UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZARE – MANAGEMENT ȘI ADMINISTRAȚIE EUROPEANĂ

PROIECT LA DISCIPLINA
DREPTUL AFACERILOR

COORDONATOR
Conf. univ. dr. Camelia IGNATESCU

MASTERAND
Marius Aconstantinesei, MAE anul I

SUCEAVA 2018
 PROFESIONIȘTII
SOCIETĂȚILE REGLEMENTATE DE LEGEA NR.
31/1990

2
 Cuprins

1. NOȚIUNEA DE PROFESIONIST...................................................................................................................4
2. NOȚIUNEA DE SOCIETATE..........................................................................................................................5
3. TRĂSĂTURILE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE SOCIETATE...................................................6
4. FORMELE SOCIETĂȚII.................................................................................................................................6
4.1. SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV.....................................................................................................................6
4.2. SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ...............................................................................................................7
4.3. SOCIETATEA PE ACȚIUNI..................................................................................................................................7
4.4. SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ PE ACŢIUNI........................................................................................................8
4.5. SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ........................................................................................................8
4.5.1. Administrarea societății.............................................................................................................................9
4.5.2. Conducerea activității societății................................................................................................................9
4.5.3. Dizolvarea societății.................................................................................................................................10
5. SPEȚĂ.....................................................................................................................................................................11
Bibliografie..................................................................................................................................................................15

3
 Societățile reglementate de legea nr. 31/1990

1. Noțiunea de profesionist

Conform art. 3 alin.2 Cod civil sunt considerați profesionişti toţi cei care exploatează o
întreprindere. Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
287/2009 privind Codul civil enumeră categoriile care sunt incluse în noțiunea de profesionist
prevăzută la art. 3 din Codul civil: comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și
orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum
aceste noțiuni sunt prevăzute de lege.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, comercianții au obligaţia ca, înainte de începerea
comerţului, să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării și la încetarea
comerţului, să ceară înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele, a căror
înregistrare este prevăzută de lege.
Sunt consideraţi comercianţi cei care au obligaţia de înscriere în registrul comerţului, şi
anume: persoanele fizice care exercită comerţul cu titlu de profesiune, individual sau în cadrul
unei întreprinderi individuale ori familiale, societăţile (foste comerciale), regiile autonome,
societăţile cooperatiste, societăţile şi companiile naţionale, grupurile de interes economic cu
caracter economic.1
De asemenea conform art. 8 sunt considerați profesioniști ”orice alte persoane autorizate să
desfășoare activități economice sau profesionale”.
Ca urmare, se regăsesc în categoria profesioniştilor şi întreprinderile care nu au scop lucrativ:
organizaţiile neguvernamentale – O.N.G.-urile (asociaţiile şi fundaţiile), cluburile sportive,
cultele religioase, societăţile profesionale cu personalitate juridică, entităţi cu sau fără
personalitate juridică ce exercită profesii liberale. Aceste entităţi pot fi angajatori, pot fi supuse
(majoritatea) procedurii insolvenţei, pot fi subiecte ale dreptului concurenţei şi ale dreptului
consumatorilor asemeni unui comerciant.2
Profesioniștii pot fi: persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod
independent, (din această categorie fac parte comercianţii persoane fizice autorizate, persoanele
care exercită profesii liberale sau reglementate întreprinzătorii din cadrul întreprinderii
individuale şi din cadrul întreprinderii familiile), persoanele juridice de drept privat ( ex.
societăţi, societăţi cooperative, regii autonome, societăţi civile cu personalitate juridică) și
entităţi fără personalitate juridică: societăţile civile fără personalitate juridică (fonduri de pensii,
fonduri de investiţii, societăţi de avocaţi, notari, executori judecătoreşti), grupurile de societăţi.

1
Maria Dumitru, Camelia Ignătescu, Dreptul afacerilor, Raportul juridic de drept a afacerilor. Contractul,
Editura Hamangiu, București, 2013, p. 58.
2
Maria Dumitru, Camelia Ignătescu, Op. Cit., p. 58

4
 2. Noțiunea de societate.

Sediul materiei privind constituirea, organizarea, funcționarea, modificarea și

desființarea societăților cu personalitate juridica se regăsește în Legea nr. 31/1990 privind
societățile.
Societățile sunt o veche achiziție socială, născute din nevoia conlucrării dintre persoane
fizice cu aceleași preocupări ori din necesitatea reunirii de capitaluri în scopul constituirii
capitalului. Societatea - fostă comercială (trade company) mai este definita ca o formă esențială
a economiei de piață, bazată pe proprietatea privată premisa care are drept scop protejarea
interesului personal uman, mobilul fundamental al cooperării economice și a progresului social.3
În literatura de specialitate societatea a fost definită ca reprezentând o grupare de
persoane constituită în baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în
care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru desfăşurarea de activităţi
economice, în scopul realizării şi împărţirii profitului realizat.4
Dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea privind societățile prevăd că ”în vederea desfăşurării
de activităţi cu scop lucrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui
societăţi cu personalitate juridică, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi”.
Potrivit definiţiei dată, societăţile prezintă următoarele trăsăturile:
a) activitatea economică a acestora constă în săvârşirea unor activitǎți de producție, comerț sau
prestǎri servicii;
b) societatea își constituie un patrimoniu propriu, care iniţial este reprezentat de contribuţia sau
aportul fiecărui asociat la constituirea societăţii;
c) patrimoniul social garantează drepturile creditorilor sociali şi este distinct de proprietatea
fiecărui asociat;
d) are un scop lucrativ, care constă în realizarea acelor activităţi specifice, prevăzute în obiectul
ei de activitate;
e) toţi asociaţii participă la realizarea şi împărţirea beneficiilor şi pierderilor;
f) dobândeşte personalitate juridică care-i conferă calitatea de subiect de drept.
Legea 31/90 privind societățile nu stabilește în mod expres ce condiții de fond trebuie să
îndeplinească acestea în momentul constituirii ca persoane juridice, însă trebuie să îndeplinească
următoarele 3 condiții:
- trebuie să aibă o structură organizatorică sau organizare proprie în care sunt incluse
toate aspectele prin care o persoană juridică se poate individualiza de alta (denumire, sediu,
obiect, profil de activitate, conducere proprie, prin reglementări specifice). Unele elemente sunt
consecințe ale dobândirii calității de persoane juridice (ex. cont bancar, telefon);
- orice persoana juridica trebuie sa aibă un patrimoniu propriu (un ansamblu de bunuri de
valori economice: clădiri, instalații sau sume de bani, care există în momentul constituirii
societății). Patrimoniul societății se constituie din aportul obligatoriu pentru fiecare asociat la
capitalul social. În cazul persoanelor juridice de drept public (instituții publice) patrimoniul nu
se constituie din aportul membrilor, ci din surse de la bugetul de stat.
- orice persoană juridică trebuie să aibă un obiect de activitate precis, concret, insă in
acord cu normele juridice imperative.

3
https://www.scribd.com/doc/9331334/DREPTUL-AFACERILOR
4
Maria Dumitru, Camelia Ignătescu, Op. Cit., p. 68

5
 3. Trăsăturile juridice ale contractului de societate

Indiferent dacă societățile sunt înființate prin contract de societate, statut ori act
constitutiv, contractul de societate are următoarele trăsături juridice:
- are un caracter solemn fiind necesară încheierea sa în formă autentică altfel, contractul
este lovit de nulitate;
- are un caracter multilateral întrucât în concepția legală are caracter sinalagmatic ceea ce
impune participarea a cel puțin doi asociați iar pentru societățile pe acțiuni un număr de cel putin
5 acționari, excepție făcând societatea cu răspundere limitată care se poate constitui prin
manifestarea voinței unei singure persoane;
- caracterul oneros este dat de faptul că fiecare asociat sau acționar dorește să obțină
un profit
- caracterul comutativ rezultă din faptul că părțile contractante cunosc de la început
întinderea prestațiilor la care se obligă
- caracterul comercial este cel care distinge un contract de societate de un contract care
stă la baza unei societăți civile întrucât acesta presupune o interpunere în vehicularea unor
mărfuri, capitaluri, servicii, etc. pentru obținerea unui profit.

4. Formele societății

Potrivit dispoziţiilor art. 2 Legea nr. 31/1990 societăţile cu personalitate juridică se

constituie în una dintre următoarele forme: a) societate în nume colectiv; b) societate în
comandită simplă; c) societate pe acţiuni; d) societate în comandită pe acţiuni şi e) societate cu
răspundere limitată.
Prin legi speciale se pot constitui în cadrul unora dintre cele cinci forme, dar cu unele
particularităţi, următoarele societăţi comerciale: societăţi bancare; societăţi de asigurări; societăţi
cu participare străină.5

4.1. Societatea în nume colectiv 

Societatea în nume colectiv este cel mai vechi tip de societate cunoscut. Fiecare asociat
răspunde integral și solidar cu întregul său patrimoniu personal pentru datoriile societății.
Contractul de societate poate fi încheiat între persoane fizice, persoane fizice și juridice sau
numai între persoane juridice. Asociații în societatea în nume colectiv se numesc comanditați  și
comanditari Creditorii societății în nume colectiv sunt plătiți în special din bunurile societății
dar au și un drept de gaj asupra bunurilor oricărui asociat, chiar dacă asupra acestora vin în
concurs și creditorii proprii ai asociaților
Societatea în nume colectiv este o societate de persoane, fiind constituită în considerarea
calităților personale a celor doi sau mai mulți asociați.
Se caracterizează prin întrunirea a două elemente: asociații răspund în mod solidar si
nemărginit pentru datoriile societății și iși exercita comerțul sub o forma colectivă, iar dreptul de
a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, afară de stipulație contrară în actul
constitutiv; nu necesită capital social inițial, dar asociații răspund cu tot ce posedă, cu excepția
asociaților comanditari. Valoarea capitalului social minim este de 200 lei.

5
Ignătescu Camelia, Drept Comercial. Note de curs, Suceava, 2012, p. 73

6
 4.2. Societatea în comandită simplă

Societate în comandită simplă se caracterizează prin existenţa a două categorii de

asociaţi: asociaţii comanditaţi şi asociaţii comanditari. Asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi
solidar pentru obligaţiile sociale. Asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa
capitalului social subscris (art. 3 din Legea nr. 31/1990).
Doctrina dreptului comercial defineşte societatea în comandită simplă ca fiind
„societatea constituită prin asociere, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multor persoane,
care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul
împărţirii profitului, şi în care răspund pentru obligaţiile sociale, după caz, nelimitat şi solidar
(asociaţii comanditaţi) sau în limita aportului lor (asociaţii comanditari).
Societatea în comandită simplă prezintă următoarele caracteristici:
- asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaţilor comanditaţi şi comanditari;
- capitalul social este divizat în părţi de interes;
- răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii este diferită; asociaţii comanditaţi
răspund nelimitat şi solidar, iar asociaţii comanditari răspund în limita aportului lor.
Societatea în nume colectiv se constituie prin contract de societate, denumit act constitutiv, care
se încheie în formă autentică (art. 5 din Legea nr. 31/1990).
Actul constitutiv al societății va cuprinde:
a) datele de identificare a asociaţilor, inclusiv ale asociaţilor comanditaţi;
b) forma, denumirea şi sediul social;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
d) capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură,
valoarea aportului în natură şi modul evaluării;
e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi,
datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună
sau separat;
f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;
g) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără
personalitate juridică atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru
înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
h) durata societăţii;
i) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

4.3. Societatea pe acțiuni

Societatea pe acţiuni este o societate de capitaluri, elementul esenţial nefiind calitatea

persoanei asociate, ci capitalul aportat de aceasta. Pentru constituirea societăţii este necesar un
număr de minim 2 acţionari, iar capitalul social nu poate fi mai mic de 90.000 lei şi se poate
constitui numai în bani şi natură.6
Societatea pe acţiuni este societatea în cadrul căreia acţionarii răspund numai până la
concurenţa capitalului social subscris. Aceasta se constituie prin contract de societate şi statut.
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act
constitutiv. În cazurile în care contractul de societate şi statutul constituie acte distincte, acesta
din urmă va cuprinde datele de identificare a asociaţilor şi clauze reglementând organizarea,
funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii.
Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în
caz de subscripţie publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie
atunci când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil sau societatea
6
Maria Dumitru, Camelia Ignătescu, Op. Cit., p. 70

7
pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică. Conform art. 5 din Legea nr. 31/1990 actul
constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la O.R.C.

4.4. Societatea în comandită pe acţiuni

Societatea în comandită pe acțiuni este acea societate constituită prin asocierea mai
multor persoane ce participă la formarea capitalului social prin anumite contribuții reprezentate
prin acțiuni, în vederea desfășurării unei activități comerciale, pentru realizarea unor beneficii si
împărțirea lor, și care răspund pentru obligațiile sociale nelimitat și solidar, în cazul asociaților
comanditați, și numai în limita aportului lor, în cazul asociaților comanditari. Numai
comanditații pot avea calitatea de administratori.

4.5. Societatea cu răspundere limitată

Societatea cu răspundere limitată este o formă intermediară, mixtă, între societăţile de

persoane şi cele de capitaluri, împrumutând trăsături de la ambele. La baza constituirii acestei
societăţi stă încrederea între asociaţi şi de aceea părţile sociale nu sunt liber transmisibile, ci
supuse agrementului celorlalţi asociaţi. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi
sub forma unei societăţi unipersonale, cu asociat unic.7
Societatea cu răspundere limitată se constituie prin contract și statut în cazul în care
aceasta este constituită din doi sau mai mulți asociați sau numai prin statut în cazul asociatului
unic.
Contractul și statutul se încheie în formă autentică, numărul asociaților maxim fiind de 50.
Societatea ia hotărâri cu votul majorității absolute a asociaților și a părților sociale cu excepția
hotărârii de modificare a contractului și statutului care se pot efectua numai cu acordul tuturor
asociaților.
Capitalul social al societății nu poate fi mai mic de 200 lei și el se constituie din aportul
asociaților; aceste aporturi pot fi în natură sau în numerar.
Valoarea aportului în natura nu poate depăși 60% din valoarea capitalului social.
În cazul societății cu mai mulți asociați expertizarea valorii bunului e facultativă, în cazul
asociatului unic e obligatorie.
Reducerea capitalului social nu se va putea opera sub nivelul minim legal; majorarea capitalului
social se va realiza prin vărsarea imediată a aportului.
Capitalul social al societății se divide în părți sociale egale care nu pot fi mai mici de 10 lei.
Repartizarea părților sociale între asociați se face prin contractul de societate.
Societatea cu răspundere limitată are următoarele caracteristici:
- întregul capital e divizat în părți egale;
- toate părțile sociale sunt distribuite asociaților;
- toate părțile sociale sunt acoperite de vărsăminte, în bunuri sau numerar.
 Cesiunea părților sociale între asociați pot fi transmise liber și necondiționat   iar către persoane
din afara grupului asociaților e permisă numai dacă e hotărâtă de asociații care reprezintă 3/4
din capitalul social.
 

4.5.1. Administrarea societății

7
Maria Dumitru, Camelia Ignătescu, Op. Cit., p. 71

8
 Societatea e administrată de unul sau mai mulți administratori numiți prin contractul de
societate sau prin hotărârea adunării generale.
Spre deosebire de societatea în nume colectiv administratorii pot fi și neasociați. Modul de
conlucrare al asociaților va fi stabilit prin contractul de societate sau prin hotararea adunarii
generale.
Atribuțiile administratorilor sunt următoarele:
1. ținerea registrului asociaților, care cuprinde identitatea acestora precum și participarea
acestora la capitalul social;
2.  întocmirea, supunerea sub aprobare adunării generale și depunerea bilanțului spre înregistrare
la registrul comerțului;
3.   constituirea și conservarea fondurilor de rezervă;
4.   înscrierea la registrul comerțului a reducerii capitalului social;
5.   convocarea adunării generale ordinare cel puțin odată pe an și ori de câte ori e necesar, a
adunării extraordinare prin înștiințarea asociaților cu cel puțin 10 zile înainte de ținerea acesteia
prin arătarea ordinii de zi;
6.   loialitatea față de societate .
Administratorii răspund pentru:  realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;   existența reală a
dividendelor plătite;  existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; îndeplinirea
hotărârilor adunării generale; stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, statutul și contractul
le impun;
Actiunea pentru stabilirea raspunderii administratorilor apartine societatii si se exercita de catre
persoane care o reprezinta in baza imputernicirii adunarii generale; poate apartine si creditorilor
societatii, dar numai in caz de faliment al societatii.
 
4.5.2. Conducerea activității societății.

Conducerea societăţii cu răspundere limitată este asigurată de adunarea generală a

asociaţilor, iar hotărârile acesteia se adoptă cu o dublă majoritate: majoritatea absolută a
asociaţilor şi a părţilor sociale, afară de cazul în care ar exista o prevedere specială diferită în
actul constitutiv. 8
Atribuțiile adunării generale
1.   aprobă bilanțul;
2.   repartizează beneficiul net;
3.   desemnează și revocă administratorii și cenzorii;
4.  hotărăște urmărirea administratorilor și cenzorilor pentru pagubele pricinuite societății
și desemnează persoana care să execute hotărârea;
5.   hotărăște modificarea contractului și a statutului cu unanimitate.
Hotărârea adunării generale se ia prin votul reprezentanților prezenți, fiecare parte sociala dând
dreptul la un vot.
Hotărârea adunării generale pot fi atacate, contestate de către asociații care nu au luat parte la
adunarea generală, de către cei care au votat împotriva hotărârii, fiind nominalizați în acest sens
în procesul verbal al adunării precum și administratorii neasociați. Pot fi atacate hotărârile care
sunt contrare legii, statutului și contractului.
Statutul poate prevedea alegerea unuia sau mai multor cenzori, dar și în lipsa acestei prevederi
hotărârile adunării generale poate desemna unul sau mai mulți cenzori.
Numirea cenzorilor este obligatorie când numărul asociaților este mai mare de 15.
Numărul cenzorilor trebuie sa fie impar și nu mai mic de 3; pe lângă cenzorii în funcțiune există
un număr egal de cenzori supleanți.
Cenzorii trebuie să fie asociați cu excepția cenzorilor contabili care pot fi angajați cu
contract de munca, și trebuie sa aibă autorizație de contabil sau expert contabil autorizat.
Pentru a putea fi cenzor într-o societate trebuie îndeplinite următoarele condiții:
8
Maria Dumitru, Camelia Ignătescu, Op. Cit., p. 71

9
 1.   calitatea de asociat sau contabil (trebuie să existe cel puțin un contabil autorizat);
2.   vârsta majoratului;
3.   cetățenie română pentru majoritatea lor;
4.   să nu fie rudă sau afin până la al 4-lea grad înclusiv ori soț al unuia dintre
administratori;
5.   să nu primească de la societate un salariu pentru altă funcție decât aceea de cenzor;
6.   să nu fi fost pus sub interdicție;
7. să nu fi suferit condamnări pentru  gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals,
înșelăciuni, mărturie mincinoasă,  dare sau luare de mită.
Mandatul cenzorilor are o durata de 3 ani, după care pot fi realeși.
 Obligațiile cenzorilor sunt următoarele:
- să exercite personal mandatul;
- să supravegheze gestiunea;
- să aducă la cunoștința administratorilor neregulile constatate în administrație sau
gestiune;
- să participe fără drept de vot la adunările administratorilor;
- să convoace adunarea generala (ordinară și extraordinară) când nu a fost convocată de
administratori;
- să participe la adunarea generală, ordinară și extraordinară;
- să prezinte adunării generale raport asupra constatărilor făcute în executarea obligațiilor
de supraveghere a gestiunii;
- să consemneze în registrul special constatările făcute în exercițiul mandatului lor;
- să păstreze secretul;
- să nu îndeplinească funcția de cenzor în mai mult de trei societăți concomitent.
Cenzorii au  dreptul de a primi o indemnizație fixă, determinată prin statut sau în baza hotărârii
adunării generale și  dreptul de a primi în fiecare luna de la administratori o situație despre
mersul operațiunilor.

4.5.3. Dizolvarea societății

Conform art. 227 din Legea nr. 31/1990 societatea se dizolvă prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulităţii societăţii;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum
neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;
f) falimentul societăţii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.
De asemenea sunt cauze de dizolvare micșorarea capitalului social sub limita legală, dacă
asociații nu hotărăsc completarea lui,  incapacitatea, excluderea, retragerea sau moartea unuia
dintre asociați când datorită acestor cauze numărul asociaților s-a redus la unul și nu există
clauza de continuare cu moștenitori nici de continuare cu un singur asociat.
Dizolvarea societății înainte de expirarea termenului fixat pentru durata societății nu are efect
față de terți numai după trecerea unui termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul
Oficial a hotărârii.
Terții pot face opoziție la dizolvare în termen de 30 de zile la instanța unde societatea își are
sediul social.

1
5. SPEȚĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 724/2007

Dosar nr. 8160/1/2006

Şedinţa publică de la 15 februarie 2007

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1464 din 21 noiembrie 2005 pronunţată în dosar nr. 603/2005 al
Tribunalului Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea
precizată formulată de reclamantul G.I. împotriva pârâţilor N.C. şi SC P.M. SRL Gurahonţ,
pentru excludere asociat şi continuarea activităţii societăţii cu asociat unic. De asemenea, s-a
respins cererea reconvenţională formulată de pârât pentru excluderea reclamantului din aceeaşi
societate, revocarea acestuia din funcţia de administrator şi continuarea existenţei societăţii cu
asociat unic, cu obligarea reclamantului la plata sumei de 9.450.000 lei cheltuieli de judecată,
după compensare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că solicitarea
reclamantului de excludere a pârâtului din societate nu este întemeiată în lipsa îndeplinirii
condiţiilor prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 şi respectiv art. 46 din statutul societăţii.
În acest sens, deşi este de necontestat existenţa unor neînţelegeri între asociaţi, demonstrată
inclusiv prin formularea cererii reconvenţionale prin care şi pârâtul a solicitat excluderea
reclamantului din societate, nu este un motiv suficient pentru admiterea acţiunii.
În privinţa cererii principale, tribunalul a respins, ca nefondat, motivul de excludere al pârâtului
justificat pe lipsa de implicare a acestuia în activitatea societăţii precum şi pe calitatea de asociat
într-o firmă concurentă, în lipsa consimţământului reclamantului, în considerarea faptului că pe
de o parte nu sunt îndeplinite cerinţele prevederilor legale anterior menţionate, iar pe de altă
parte pentru că pârâtul era asociat în SC B.P. SRL anterior dobândirii acestei calităţi în SC P.M.
SRL, ceea ce creează prezumţia că reclamantul avea posibilitatea obţinerii informaţiilor
referitoare la această situaţie.
De asemenea, referitor la cererea reconvenţională prima instanţă a arătat că probele
administrate au relevat împrejurarea că nu există temeiuri pentru excluderea reclamantului, care
a fost preocupat de dezvoltarea activităţii societăţii, chiar dacă nu au fost obţinute beneficii.
Totodată în exercitarea prerogativelor conferite de calitatea de administrator al societăţii
reclamantul nu a efectuat operaţiuni care să aducă prejudicii societăţii, astfel încât nu este
justificată nici cererea de revocare a acestuia din funcţia de administrator.
În concluzie, tribunalul, deşi a reţinut existenţa unor grave neînţelegeri între asociaţi
constatând totodată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru excluderea pârâtului sau
reclamantului, a respins cererile formulate în acest sens, precizând că toate aceste neînţelegeri ar

1
putea constitui motiv de dizolvare a societăţii, conform art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990,
însă instanţa nu a fost sesizată cu o astfel de cerere.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei soluţii a fost respins prin decizia nr. 91
din 30 martie 2006 pronunţată în dosarul nr. 703/2006 al Curţii de Apel Timişoara, secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Instanţa de control judiciar, însuşindu-şi argumentele primei instanţe a respins criticile formulate
de apelant referitoare la interpretarea prevederilor legale şi ale contractului de societate,
concluzionând că nu a fost dovedită existenţa temeiurilor de excludere prevăzută în mod expres
şi neechivoc de art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, respectiv cele ale art. 46 lit. c) din
statutul societăţii.
În acest context, susţinerea reclamantului că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a aduce
aportul la capitalul social, a fost ulterior contrazisă de însuşi reclamant care printr-o precizare de
acţiuni arată că s-a referit la neplata contravalorii părţilor sociale. De asemenea, calitatea
pârâtului de asociat într-o altă societate nu încalcă prevederile statutare, în condiţiile în care
pârâtul avea deja această calitate anterior momentului în care a devenit asociat al reclamantului,
care cu o minimă diligenţă avea posibilitatea de a se informa cu privire la acest aspect.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală şi
pronunţată de instanţă prin interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 222 din Legea nr.
31/1990, a prevederilor art. 46 din statutul societăţii şi art. III alin. (3) din contractul de
societate.
În mod concret, recurentul invocă faptul că, contrar concluziilor instanţelor, enumerarea
celor 4 cazuri de excludere prevăzute la art. 222 este exemplificativă, ea poate fi extinsă pe cale
de interpretare, dar nu restrânsă prin voinţa părţilor.
Prin urmare, poate constitui un motiv de excludere, împrejurarea prevăzută de altfel în art. 46
din Statut, că un asociat, respectiv pârâtul este asociat, fără consimţământul celorlalţi, într-o
societate concurentă. Or, pârâtul avea această calitate în cadrul SC B.P. SRL la data cooptării
sale în SC P.M. SRL, însă a omis să-l informeze şi pe reclamant, care a aflat târziu şi
întâmplător despre această împrejurare.
De asemenea, susţine recurentul, instanţa a interpretat greşit prevederile art. III alin. (3)
din Contractul de societate, conform căruia asociaţii sunt obligaţi să contribuie cu un aport în
industrie la buna funcţionare a societăţii, acesta fiind de altfel motivul pentru care pârâtul a fost
cooptat în societate. Deşi ambele instanţe au reţinut că această obligaţie nu a fost îndeplinită,
totuşi cererea de excludere din societate a fost respinsă, soluţia pronunţată, fiind prin urmare
greşită.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, prevederilor art. 221 din
Legea nr. 31/1990 raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 precum şi art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., Curtea constată că acesta este nefondat, respingându-l ca atare.
Astfel, în mod argumentat au reţinut ambele instanţe că în speţă nu există motive de excludere a
pârâtului în sensul prevăzut de dispoziţiile legale anterior invocate.
Deşi, este corectă susţinerea recurentului referitoare la caracterul exemplificativ al
cazurilor de excludere prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, totuşi, motivul respingerii
cererii sale a constat în neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 222 alin. (1) lit. a) din aceeaşi
lege.
În această ordine de idei, reproşul adresat de reclamant pârâtului referitor la neimplicarea
acestuia în activitatea societăţii nu a fost apreciat ca fiind un motiv de excludere din societate, în
condiţiile în care deşi părţile au stabilit prin contract obligaţia de a contribui la realizarea
obiectului de activitate nu au stabilit în concret conţinutul şi modalităţile de efectuare a acestor
prestaţii. În lipsa acestor precizări nu este posibilă aprecierea modului de îndeplinire sau
neîndeplinire a acestor obligaţii, cu consecinţa că o astfel de împrejurare nu poate constitui
motiv de excludere al asociatului.
În această ordine de idei, faptul că intimatul are calitatea de asociat într-o altă societate
cu acelaşi obiect de activitate, calitate dobândită anterior momentului în care a devenit asociat al

1
recurentului, nu poate constitui motiv de excludere, ci eventual putea fi un motiv determinant
pentru a nu se încheia contractul de societate. Sub acest aspect, este irelevant argumentul
recurentului că nu a fost informat în acest sens, deoarece, cu o minimă diligenţă avea
posibilitatea de a cunoaşte împrejurarea respectivă.
Din această perspectivă, deşi instanţele au reţinut existenţa unor grave neînţelegeri între
asociaţi, evidenţiate inclusiv prin formularea cererilor reciproce de excludere din societate, dat
fiind faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 222 şi nici cele prevăzute în statut, corect
interpretate şi aplicate prin decizia criticată, au pronunţat hotărâri legale ce urmează a fi
menţinute ca atare, ca efect al respingerii recursului declarat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva deciziei nr. 91/ A-COM din 30
martie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca
nefondat.
Irevocabilă.

1
 6. Pledoaria

Părțile dosarului nr. 8160/1/2006 sunt G.I. în calitate de reclamant, N.C. şi SC P.M. SRL
în calitate de pârâți. G.I. și N.C. sunt asociați ai societății SC P.M. SRL, iar reclamantul pe lângă
calitatea de asociat are și calitate de administrator. Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului
Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul solicită excluderea pârâtului
N.C. din societate și continuarea activității acesteia cu asociat unic pe motiv că acesta nu s-a
implicat în activitatea societăţii precum şi pe considerentul că acesta are calitatea de asociat într-
o firmă concurentă, în lipsa consimţământului reclamantului.
Pârâtul introduce cerere reconvențională prin care solicită excluderea reclamantului din
societate și continuarea acesteia cu asociat unic, revocarea acestuia din funcția de administrator
precum și obligarea reclamantului la plata sumei de 9.450.000 lei cheltuieli de judecată, după
compensare.
Instanța de fond, deşi a reţinut existenţa unor grave neînţelegeri între asociaţi constatând
totodată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru excluderea pârâtului sau reclamantului, a
respins cererile formulate în acest sens, precizând că toate aceste neînţelegeri ar putea constitui
motiv de dizolvare a societăţii, conform art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990, și nu de excludere
a asociatului conform art. 222 alin. 1 lit. a, însă instanţa nu a fost sesizată cu o astfel de cerere.
De asemenea nu sunt îndeplinite nici condițiile de excludere a pârâtului din societate pe
considerentul că acesta este asociat la o altă societate având același obiect de activitate, deoarece
această calitate o avea în momentul când a devenit asociat.
Soluția tribunalului a fost apelată de către reclamant considerând că este nelegală şi
pronunţată de instanţă prin interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 222 din Legea nr.
31/1990, a prevederilor art. 46 din statutul societăţii şi art. III alin. (3) din contractul de
societate, însă Curtea de Apel Timișoara și-a însușit argumentele primei instanțe.
Decizia Curții a fost recurată de către reclamantul G.I., insă recursul este respins ca
nefondat.
Reclamantul G.I. cere prin cererea sa excluderea din societate a pârâtului N.C. și
continuarea societății cu un singur asociat, deoarece pârâtul nu si-a adus aportul astfel cum s-a
obligat și este asociat la o societate cu acelasi obiect de activitate.
Deși reclamantul G.I. putea, depunând minimul de diligență putea să afle dacă pârâtul
N.C. este asociat la o altă societate, acesta nu a avut niciodată suspiciunea că s-ar putea afla în
această situație. Însă pârâtul știind că este asociat într-o societate care are acelaș obiect de
activitate, nu a depus nici o diligență de a înstiința despre calitatea sa.
În cazul în care reclamantul ar fi știut că pârâtul este asociat la o societate concurentă nu
ar mai fi înființat societatea împreună cu acesta. Din atitudinea pârâtului rezultă că acesta a omis
în mod intenționat de a aduce la cunoștiința asociatului lui calitatea pe care o deține, cu scopul
de a putea obține informații care pot să aducă beneficii societății SC B.P. SRL în detrimentul
societății SC P.M. SRL.
N.C. nu a avut o implicare activă și efectivă, deoarece funcția de administrator era
deținută de reclamant, acesta din urmă făcând toate demersurile pentru buna funcționare a
societății.

1
 Mai mult fiind asociat la ambele societăți pârâtul putea prelua informații despre clienți,
servicii, tehnologii folosite în activitatea societății SC P.M. SRL pentru a le folosi la cealaltă
societate.
Reclamantul cere excluderea asociatului lui din societatea și nu dizolvarea acesteia
deoarece cea din urmă soluție ar aduce prejudicii considerabile tuturor partenerilor de afaceri.
Deoarece societatea are o serie de contracte în derulare cu diferiți clienți aceasta nu poate
să fie dizolvată. Dizolvarea ei ar atrage prejudicii foarte mare atât pentru societate cât și pentru
partenerii de afaceri ai acesteia.
Faptul că pârâtul este asociat în ambele societăți care au același obiect de activitate
reprezintă o piedică pentru societatea SC P.M. SRL, deoarece potențialii clienți pot să nu încheie
parteneriate cu aceasta pe considerentul că nu există transparență în managementul acesteia. De
asemenea în cazul în care sunt prezentate condițiile de încheiere a parteneriatului iar potențialul
client nu este de acord ezistă riscul ca societatea SC B.P. SRL să prezintă unele condiții mai
avantajoase și să câștige parteneriatul.
Conform art. 222 alin. 1, lit. a, poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată
asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat, astfel pârâtul se află în
situația în care nu și-a adus aportul la care s-a obligat.

1
 Bibliografie

1) Maria Dumitru, Camelia Ignătescu, Dreptul afacerilor, Raportul juridic de drept a

afacerilor. Contractul, Editura Hamangiu, București, 2013,
2) Camelia Ignătescu, Drept comercial. Note de curs, Suceava 2012.
3) Legea nr. 31/1990 privind societățile.
4) https://www.scribd.com/doc/9331334/DREPTUL-AFACERILOR
5) http://www.juris.ro/jurisprudenta-detaliu/Decizia-nr-7242007--SEC354IA-
COMERCIAL---/