceea ce avea
drept consecinta scaderea brusca a preturilor.

Unitatile cooperatiste de valorificare ar fi ndeplinit, dupa parerea lui

Mladenatz, o serie de functii, printre care mai importante: asigurarea unui
pret remuneratoriu producatorilor, realizarea unei anumite stabilitati a
preturilor, nlesnirea pentru producatori a contactului cu piata.

Gr. Mladenatz a acordat n operele sale o importanta deosebita si

cooperatiei de credit. El sustinea necesitatea acordarii de credite ieftine
pentru micii producatori de la sate att pe termen scurt pentru nevoile de
productie, ct si pe termen lung pentru cumpararea de utilaje, animale,
militnd pentru ca statul sa acorde sprijin material la constituirea
fondurilor necesare unitatilor cooperatiste de credit.

Nu putem ncheia succinta trecere n revista efectuata fara a aminti de

contributia lui Marin Chiritescu-Arva.

Conceptul promovat de Chiritescu-Arva, care se apropie - pna la

contopire - de interesele vitale ale taranimii si de politica promovata de un
stat democrat, se refera la asocierea cu mentinerea proprietatii private
asupra pamntului, ca si asupra celorlalte mijloace de productie din
gospodaria taraneasca.

Conceptia lui Chiritescu-Arva se baza pe cteva considerente: ineficienta

micilor gospodarii care constituiau majoritatea exploatatiilor din
agricultura, lipsa oricaror sanse a acestora de a concura pe piata marile
exploatatii; lipsa oricaror posibilitati ca micile gospodarii sa poata aplica
progresul tehnic si stiintific.

Chiritescu-Arva considera ca integrarea taranimii n rolul ei dinamic de

clasa producatoare nu se poate face dect prin organizarea efortului
colectiv. Subliniind avantajele economice si sociale pe care le prezinta
ferma cooperativa, el conchide "Organizarea fermei cooperative se
impune deci ca o necesitate de nenlaturat.".

n deceniul al patrulea al secolului XX datorita unor mari personalitati

economice si politice ca V.Madgearu, P.S.Aurelian, St. Zeletin, I.Raducanu
si altii doctrina cooperatista n tara noastra s-a constituit ntr-un sistem
organizatoric national, bazat pe principiul liberului consimtamnt al
asocierii, caracteristic tuturor formelor de cooperatie.

n secolul al XIX-lea miscarea cooperatista n Romnia a cunoscut doua

forme principale: obstile de arendare si bancile populare.

Valorificnd traditiile milenare de organizare sociala a satului romnesc, n

care ntrajutorarea n comun a constituit unul din pilonii de sustinere a
existentei si continuitatii neamului romnesc, taranul romn a trecut -
ncepnd cu secolul anterior - la forme asociative organizate n productia
agricola.

Desi n literatura de specialitate se considera ca anul oficial al nasterii

cooperatiei n Romnia este anul 1893 (cnd a fost votata Legea Bancilor
Populare Satesti si a casei lor centrale), unii autori sunt de parere, pe buna
dreptate, ca punctul de pornire al cooperatiei trebuie situat ndata dupa
adoptarea Legii rurale din 1864, cnd apar primele obsti de arendare si
cumparare a pamntului, care au fost initiate de taranii proaspat
mproprietariti.

Aparitia obstilor de arendare a fost impusa de insuficienta pamtului

agricol necesar existentei familiei taranesti.

Activitatea acestor obsti, care erau de fapt cooperative de arendare a

pamntului, se baza pe o serie de principii a caror sumara trecere n
revista prezinta interes si n etapa actuala:

- raza lor de activitate era comuna ai carei locuitori lucrau pe

proprietatea arendata;
- functiile si atributele obstei erau multiple: (distribuirea de
pamnt, aprovizionarea, folosinta n comun a masinilor agricole,
 asigurari mutuale contra incendiului si a grindinei, vnzarea n
comun a produselor);
- raspunderea sociala era solidara si nelimitata;
- partile sociale nu se constituiau n mod obligatoriu, ci numai daca
erau cerute de proprietar n sensul de garantie;
- pretul pe care l plateau asociatii era constituit din costul arendei
plus cheltuielile de administratie, repartizate la suprafata
exploatata;
- asociatii erau obligati sa nu-si transporte recolta de pe cmp
nainte de a-si achita debitul sau de a fi depus spre vnzare n
comun cantitatea de produse corespunzatoare;
- asociatii erau obligati sa practice o agricultura rationala, pe baza
unui program ntocmit de agronomul obstei;
- cooperativa (obstea) avea un caracter social - nu se urmarea
obtinerea de beneficii, eventualul excedent rezultat se trecea la
fondul social, iar la sfrsitul perioadei de arendare era restituit
asociatilor.

ncurajarea si legiferarea formelor asociative n scopul arendarii si

cumpararii pamntului si gaseste expresia ntr-o serie de modificari ale
Codului de procedura civila facute n 1904 si care se referau la faptul ca
arendarea sau cumpararea de imobile rurale (terenuri) se poate face
numai prin obstile de arendare.

Pe lnga cele specificate prezinta interes mentionarea a nca doua acte

normative cu implicatii asupra obstilor de arendare: "Legea referitoare la
constituirea si controlul societatilor cooperative satesti de productie si
consumatie", aparuta n 1905, prin care se oficializeaza pentru prima data
denumirea de "cooperativa" si obligativitatea elaborarii unui statut al
obstilor, conferindu-se acestora personalitate juridica. La aceasta se
adauga unele modificari aduse Legii bancilor populare satesti n 1908 care
echivaleaza obstile de arendare cu societatile cooperative, simplificnd si
modul de constituire si stabilind obligatii precise privind tehnica de
cultivare a terenurilor arendate precum si modalitatile de supraveghere si
control de catre stat prin intermediul casei centrale a bancilor populare si
cooperativelor satesti.

n acest context este demn de mentionat faptul ca primul statut tiparit

care reglementa asocierea n agricultura dateaza de peste un secol.
Potrivit cercetarilor efectuate este vorba de "Statutele reuniunii de
agricultura din Comitatul Sibiului", redactate n limba romna (n acea
vreme Transilvania facea parte din Imperiul Austro-Ungar) si tiparite
la Sibiu n anul 1888. Statutul prevedea scopul si sfera de activitate a
asociatiei; mijloacele folosite pentru realizarea scopurilor propuse;
organizarea de ramura si teritoriala.

Revenind la obstile de arendare din ara Romnesca (Vechiul Regat) n

anul 1909 a fost votata o lege prin care proprietatile statului si ale
institutiilor publice nu puteau fi arendate dect asociatiilor taranesti legal
constituite n obsti de arendare.
Un studiu efectuat referitor la obstile de arendare releva ca n perioada
1903-1918 numarul de obsti a nregistrat o dinamica ascendenta de la 8
cte erau n 1903 la 496 n 1918, iar suprafata arendata era n 1918 de
aproape 407 mii ha, fata de numai circa 5 mii n 1903, ceea ce conduce la
ideea ca obstile de arendare au constituit o modalitate de exploatare a
pamntului care a favorizat procesul de consolidare a exploatatiilor
agricole taranesti.

Dupa reforma agrara din anul 1864 a aparut la tarani o nevoie acuta de
bani, att pentru procurarea de inventar agricol ct si pentru plata ratelor
scadente pentru terenul agricol cu care fusesera mproprietariti. Acesti
bani puteau fi procurati de la camatari si uneori chiar de la marii
proprietari agricoli care percepeau dobnzi sufocante.

n aceasta situatie, la initiativa lui I.C.Bratianu si P.S.Aurelian n anul 1881

parlamentul tarii voteaza Legea caselor de credit agricol, care erau
societati pe actiuni si aveau un pronuntat caracter cooperatist.

n anul 1893 se constituie primele banci populare, dar n perioada de

nceput evolutia numarului lor a fost lenta, nregistrnd un ritm mai rapid
n perioada 1898-1903. n anul 1903 se constituie, la initiativa lui Spiru
Haret, Centrala Bancilor Populare Satesti. Rolul acesteia s-a reflectat si
asupra obstilor de arendare, care au primit sprijin prin credite.

Evolutia bancilor populare n perioada 1902-1918 poate fi urmarita daca se

consulta unele studii pe aceasta tema.

Astfel, de la 700 de banci n 1902 numarul lor a crescut la aproape 3000 n

1918, iar numarul membrilor de la aproape 60 mii la peste 630 mii, dintre
acestia majoritatea covrsitoare constituind-o plugarii (taranii). n ceea ce
priveste nsa capitalul pe care acestia l-au subscris, el reprezenta cu putin
peste 40% din totalul capitalurilor banesti satesti.

Din cele aratate se desprinde ideea ca att obstile de arendare ct si

bancile populare au avut un rol pozitiv n agricultura Romniei dinaintea
primului razboi mondial. Astfel, obstile (cooperativele) de arendare au
contribuit la suprimarea nvoielilor agricole mpovaratoare pentru tarani pe
proprietatile trecute n folosinta acestor obsti, iar bancile populare satesti
au contribuit la scaderea rolului nvoielilor agricole ca forma napoiata de
creditare.

n afara de obstile de arendare si bancile populare ca forme principale,

miscarea cooperatista din tara noastra a cuprins si alte forme, cum au
fost: cooperativele de exploatare a padurilor, laptarii, brutarii, gradini
cooperative, mori cooperative, cooperative de masini, atestnd amploarea
ei la sfrsitul secolului XIX si nceputul secolului XX.

Rezulta deci ca n perioada respectiva s-a ncercat rezolvarea problemei

taranesti daca nu total macar partial pe baze cooperatiste, stimulndu-se
organizarea fortelor proprii ale taranimii, mai ales prin intermediul
cooperativelor de credit si a celor de arendare.

Dezvoltarea capitalismului n ntreaga economie nationala si-a pus

amprenta asupra economiei gospodariilor taranesti. Cele cu suprafetele
mijlocii si mari au nceput sa produca pentru piata, conturndu-se tendinta
de specializare a unora n producerea anumitor produse, n timp ce micile
gospodarii taranesti erau orientate prioritar spre acoperirea nevoilor
proprii, capatnd tot mai mult un caracter universal pentru asigurarea
subzistentei.

n perioada interbelica cooperatia n Romnia a intrat ntr-o perioada de

criza, caracterizata de I.Raducanu nca din 1924 pe de o parte ca o criza
materiala si tehnica-organizatorica ale carei cauze generale erau
distrugerile provocate de razboi, inflatia, insuficienta creditului,
suprapunerea unor atributii ale federalelor si centralelor cooperative.

Un prim aspect este legat de cooperativele de credit, care n perioada

respectiva ocupa o pozitie dominanta, desi numeric se constata o oarecare
reducere a lor, de la 4308 n anul 1931 la 4084 n anul 1936.

Cooperatia de credit a fost principala forma de manifestare a cooperatiei

n tara noastra. Cooperativele de credit detineau 71% din numarul total al
cooperativelor, ele cuprindeau peste 81% din numarul asociatilor din
agricultura si peste 92,4% din totalul capitalului social varsat.

Dezvoltarea cooperatiei n directia bancilor populare - cooperative de

credit - si gaseste explicatia mai ales n lipsa cronica de mijloace
financiare pe care o resimteau gospodariile taranesti. Acestea - pe lnga
faptul ca mai aveau de achitat taxele de mproprietarire - trebuiau sa-si
ndeplineasca obligatiile fiscale, sa-si achite datoriile si dobnzile restante.

Cooperativele de arendare si cumparare de terenuri si pierd treptat din

importanta ncepnd cu deceniul al patrulea, n perioada respectiva
accentul fiind pus pe dezvoltarea micii gospodarii taranesti n agricultura si
nu pe cooperare, desi economisti agrari de prestigiu si unii oameni politici
au subliniat rolul cooperarii n productie.

La finele anului 1939 existau un numar de 220 obsti de cumparare, care cu

21563 membri si un numar de 38 obsti de arendare a terenurilor cu 4421
membri, numarul total al obstilor pentru cumparare si arendare de terenuri
reprezentnd mai putin de 6% din totalul cooperativelor din Romnia.

O mentiune se cuvine a fi facuta si referitor la asa numitele cooperative de

productie si consum. Desi n denumire figura si sintagma "de productie",
ele nu aveau acest rol. Acest tip de cooperative a fost sprijinit de stat,
ncepnd cu ncheierea primului razboi mondial, din considerente legate
de necesitatea colectarii si valorificarii cerealelor necesare achitarii unor
mprumuturi externe contractate de statul romn. n perioada 1920-1923
prin intermediul cooperativelor de productie si consum s-au derulat
operatiuni de 1007830 tone, iar n perioada 1924-1926 de 144880 tone.

Rolul cooperativei de productie si consum n exercitarea mandatului sau de

reprezentant al statului privind colectarea cerealelor se reduce treptat,
aceasta legat n special de criza agrara din 1929-1933, care a afectat mai
ales gospodariile taranesti mici si mijlocii si capacitatea lor de productie.

Consideram anul 1928 ca fiind un an de referinta, deoarece n acel an a

fost adoptat Codul Cooperatiei, n care era definita pentru prima oara
notiunea de "societate cooperativa" n tara noastra.

Codul cooperatiei prezinta interes si datorit faptului ca a servit n mare

masura la elaborarea Legii nr. 36/1991. Acest cod al cooperatiei nu a avut
viata prea lunga, fiind abrogat si nlocuit n anul 1929 cu Legea privind
organizarea cooperatiei, care cuprindea precizari referitoare la tipurile de
cooperative, numarul minim de membrii, capital social.

Prin legea organizarii cooperatiei au fost constituite doua organisme

centrale ale cooperatiei agricole: o organizatie bancara de tip privat -
Banca Centrala Cooperativa si o organizatie centrala de control de drept
public - Oficiul National al Cooperatiei.

Aceasta lege a guvernat activitatea cooperatiei n perioada 1929-1935.

Anul 1938 este anul n care Legea privind cooperatia adoptata n 1929
sufera modificari mai importante, fiind vorba de fapt de o reforma a
legislatiei cooperatiste. Legea modificata, de fapt o noua lege care
constituie o combinatie ntre prevederile Codului Cooperatiei din 1928 si
ale legii cooperatiei din 1929, a avut ca punct important fuzionarea
institutiilor cooperatiste care aparusera n perioada 1935-1938 si
nfiintarea Institutului National al Cooperatiei, institutie de drept privat dar
cu participarea statului.

Prin Legea reformei cooperatiei cooperativele au fost obligate sa-si publice

bilantul anual, au fost reorganizate federalele si societatile cooperatiste.
Pe baza legii au fost luate masuri pentru perfectionarea activitatii n
fiecare domeniu al cooperatiei, n vederea cresterii competitivitatii si
eficientei.

n anul 1939, n ajunul izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial, potrivit
datelor furnizate de Enciclopedia Romna, numarul total al cooperativelor
n tara noastra era de 5365, din care 3731 - aproape 70% erau cooperative
de credit;940 - aproape 18% - erau cooperative de consum, aprovizionarea
si desfacerea.

Miscarea cooperatista din tara noastra ntre cele doua razboaie mondiale a
avut n principal rolul de a colecta micile economii ale populatiei satesti si
de a le sprijinii financiar, de asemenea de a colecta si valorifica produsele
agricole disponibile, nregistrnd nsa un declin spre sfrsitul deceniului al
patrulea, nereusind pe deplin sa satisfaca doleantele taranimii.

Dupa cum se poate constata din cele aratate, ideea cooperatiei a fost si a
ramas prezenta n rndul taranimii, desi dezvoltarea ei a avut o traiectorie
destul de sinuoasa. 7.4.3. Asocierea si cooperarea n agricultura tarilor
dezvoltate

Cooperarea si asocierea n agricultura mbraca forme diferite att n ceea

ce priveste cadrul juridic n care se realizeaza ct si ca structura interna,
aceste forme adaptndu-se la nivelul de dezvoltare al fortelor de productie
si la sistemul de organizare a agriculturii din fiecare tara.

n situatia n care interesul de a se asocia este realizarea efectiva a unor

activitati de exploatatie agricola, forma cea mai indicata de asociere s-a
dovedit a fi societatea civila; daca asocierea se realizeaza n vederea
promovarii cooperarii permanente ca modalitate de atingere a scopului
colectiv forma cea mai indicata de asociere este societatea cooperativa
care face asociatilor servicii pe care nu le puteau oferi dect comerciantii,
permitnd excluderea agentilor economici intermediari, care ar realiza
beneficii n dauna asociatilor.

Este necesar de mentionat de la nceput ca ntreaga organizare social-

economica n agricultura tarilor dezvoltate se bazeaza pe mentinerea
proprietatii private asupra pamntului.

n Franta formele de asociere se ntlnesc sub diferite denumiri: grupari,

societati, exploatatii, caracteristica lor de baza fiind aceea ca toate sunt
societati civile - structuri, organisme juridice si economice destinate a
facilita membrilor asociati exploatarea agricola a terenurilor pe care le
detin. Aici se includ ca principale forme: GAEC - grupare agricola de
exploatare n comun; SCEA. - societate civila de exploatare
agricola; EARL- exploatatie agricola cu responsabilitate limitata.

Gruparea agricola de exploatare n comun - GAEC are ca obiect de

activitate productia agricola, aceasta fiind realizata prin munca n comun a
tuturor asociatilor. Aceasta poate sa vnda produsele realizate n comun,
dar nu sa si vnda produse cumparate n acest scop - exercitarea
activitatilor cu caracter comercial nefiind cuprinsa n obiectul sau de
activitate.

Din cele prezentate rezulta cteva aspecte caracteristice:

- GAEC este prin excelenta o societate civila si nu comerciala.

- n folosinta gruparii se aduc de regula bunuri imobiliare: terenuri,
constructii de productie, asupra carora asociati si pastreaza
proprietatea.
 - Toti membrii GAEC au obligatia de a participa efectiv la munca n
comun, aceasta obligatie fiind una din caracteristicile
fundamentale ale acestei forme asociative.

n literatura de specialitate franceza se pune accentul pe faptul ca GAEC

trebuie sa permita realizarea activitatii n comun n conditii comparabile cu
cele care exista n exploatatiile cu caracter familial, n sensul ca toti
membrii trebuie sa se simta raspunzatori de functionarea GAEC si sa
participe la munca de executie; exercitarea unor functii de administrare nu
dispenseaza pe nimeni de activitatea nemijlocita n productie.

Limitarile cuprinse n reglementarile legale n ceea ce priveste numarul de

asociati si suprafata ce poate fi cuprinsa ntr-un GAEC sunt ndreptate spre
conservarea caracteristicilor de exploatatie familiala.

La cele aratate se adauga si precizarile referitoare la calitatea asociatilor,

n sensul ca acestia dupa statutul lor social, se mpart n aceleasi categorii
ca cele care se ntlnesc ntr-o exploatatie individuala:

- seful de exploatatie (n sensul de cap de familie) care are aduse

n GAEC aporturi n natura ce concureaza la formarea capitalului
acestuia;
- ajutoarele familiale, prin acestia ntelegndu-se membrii
nesalariati ai familiei unui asociat care are calitatea de sef de
exploatatie, care presteaza numai munca n cadrul GAEC;
- lucratorii agricoli - aici incluzndu-se acei asociati al caror aport
n GAEC. este numai munca; precum si salariatii - persoanele
angajate de catre GAEC.

Membrii GAEC sunt remunerati pentru munca ce o depun n cadrul ei;

aceasta remunerare nu poate fi inferioara salariului minim garantat, nici
superioara sumei ce ar depasi un anumit numar de asemenea salarii -
aceasta prin hotarre colectiva a asociatilor. Asociatii care presteaza si
activitatea de administrator pot beneficia si de o remuneratie speciala (n
afara de cea pe care o primesc asociatii pentru munca direct productiva),
care consta ntr-o anumita cota de participare la beneficiu.

Este interesant de remarcat faptul ca reglementarile de principiu prevad

ca oricine practica agricultura ca ocupatie de baza poate intra n GAEC n
calitate de asociat, oricare ar fi statutul sau juridic - proprietar sau
arendas. Dar si altor persoane fizice le sunt deschise portile GAEC: tineri
care au terminat o scoala de agricultura; lucratori agricoli, cu mentiunea
ca toti trebuie sa posede calitati fizice care sa le permita sa participe
efectiv la activitatea GAEC Reglementarile nu sunt totusi absolut rigide, n
sensul ca anumiti asociati pot, n mod exceptional, sa beneficieze de o
dispensa de a participa la munca, nsa numai cu caracter temporar si
aceasta pe baza unei decizii colective a tuturor asociatilor.

Legile franceze prevad doua tipuri de GAEC - totale sau partiale.

Gruparea agricola de exploatare n comun - GAEC - se considera a fi totala
n cazul n care mai multi agricultori si regrupeaza exploatatiile pentru a le
pune n valoare n comun, acestia renuntnd la orice activitate agricola
personala n afara GAEC, iar partiala - n cazul n care agricultorii se
asociaza numai pentru efectuarea n comun a anumitor activitati (de
exemplu agricultorii si regrupeaza n GAEC activitatea de crestere a
animalelor si pastreaza sistemul de exploatare individuala pentru restul
activitatilor).

Constituirea si recunoasterea oficiala a GAEC de catre organele abilitate

este conditionata de existenta unui statut. n aceasta privinta n Franta
sunt posibile doua solutii: fie recurgerea la statutele tip oficiale aprobate
de catre Ministerul Agriculturii si Ministerul Finantelor, fie elaborarea unui
statut propriu. Mentionam ca recurgerea la statutele tip nu este
obligatorie, dar ea faciliteaza recunoasterea GAEC de catre organele
abilitate. Cu titlu de informare - statutele tip n vigoare n momentul de
fata au fost abilitate si aprobate prin documente emise n 1990 si n 1993.

Statutele tip cuprind dispozitii generale, dispozitii referitoare la aporturi,

capital social, parti sociale; drepturile si obligatiile asociatilor;
administrarea si functionarea, aspecte referitoare la retragerea asociatilor
si respectiv excluderea lor; repartizarea rezultatelor financiare, dizolvarea
si lichidarea GAEC. Statutele sunt "tip" n sensul formularilor care sunt
unitare, urmnd ca toate aspectele concrete sa fie precizate de fiecare
GAEC. n parte, de exemplu: aportul fiecarui asociat, procentul din
capitalul social care poate fi detinut de fiecare asociat, modalitatile de
repartizare a beneficiului, n sensul precizarii procentului pentru formarea
rezervei statutare, procentele care se afecteaza pentru remunerarea
capitalului.

GAEC se caracterizeaza printr-o mare mobilitate. Astfel, n cursul anului

1991 au fost nfiintate 3.738 GAEC si au disparut 1.795. Dintre acestea s-
au transformat n SCEA. (societati civile de exploatare agricola) 48; n EARL
(exploatatie agricola cu raspundere limitata) 920, iar restul au fuzionat ori
s-au dizolvat.

Societate civila de exploatare agricola (SCEA) nu constituie o grupare ca

GAEC, dar poate avea un caracter familial. Societatea are personalitate
juridica, un patrimoniu distinct de patrimoniile personale ale asociatilor.

SCEA poate sa ia n arenda o exploatatie. Capitalul social este "liber", n

sensul ca nu exista precizari privind valoarea sa minima sau marimea
aporturilor n numerar.

Pentru buna functionare a societatii deciziile importante sunt luate n

adunarea asociatilor; fiecare asociat dispune de drept de vot stabilit pe
baza "un vot pentru fiecare parte sociala". Gestionarea societatii este
asigurata de un administrator care poate fi ales dintre asociati sau din
afara.
Mentionam ca si acest tip de societate are personalitate juridica,
functioneaza pe baza de statut.

Exploatantul individual care doreste sa mentina sau sa adopte o forma

societara poate recurge la o alta structura juridica - Exploatatia Agricola cu
Raspundere Limitata (EARL) care se poate nfiinta n baza unei legi
adoptate n Franta n anul 1985.

Exploatatiile agricole cu raspundere limitata sunt societati civile

structurate simplu, obiectul lor fiind exercitarea unor activitati de
productie agricola tot n conditii comparabile cu cele care exista n
exploatatiile de tip familial. Prin EARL se urmareste disocierea ntre
patrimoniul exploatantului si al familiei sale si patrimoniul exploatatiei
precum si limitarea responsabilitatilor asociatilor fata de datoriile
exploatatiei.

EARL se poate constitui ntre persoane fizice majore; ea poate fi

unipersonala sau pluripersonala, numarul asociatilor fiind cuprins ntre o
persoana, 2 persoane care pot fi si soti si maximum 10.

Capitalul social nu poate fi mai mare dect o anumita suma fixata prin
dispozitie legala. Este necesar de mentionat ca asociatii sunt exploatanti
agricoli si trebuie sa detina cel putin 50% din capital. Capitalul social este
variabil.

n ceea ce priveste deciziile care trebuie luate n colectiv, dreptul de vot

este proportional cu numarul de parti sociale.

Beneficiile se repartizeaza proportional cu capitalul social. Asociatiile

suporta eventuale pierderi numai n limita aporturilor lor care pot fi n bani
sau n natura, situatie mai favorabila dect cea a GAEC, unde asociatii
raspund cu de doua ori partea lor de capital social.

EARL nu fac obiectul nici unei verificari "de conformitate" cu

reglementarile legale nici la constituire, nici n cursul functionarii sale.

Optiunile pentru o forma sau alta de exploatare n comun antreneaza o

serie de consecinte pe plan juridic, fiscal si comercial. ale caror efecte
trebuie evaluate cu toata rigoarea.

Forme cooperatiste

Ponderea cea mai mare n agricultura tarilor dezvoltate o ocupa

cooperativele. n Franta peste 80% din agricultori sunt membri ai unei
cooperative si peste 20 % din activitatea de industrializare a produselor
agricole se realizeaza de catre cooperative.

Cooperativele constituie o categorie speciala de societati - nu sunt nici

societati civile, nici comerciale, ci mbraca forma juridica de societati
cooperative.
Sensul existentei lor poate fi rezumat n urmatoarele: utilizarea n comun
de catre toti exploatantii agricoli a tuturor mijloacelor ndreptate spre
nlesnirea si dezvoltarea activitatii lor economice; mbunatatirea sau
amplificarea rezultatelor acestei activitati.

n literatura de specialitate sunt prezentate cteva trasaturi generale ale

societatilor cooperative n agricultura, care deriva n principiile generale
ale cooperatiei si care pot fi sintetizate astfel:

- Societatea cooperativa este o societate de persoane; partile

sociale sunt personale si pot fi cedate numai cu consimtamntul
cooperativei.
- n privinta administrarii, se aplica principiul "un om un vot"; prin
aceasta stabilindu-se o egalitate ntre exploatantii agricoli care
dispun de mijloace de productie de dimensiuni diferite.
- Societatea cooperativa n agricultura si desfasoara activitatea n
anumite limite teritoriale stabilite prin statut de comun acord cu
organismele tutelare.

Analizarea diferitelor tipuri de societati cooperative prezente n agricultura

tarilor dezvoltate permite clasificarea acestora dupa diferite criterii.

Astfel, un prim criteriu de clasificare l poate constitui zona de desfasurare

a activitatilor - considerata n legatura cu productia agricola propriu-zisa.
n acest sens, exista societati cooperative care functioneaza n amontele
agriculturii si respectiv n aval de aceasta.

Un alt criteriu poate fi reprezentat de natura activitatilor cooperativelor:

cooperative care presteaza servicii agricole, cooperative de economie si
credit.

Un al treilea criteriu poate fi considerat anvergura activitatilor societatilor

cooperative, care pot fi specializate pe anumite domenii sau axate pe
pluriactivitate.

n amontele agriculturii se cantoneaza societatile cooperative care asigura

aprovizionarea agricultorilor cu resursele de productie necesare: produse
chimice - ngrasaminte, pesticide; seminte selectionate; masini si utilaje
agricole, furaje combinate pentru animale s.a. acest tip de cooperativa
fiind printre cele care s-au dezvoltat primele.

n avalul agriculturii se situeaza societati cooperative care se ocupa de

comercializarea produselor agricole - aici incluzndu-se colectarea,
pastrarea, conditionarea si valorificarea produselor agricole n stare bruta;
societati cooperative care au ca obiect de activitate transformarea
produselor agricole si apoi valorificarea lor. Societatile cooperative care
furnizeaza factori de productie, ocupndu-se si de valorificarea productiei
aderentilor apar ca polivalente, cu pluriactivitati.
n agricultura tarilor dezvoltate se ntlneste si un tip special de societate
cooperativa, cuprinznd activitati legate nemijlocit de realizarea productiei
agricole. Avem n vedere cooperativele de utilizare n comun a materialului
agricol precum si societati cooperative care presteaza pentru membrii lor
servicii de asemenea natura cum sunt tratamente fitosanitare, servicii de
laborator, servicii zooveterinare.

Societatile cooperative, oricare ar fi tipul lor, au personalitate juridica, sunt

organizatii constituite si nregistrate conform legilor din fiecare tara.

Functionarea, administrarea lor si n general toate problemele pe care le

implica aceste societati se desfasoara pe baza unor statute adoptate de
aderenti.

Aceste societati cooperative sunt cel mai bine reprezentate de CUMA

- cooperative de utilizare a materialului agricol, prezente n agricultura
Frantei.

Din deceniul al treilea si n special dupa cel de-al razboi mondial, CUMA a
cunoscut o mare dezvoltare, legata n special de eforturile ntreprinse
pentru mecanizarea agriculturii. n anul 1993 functionau 12.940 de
asemenea unitati cu 250 mii aderenti.

Asociatii CUMA pot fi exploatanti agricoli, orice persoana fizica sau juridica,
care are interese de natura agricola corespunznd obiectului de activitate
al CUMA., alte societati cooperative, grupari agricole de exploatare n
comun (GAEC). Pentru a se putea constitui, CUMA trebuie sa aiba
minimum patru asociati, ntre care cei care sunt persoane fizice trebuie sa
aiba calitatea de sef de exploatatie.

Pentru a functiona, CUMA trebuie sa dispuna de capital social, la baza lui

stnd aporturile fiecaruia de asociat. Capitalul social este repartizat ntre
aderenti proportional cu valoarea pe care ei se angajeaza sa le primeasca
prin intermediul cooperativei.

Explotantii agricoli sunt scutiti de a face investitii n utilaje costisitoare si

cu durata redusa de folosinta n cursul anului, cum sunt de exemplu
combinatele pentru cereale, prese de balotat, masini de recoltat cartofi
sau sfecla, combine de recoltat furaje. Prin aplicarea mecanizarii lucrarilor
agricole, a folosirii de mijloace corespunzatoare conditiilor se diminueaza
durata de efectuare a lucrarilor agricole si se usureaza munca
executantilor.

Prin activitatea lor CUMA contribuie la obisnuirea exploatantilor agricoli sa

rationeze n termeni tehnici si economici referitor la modalitatilor de
desfasurare a activitatilor n cadrul exploatatiilor lor.

Societatile cooperative care actioneaza n amontele agriculturii si

aprovizioneaza aderentii cu produsele necesare agriculturii. Functionarea
lor este relativ simpla; nu necesita investitii prea mari.
Societatile cooperative situate n avalul agriculturii au o activitate mai
complexa. n perioadele incipiente de dezvoltare a acestora ele se
rezumau n principal la preluarea, transportul si valorificarea produselor
agricole de la aderentii lor. Ulterior au aparut si cooperative
multifunctionale, care au inclus n activitatile lor si prelucrarea primara a
produselor, desfacerea att cu ridicata ct si cu amanuntul.

Societati cooperative specializate se ntlnesc n diferite domenii cum ar fi

productia de cereale, de lapte.

Cooperativele cerealiere functioneaza n tarile cultivatoare, fiind

repartizate pe tot teritoriul dar mai numeroase n zonele mari
producatoare. Asemenea cooperative au ca obiect de activitate preluarea
produselor de la producatorii asociati, stocarea cerealelor n instalatii,
magazii, silozuri echipate cu mijloace menite sa asigure pastrarea lor
perfecta si valorificarea. n Franta piata grului este organizata n mare
parte pe baze cooperatiste. Cooperativele sunt puternice pe piata
cerealelor si asigura preturi bune aderentilor lor.

Laptariile cooperatiste dateaza de mult si sunt foarte numeroase. Unele

practica numai vnzarea laptelui n stare naturala, fiind grupate de regula
n jurul centrelor mari consumatoare. Societatile cooperative de asemenea
tip sunt organizate si echipate n asa fel nct sa poata asigura colectarea
si receptionarea laptelui, tratarea termica a acestuia sau tratarea
frigorifica pentru a asigura pastrarea sa si apoi livrarea la consumatori.

Societatile cooperative care se ocupa de produsul lapte au inclus pe scara

larga si prelucrarea sa n diferite produse, n sortimente si de calitate
corespunzator exigentelor pietii, aceasta situatie fiind valabila si pentru
alte produse.

Prin sistemul de cooperative de aprovizionare agricultura germana

primeste 60% din ngrasamintele chimice pe care le utilizeaza, 35% din
numarul de masini si diferite unelte, 66% din cantitatile de furaje
combinate. Cooperativele desfac 85% din productia de unt, 75% din cea
de lapte si 72% din cea de brnzeturi. n Germania cooperativele
realizeaza 85% din exportul de alimente n tarile comunitare.

Cooperatia agricola s-a dezvoltat si n sistemul financiar-bancar, avnd ca

obiective acordarea de mprumuturi pentru aderentii lor, ulterior largindu-
si sfera de activitate si prin prestarea de servicii bancare (avem n vedere
aici n special pastrarea disponibilitatilor banesti ale aderentilor - dar si a
altor persoane fizice si juridice si fructificarea lor).

Activitatea cooperatista n domeniul creditului contribuie nemijlocit la

punerea n miscare a ntregului sistem cooperatist dintr-o tara. Creditul
agricol sub forma cooperatista - a asa numitor case de credit devenite
ulterior banci populare - si are geneza n a doua jumatate a secolului
trecut, cunoscnd de atunci o mare dezvoltare.
Referitor la aceasta forma de cooperare, reglementarile din multe tari nu
conditioneaza expres calitatea de agricultori persoanelor care doresc sa
devina aderenti, avnd n vedere necesitatea existentei unui volum ct
mai mare de capital social.

Cooperativele de credit agricol au aceeasi structura ca si celelalte societati

cooperative din agricultura.

n tarile cu agricultura dezvoltata reglementarile legale prevad crearea - la

nivelul unitatilor administrativ - teritoriale si la nivel national - de uniuni si
federatii de cooperative. Acestea functioneaza pe baza de statute si au ca
scop promovarea, sprijinirea si functionarea intereselor cooperativelor
membre.

Uniunile se constituie ntre cooperative care desfasoara aceleasi activitati

sau activitati diferite - aceasta n cazul uniunilor la nivel administrativ -
teritorial si ntre cooperative care apartin unei ramuri distincte - n cazul
uniunilor la nivel national.

n general cooperativele locale adera la o uniune regionala, care la rndul

ei este aderenta la o uniune nationala. Uniunile au acelasi regim juridic ca
si cooperativele si sunt supuse acelorasi formalitati de constituire si
acelorasi reguli de functionare.

Cooperativele si uniunile lor se grupeaza n federatii.

Reglementarile legale rezerva pentru uniuni operatiunile de ordin

economic, federatiile avnd numai atributii de ordin juridic - apararea
intereselor materiale si morale ale cooperativelor aderente, ocupndu-se si
de dezvoltarea cooperatiei agricole sub toate formele sale.