ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Facultatea Economie Generală și Drept

Referat
Tema: Societățile cooperatiste

Student grupa EG201fr,

Beschieru Ana
Coordonator științific
Tudor Pascaneanu,conf.univ.dr

Chișinău,2022
 Cuprins
Introducere..................................................................................................................................3
I. Noţiuni generale privind cooperativele...............................................................................4
II. Principiile organizării cooperatiste......................................................................................6
III. Cooperativa de producţie.................................................................................................8
IV. Cooperativa de întreprinzător........................................................................................10
Concluzii...................................................................................................................................13
Bibliografie...............................................................................................................................14
 Introducere
În întreaga lume, cooperativele întrunesc aproximativ 800 de milioane de membri în
peste 100 de țări și oferă 100 de milioane de locuri de muncă. Spectrul acestora acoperă multe
domenii, de la finanțe și locuințe, până la agricultură.
În Canada fiecare al treilea cetățean este membru al unei cooperative.
În Franța cooperativele asigură 700.000 de locuri de muncă.
În Japonia 91% dintre fermieri sunt organizați într-o cooperativă.
În Kuweit 80% din comerțul cu amănuntul este reprezentat de cooperativele de
consum.
În Bolivia un sfert din economiile naționale sunt gestionate de cooperative.
În Uniunea Europeană cooperativele sunt populare în special în domeniul agricol,
unde mai multe ferme mici vor să concureze cu marii producători agricoli. Potrivit experților,
cooperarea le permite celor care nu doresc să adere la companiile mari să supraviețuiască ca
ferme sau gospodării independente.
În Moldova, potrivit legii cu privire la cooperaţie, adoptată încă în 1992, cooperativa
este „o organizație a cetățenilor asociați benevol în calitate de membri pentru a desfășura în
comun o activitate de antreprenor sau de altă natură pe baza bunurilor ce-i aparțin cu drept de
proprietate, a bunurilor arendate sau primite în folosință.” Poți deveni membru sau forma o
cooperativă dacă ești cetățean al Republicii Moldova și ai împlinit 16 ani.
Administrarea și conducerea cooperativelor se realizează pe principii democratice, iar
membrii cooperativei au aceleași interese. Membrii cooperativei contribuie economică la
dezvoltarea acesteia și își oferă ajutor reciproc. Deciziile se iau de către toți sau majoritatea
membrilor în cadrul ședințelor.
Un alt aspect important, în special pentru Republica Moldova este, desigur,
cooperarea. Astfel, membrii cooperativelor, care în mod obișnuit ar fi fost concurenți, devin
parteneri și sunt interesați să obțină profit împreună. În plus, după cum vei vedea mai jos,
cooperarea le dă undă verde pe piețele mari europene.
 I. Noţiuni generale privind cooperativele
Antreprenoriatul social a fost şi este practicat, în special, de micii întreprinzători, de
cei care sunt mai aproape de comunitatea lor şi care vor sa fie caracterizaţi prin cuvintele “fac
bine ceea ce fac”, adica îşi respectă clienţii, furnizorii, urmăresc etica angajaţilor, sunt buni
vecini şi protejează mediul înconjurător. Printre ei se numără şi cooperativele, care prin esenţă
sunt responsabile social, avînd la baza sa aşa valori ca auto-ajutorare, auto-responsabilitate,
echitate, democraţie, egalitate, solidaritate
Conform legislaţiei în vigoare, o altă formă de organizare a activităţii de întreprinzător
este cooperativa. Art. 171, Codul civil al Republicii Moldova, nr. 1107/2002 prevede că
cooperativa este asociaţia benevolă de persoane fizice şi juridice, organizată pe principii
corporative, în scopul favorizării şi garantării, prin acţiunile comune ale membrilor săi, a
intereselor lor economice şi a altor interese legale. Cooperativele există de aproximativ două
sute de ani. Deși operează în toate sectoarele de activitate economică, cooperativele au o
longevitate mai mare decât firmele pentru-profit. Modelul cooperatist s-a adaptat continuu la
condiț iile în schimbare și forme inovatoare de cooperare au apărut pentru a răspunde noilor
nevoi economice și sociale.
Cooperativele s-au dezvoltat în țări caracterizate de condiț ii politice, grade de
dezvoltare economică, caracteristici culturale si contexte istorice foarte diverse. Cooperativele
de consum, cooperativele agricole, societăț ile de ajutor reciproc, cooperativele și uniunile de
credit, precum și cooperativele de lucrători au fost înființate aproape peste tot.
Cooperativa este o formă de asociere liberă în care mai multe persoane organizează
activităţi de producţie, de distribuţie, prestări de servicii şi de credit, bazată pe principiul
întrajutorării. Această formă de asociere s-a născut încă în secolul trecut. Prima cooperativă a
fost înfiinţată în anul 1844, în Anglia, la Roocherdale, după care sau creat şi altele.
În Franţa s-au fondat cooperative de producţie care îşi propuneau să efectueze în
comun lucrări de construcţie sau să realizeze diferite produse pe care să le vândă, iar
beneficiile rezultate să fie împărţite între asociaţi.189 Cooperativele se deosebesc esenţial de
alte forme organizatorico-juridice ale activităţii de întreprinzător. Membrii cooperativei nu
sunt salariaţi, ei, ca şi asociaţii societăţilor comerciale, sunt în drept să participe la conducerea
societăţii, dar spre deosebire de societăţile comerciale, membrii cooperativei sunt obligaţi să
participe nemijlocit cu munca proprie în activitatea cooperativei. De asemenea, cooperativei îi
este caracteristică egalitatea în drepturi a membrilor la conducerea ei (un membru – un singur
vot) şi repartizarea profitului indiferent de cota de participare.
În actul constitutiv al cooperativei poate fi prevăzută participarea persoanelor juridice
ca membri fondatori. Membrul colectiv, că şi oricare membru al cooperativei, dispune de un
singur vot în cadrul organelor de conducere a cooperativei.
Codul civil al Republicii Moldova nu face o clasificare a cooperativelor, dar, pornind
de la dispoziţiile legilor, şi anume:

 Legea cu privire la cooperativele de întreprinzător nr. 73/2001;

 Legea cu privire la cooperativele de producţie nr. 1007/2002;

 Legea cooperaţiei de consum nr. 1252/2000,

putem evidenţia următoarele tipuri de cooperative:

− cooperativa de producţie;
− cooperativa de întreprinzător;
− cooperativa de consum.

de de
producţie întreprinzător

de
consum

Tipuri de cooperative
Fig 1.1. Clasificarea cooperativelor

Reieşind din dispoziţiile Legii cooperaţiei de consum, cooperativa de consum nu

constituie persoană juridică cu scop lucrativ, din acest considerent vor fi examinate
cooperativele de producţie şi de întreprinzător.
 II. Principiile organizării cooperatiste
La baza organizării cooperativelor stau şapte principii definite de Legea nr. 1/2005.
Acestea reprezintă caracteristici definitorii pentru modul de organizare cooperatist. Ele
corespund definiției de mai sus, dar oferă o explicație mai detaliată a esenței cooperației şi a
atractivității pe care o are în prezent:
a. Principiul asocierii voluntare: Aderarea membrilor la coo ‐ perative reprezintă o
acțiune voluntară a acestora. Cooperativele sunt deschise tuturor persoanelor care îşi
exprimă intenția de a fi parte a acestor forme asociative şi care îndeplinesc criteriile prevăzute
de fiecare tip de societate cooperativă în parte. Prin acest principiu, cooperativele se definesc
ca aparținând societății civile, fiind expresia libertății de asociere a cetățenilor. În situația în
care statul tinde să îşi restrângă rolul în asigurarea bunăstării sociale, libertatea cetățenilor de
a prelua sarcina bunăstării lor în propriile mâini e importantă.
b. Principiul controlului democratic: Membrii cooperatori sunt implicați direct în
stabilirea obiectivelor şi în lua‐ rea deciziilor în cadrul societăților cooperative. În so‐ cietățile
cooperative de gradul I, deciziile sunt luate de membri pe baza principiului ”un om, un vot”,
indiferent de câte părți sociale dețin aceştia; astfel se realizează o reprezentare egală a tuturor
membrilor cooperatori în procesul de luare a deciziilor. Nicio altă instituție economică, de stat
sau privată, nu respectă acest principiu. Acest principiu îi face pe membrii cooperației să fie,
într‐o anumită măsură, stăpânii propriului lor destin.
c. Principiul participării economice a membrilor cooperatori: Membrii cooperatori
participă la realizarea activităților economice şi la constituirea proprietății societății 19
cooperative. Implicarea membrilor în activitatea cooperativelor este, de cele mai multe ori,
una completă. Aceştia au atât statutul de asociați, cât şi de salariați ai organizației. Ceea ce
diferențiază modelul de organizare al societăților cooperative de categoria socie ‐ tăților
comerciale sunt constrângerile în distribuția profitului. Doar o parte din profitul realizat de
societățile cooperative este distribuit membrilor, pe baza cotelor de participare a acestora, spre
deosebire de situația societăților comerciale clasice.
d. Principiul autonomiei şi al independenței societăților coope‐ rative: Autonomia
societăților cooperative constituie una dintre trăsăturile definitorii ale acestor forme de
asociere. Controlul exercitat de membrii cooperatori asupra proceselor de decizie înseamnă
că nimeni în afară de membri nu poate decide asupra activității economice a cooperației.
 e. Principiul educării, instruirii şi formării membrilor coopera‐ tori: Societățile
cooperative asigură formarea profesio‐ nală a membrilor, contribuind, totodată, şi la infor‐
marea publicului larg cu privire la avantajele pe care le prezintă activitatea de tip cooperatist.
Acest principiu nu se regăseşte în definiția de mai sus, dar reprezintă totuşi un element
definitoriu important. Nicio altă organizație privată sau de stat, în afară de cele educaționale,
nu vizează explicit educarea continuă a membrilor săi.
f. Principiul cooperării între societățile cooperative: Societățile cooperative au adesea
relații comerciale între ele şi conlucrează în cadrul structurilor județene sau națio‐ nale la
dezvoltarea sectorului cooperatist. Rolul uniunilor şi federațiilor județene sau naționale este
tocmai 20 acela de a facilita cooperarea între societățile cooperative prin facilitarea
contactelor. Acest principiu este în mai mică măsură definitoriu pentru societățile
cooperative, deoarece şi în sectorul privat există organizații similare (de exemplu,
organizațiile patronale). Cu toate acestea, semnificația practică a acestui principiu este foarte
importantă, deoarece cooperațiile cu greu pot supraviețui în izolare unele de altele.
g. Principiul preocupării pentru comunitate: Prin activitățile pe care le desfăşoară,
aflate în strânsă legătură cu comunitatea în cadrul cărei activează, societățile cooperative îşi
aduc contribuția la dezvoltarea acesteia. Unele firme practică o formă asemănătoare de
implicare în comunitate, şi anume responsabilitatea socială a corporațiilor, adesea
motivată de interesul corporațiilor în a‐şi îmbunătăți imaginea publică. Acest interes este
însă definitoriu pentru cooperație, deoarece aceasta este interesată de creşterea solidarității
sociale.
Fig 1.2. Principiile ce stau la baza organizării cooperativelor

III. Cooperativa de producţie

Conform art. 1 al Legii cu privire la cooperativa de producţie nr. 1007/2002,
cooperativa de producţie este o întreprindere înfiinţată de către 5 sau mai multe persoane, în
scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi alte activităţi economice, bazate
preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la
capitalul acesteia, denumite în continuare cotă de participare. Cooperativa constituie o
persoană juridică cu scop lucrativ. Cooperativa de producţie poate fi constituită de către
persoane fizice care au atins vârsta de 16 ani, dar în număr nu mai mic de 5. Constituirea
cooperativei are loc de către adunarea constitutivă. Conform art. 9 al Legii cu privire la
cooperativa de producţie nr. 1007/2002 şi art. 171 al Codului civil al Republicii Moldova nr.
1107/2002, cooperativa dispune de un sigur act de constituire care este statutul. Statutul
cooperativei de producţie trebuie să conţină următoarele clauze:
− denumirea şi sediul cooperativei;
− scopul şi obiectul cooperativei;
− condiţiile şi modul de primire în cooperativă şi de excludere din cooperativă, precum
şi temeiurile şi procedura de excludere;
− modul de participare prin munca personală a membrilor cooperativei la activitatea
acesteia;
− modul de retribuire a muncii membrilor cooperativei;
− mărimea minimă a cotei de participare, condiţiile şi termenele de depunere a
aporturilor în contul acesteia, responsabilitatea pentru încălcarea obligaţiilor privind
depunerea acestora, precum şi modul de evaluare a activităţii lor în natură în contul cotei;
− aporturile membrilor cooperativei în capitalul social, modul şi termenele de
depunere a acestora; − modul de reprezentare a cooperativei;
− modul de înstrăinare a cotei de participare; − competenţa adunării generale şi modul
de convocare a acesteia, cvorumul şi alte condiţii de validitate a hotărârilor adunării;
− competenţa, componenţa, modul de alegere şi funcţionare a consiliului cooperativei,
comisiei de revizie, preşedintelui cooperativei şi altor organe de conducere ale cooperativei;
− modul de formare a capitalului social şi a rezervelor cooperativei;
 − modul de distribuire a profitului net între membrii cooperativei; − modul de
acoperire a pierderilor de bilanţ ale cooperativei;
− lista întreprinderilor afiliate, filialelor şi a reprezentanţilor cooperativei; − modul de
reorganizare şi lichidare a cooperativelor. În statut pot fi prevăzute şi alte clauze, care nu
contravin legislaţiei în vigoare. O condiţie obligatorie pentru crearea cooperativei de
producţie este formarea capitalului cooperativei. Capitalul social al cooperativei este format
din aporturile aduse de către membrii cooperativei.Contribuţiile în contul cotei de participare
pot fi făcute în rate, în termenul stabilit de statutul cooperativei, care nu poate depăşi un an de
zile. Fiecare dintre aceste rate va fi cel puţin de 25% din mărimea cotei de participare. Nu pot
servi drept aporturi la capitalul social:
− evaluarea în bani a activităţii de constituire a cooperativei;
− bunurile imobile şi mobile neînregistrate, inclusiv rezultatele activităţii intelectuale
supuse înregistrării de stat, precum şi casa de locuit, dacă este unică;
− bunurile al căror circuit civil este interzis sau limitat de actele legislative;
− terenurile agricole cu transmiterea documentului de proprietate.
În statutul cooperativei pot fi prevăzute şi alte bunuri, care nu pot constitui contribuţii
la capitalul social. Conform Legii cu privire la cooperativa de producţie nr. 1007/2002,
bunurile în natură pot fi transmise şi în folosinţă cooperativei de producţie, valoarea cărora se
stabileşte conform mărimii de piaţă a plăţii de arendă. Orice membru al cooperativei poate să
deţină numai o cotă de participare. Mărimea cotei de participare nu poate depăşi 20 % din
capitalul social al cooperativei. Mărimea cotei trebuie să fie divizibilă la 10. Membrii
cooperativei de producţie, în baza transmiterea aportului la capitalul social, nu dispun de
dreptul de proprietate asupra patrimoniului cooperativei, ei au doar dreptul de creanţă.
La fel ca şi societăţile comerciale, cooperativa dispune de organe cu ajutorul cărora îşi
desfăşoară activitatea. În conformitate cu art. 10 al Legii cu privire la cooperativa de
producţie nr. 1007/2002, organele de conducere ale cooperativei sunt
− adunarea generală a membrilor cooperativei;
− consiliul de observatori al cooperativei;
− comitetul de conducere al cooperativei;
− comisia de revizie a cooperativei.
 consiliul de comitetul de
observatori conducere

adunarea comisia de
generală a Organele de revizie
membrilor conducere
ale
cooperativei

Fig 1.3. Componența conducerii corporativelor

Adunarea generală este organul suprem al cooperativei şi este formată din membrii
cooperativei. Adunarea generală poate fi ordinară şi extraordinară. Adunarea generală
ordinară se convoacă de preşedintele cooperativei la decizia consiliului cooperativei şi se
desfăşoară în termenul stabilit de statutul cooperativei, însă nu mai târziu de 2 luni după
expirarea exerciţiului financiar. Adunarea generală extraordinară se convoacă de către
preşedintele cooperativei în baza hotărârii adunării generale sau la decizia consiliului
cooperativei: din iniţiativa consiliului sau la cererea comisiei de revizie, sau la cererea
membrilor ce constituie cel puţin 25% din numărul total de membri ai cooperativei.
Preşedintele cooperativei este obligat cel târziu cu 15 zile înainte de desfăşurarea adunării să
informeze în scris membrii cooperativei despre convocarea adunării şi să plaseze anunţuri în
oficiile cooperativei sau în alte locuri indicate în statutul cooperativei
Consiliul cooperativei. Dacă numărul membrilor cooperativei depăşeşte 50 de
persoane, în cadrul cooperativei obligatoriu se constituie consiliul cooperativei. Consiliul
cooperativei se alege de către adunarea generală pe un termen de până la 3 ani, fiind format
din cel puţin 3 persoane. El îşi exercită atribuţiile sale în perioada dintre şedinţele adunării
generale a cooperativei şi este responsabil în faţa adunării generale. Consiliul cooperativei îşi
desfăşoară activitatea în şedinţe, care pot fi ordinare şi extraordinare. Şedinţele ordinare se
convoacă cel puţin o dată în trimestru, iar cele extraordinare se convoacă după necesitate.
Preşedintele cooperativei .Administrarea curentă a cooperativei se efectuează de către
preşedintele cooperativei. Preşedintele cooperativei se alege de către adunarea generală pe un
termen de 4 ani.
Comisia de revizie. Controlul asupra activităţii economico-financiare a cooperativei
de producţie se efectuează de către comisia de revizie. Comisia de revizie se creează din cel
puţin 3 persoane. Membri ai comisiei de revizie pot fi atât membrii cooperativei, cât şi
persoanele terţe. Ei se aleg pe un termen de până la 3 ani.
 IV. Cooperativa de întreprinzător
O altă formă de organizare a activităţii de întreprinzător e posibilă prin intermediul
cooperativei de întreprinzător. Conform Legii privind cooperativele de întreprinzător nr.
73/2001, cooperativa de întreprinzător este o organizaţie comercială, cu statut de persoană
juridică ai cărei membri sunt persoane juridice sau fizice, care practică activitatea de
întreprinzător. Această formă de organizare a activităţii de întreprinzător este nouă pentru
Republica Moldova, venind să reglementeze relaţiile de întreprinzător în sfera agricolă.
Specific formei date este faptul că membrii cooperativei trebuie să participe la relaţiile
economice reciproce dintre membrii cooperativei şi cooperativă. Art. 4 din Legea privind
cooperativa de întreprinzător nr. 73/2001, prevede că participarea la relaţiile economice cu
cooperativa presupune procurarea de către membrii cooperativei a producţiei sau livrarea
către cooperativă de membrul acesteia a producţiei .Un principiu de bază ce stă la constituirea
cooperativei de întreprinzător este prevăzut în art. 6 din Legea privind cooperativa de
întreprinzător nr. 73/2001, conform căruia cooperativa este obligată să livreze (presteze) cel
puţin 50 la sută din volumul total al producţiei (serviciilor) proprii membrilor săi şi/sau să
procure (să beneficieze) de la membrii săi cel puţin de 50 la sută din volumul total al
producţiei procurate (serviciilor primite) de către cooperativă. Dacă la expirarea perioadei de
3 luni condiţiile indicate mai sus nu sunt respectate, cooperativa urmează a fi reorganizată sau
lichidată.
Cooperativa de întreprinzător se constituie prin contractul de constituire şi statut. Cooperativa
de întreprinzător se formează cu respectarea formalităţilor şi regulilor generale pentru crearea
unei societăţi comerciale, dar prezintă unele reguli proprii. Aceste reguli specifice
cooperativei de întreprinzător se referă la numărul membrilor, obiectul cooperativei de
întreprinzător, capitalul social, aporturile membrilor, statutul cooperativei de întreprinzător.
Cooperativa de întreprinzător parcurge următoarele etape de fondare: încheierea contractului
constitutiv; transmiterea cotelor de participare la capitalul social; convocarea adunării
constitutive;

Fig 1.4. Etapele de formare a cooperativei de înreprinzător

Statutul cooperativei, conform art. 17 din Legea privind cooperativele de întreprinzător nr.
73/2001 trebuie să conţină următoarele clauze:
− mărimea minimă a capitalului propriu al cooperativei;
− drepturile, obligaţiile şi răspunderea cooperativei, a membrilor şi membrilor ei asociaţi;
− condiţiile şi modul de obţinere şi de retragere a calităţii de membru şi membru asociat al
cooperativei;
− mărimea minimă şi modul de efectuare a aporturilor în contul cotelor iniţiale şi
suplimentare, precum şi a cotei preferenţiale;
− modul de evaluare a aporturilor nebăneşti în capitalul social;
− modul de înstrăinare a cotelor;
− lista organelor cooperative, competenţa, modul de formare şi durata mandatului acestora;
− modul de votare la adunarea generală şi date privind numărul de voturi;
− modul de formare şi utilizare a rezervelor cooperativei;
− lista întreprinderilor afiliate;
− modul de contestare a deciziilor organelor cooperativei şi de soluţionare a litigiilor dintre
membrii cooperativei, dintre aceştia din urmă şi cooperativă;
− temeiurile şi modul de reorganizare şi lichidare a cooperativei.
În statutul cooperativei pot fi incluse şi alte prevederi ce nu contravin actelor legislative.
Consiliul cooperativei se constituie în cooperativele de întreprinzător, numărul membrilor
căreia este mai mare de 30 de persoane.
Organ executiv unipersonal al cooperativei de întreprinzător este preşedintele.
 Preşedintele cooperativei se alege de către adunarea generală din rândurile membrilor
cooperativei sau din rândul terţelor persoane pe un termen de 2 ani, dacă în statut nu sunt
prevăzute alte clauze.
Organul de control al cooperativei de întreprinzător este comisia de revizie.
Comisia de revizie este constituită din trei persoane, care sunt desemnate pe un termen de la
2 la 5 ani. În cazul în care numărul membrilor cooperativei nu depăşeşte 30 de persoane,
poate fi ales un singur revizor.
În cadrul cooperativei de întreprinzător poate fi creată o comisie de arbitraj.
Comisia de arbitraj se constituie de către adunarea generală şi este alcătuită din cel puţin 3
persoane, una dintre ele obligatoriu trebuie să fie jurist, cu experienţă în domeniu.
Profitul net al cooperativei se distribuie în următoarea succesiune: plata dividendelor;
acoperirea pierderilor de bilanţ; defalcările în rezervele cooperativei; calcularea cotelor bonus;
defalcările pentru alte scopuri.

Concluzii
Cooperativele reprezintă nu doar o șansă, dar și o oportunitate reală de a dinamiza și
creste piața (în primul rînd am în vedere piața locală, că cea externă se dezvoltă și fără
eforturile noastre).
Prima trăsărură principală este că activitatea cooperativei este totuși comercială, deci e
business,. Cei care și-au dezvolat aptitudini de negociere, calcul și administrare sînt actorii
principali, altfel spus, fără activitate care îți asigură existență decentă, onorarea obligațiilor și
timp pentru cooperare, succesul e greu de imaginat. Deci trebuie să fii atașat de activitatea ta
și să vrei să-ți perfecționezi continuu abilitățile.
A două este că trebuie să cooperezi și să ajuți. Această implică organizarea internă,
delegarea funcțiilor altor membri, contribuții, managementul bazat pe principii democratice,
respectarea proprietății și formarea și menținerea bunurilor comune. Și aici e o mare
provocare pentru individualiștii de tot felul.
 A treia este cadrul regulatoriu și fiscal care, în dependență de politica statului,
stimulează formarea și creșterea numărului cooperativelor, oferind suportul, anumite facilități
de ordin birocratic/administrativ, fiscal, vamal, financiar. Cu alte cuvinte, de stat depinde
climatul în care apar inițiativele fie el prietenos, moderat sau rigid.
Responsabilitatea socială astăzi devine un instrument important în activitatea
economică a întreprinderii, un instrument de care au nevoie şi întreprinderile şi comunitatea.
Cooperativele sunt societăţi care prin menirea lor socială devin de la înfiinţare
intreprinderi social responsabile, deoarece ele prin respectarea principiilor lor, promovează
democraţia şi ajutorarea reciprocă, precum şi integrarea socială amembrilor lor, de asemenea
prin activitatea lor influienţează un număr mare de persoane. În acelaşi timp, societăţile
cooperatiste sunt întreprinderi care includ înctivitatea lor economică activităţi care nu sunt
profitabile pentru alte întreprinderi, dar care sunt necesare pentru populaţie. Cooperativele, în
general, sunt interesate nu numai de maximizarea profitului, ci şi de promovarea misiunilor
sociale, acestea fiind o asociere nu de capital, ci de persoane.
Avantajul societăţilor cooperatiste în domeniul responsabilităţii sociale este că acestea
sunt întreprinderi localizate aproape de comunităţile în care activează, unele pot fi îndepărtate
de centrele economice ale ţării, şi din cauza aceasta informată e mai bine despre nevoile şi
problemele localităţii.

Bibliografie

1. Codul civil al RM adoptat prin legea 1807 din 06.06 .2002

2. Legea nr 1007 din 25.04.2002 cu privire la cooperativele de producție
3. Legea Nr 73 din 12.04.2001 privind cooperativele de întreprinzător
4. Ardelean Grigorie „ Drept Comercial „ Chișinău 2014,2017,2019
5. Macovei Lidia „Dreptul Comercial„ .Chișinău 2000
6. Rusu Vladislav,Focșa Ghenadie „ Curs de drept comercial„ .Chișinău, 2006
7. https://www.platzforma.md/arhive/389223
8. https://conspecte.com/dreptul-afacerilor/cooperativele.html