UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE

SUCEAVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

MANAGEMENT ȘI ADMINISTRAȚIE EUROPEANĂ,

ANUL I

CHIHAIA-HANCERIUC PAULA-GABRIELA
ACONSTANTINESEI MARIUS
UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI
MONETARĂ
INTRODUCERE
• Moneda euro: un punct de cotitură în integrarea europeană

• Moneda euro face parte din viața de zi cu zi a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene (UE). A intrat în
circulație în 2002, iar numărul celor care o utilizează pentru a-și acoperi cheltuielile cotidiene, pentru economii sau
investiții se ridică la peste 337 de milioane. În prezent, euro este cea mai importantă monedă, după dolarul american.
Existența sa demonstrează cât de departe poate ajunge cooperarea monetară dintre țări suverane.

• Până în 2020, vom avea o întreagă generație de tineri adulți care nu vor fi cunoscut altă monedă națională, în afară
de euro.

• Privită ca o etapă superioară a integrării multinaţionale, Uniunea economică şi monetară este rezultatul adâncirii, a
intensificării integrării şi presupune:
• - politică monetară comună;
• - strânsă coordonare a politicilor economice ale statelor membre;
• - monedă unică;
• - liberalizarea fluxurilor de capital;
• - un sistem instituţional care să coordoneze şi administreze politica monetară.
 ISTORIC
• Deși face parte din realitatea zilelor noastre, euro nu a apărut peste noapte. Lansarea monedei unice a fost un eveniment major,
relativ recent, în povestea integrării europene – o poveste începută după cel de Al Doilea Război Mondial, în care obiectivele
economice și politice au fost întotdeauna interconectate. Totul a început imediat după război, când prioritatea era asigurarea unei
păci de durată și reconstrucția economiei europene, prin consolidarea cooperării dintre țări, în special în domeniul liberului schimb.

• Dincolo de dimensiunea economică, euro este un simbol puternic și tangibil al unității, identității și cooperării europene.
• Principalele momente ale formarii Uniunii economice si monetare:
• - Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea Europeană de Plăţi (1950) format nu doar din state europene ci, prin intermediul lirei sterline şi a
zonei francului, şi din ţările africane aflate în spaţiul colonial.
• - Crearea Comunitatii Economice Europene care a însemnat liberalizarea fl uxurilor de bunuri şi servicii, şi a Pieţei Comune pentru liberalizarea
mişcării factorilor de producţie.
• - Crearea Sistemului Monetar European (1979), înlocuit ulterior de către Mecanismul Ratei de Schimb cu cele două forme ale sale.
• - Summitul de la Haga din 1969 în care s-a pus problema creării unei uniuni economice şi monetare;
• - Raportul Werner din 1970, care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin fixarea irevocabilă a parităţilor dintre monedele statelor membre
şi liberalizarea totală a fluxurilor de capital;
• - Crearea, în 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii economice si monetare, sub conducerea
• preşedintelui Comisiei Europene din acea perioadă, Jaques Delors, care a propus, prin raportul care îi poartă numele, o nouă bază pentru unificarea
monetară în Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, în mai multe etape, a uniunii monetare.
• - Tratatul de la Maastricht (1992) privind constituirea Uniunii Europene, care în plan monetar, a consfinţit constituirea unei Bănci Centrale la
nivelul Uniunii şi a stabilit criteriile pe care statele membre trebuie să le îndeplinească pentru a devein membru al spaţiului monetar european.
• - Crearea Sistemului European al Bancilor Centrale.
• - Bancnotele și monedele euro au fost introduse în 2002, înlocuind monedele naționale (francul francez, marca germană, peseta spaniolă etc.) din 12
țări. Astăzi, numărul țărilor UE care fac parte din zona euro se ridică la 19.
 ARGUMENTE PRO SI CONTRA FORMARII UNIUNII
ECONOMICE SI MONETARE ÎN SPATIUL EUROPEAN
Argumentele în favoarea unei uniuni economice şi monetare în spaţiul Uniunii Europene au fost:
• - completarea pieţei unice, în sensul că o piaţă unică are nevoie de o monedă unică;
• - creşterea vitezei de transfer a fluxurilor monetare şi eliminarea costurilor de conversie;
• - reducerea riscurilor legate de schimburi comerciale şi investiţii prin eliminarea fl uctuaţiilor ratei de schimb;
• - transparenţa preţurilor şi prin aceasta o mai bună informare a participanţilor la tranzacţii;
• - disciplina monetară, în sensul că guvernele nu vor mai putea utiliza valutele ca instrumente de politică
economică;
• - scăderea inflaţiei, datorită disciplinei impuse economiilor care formează zona Euro;
• - fuziunea pieţelor financiare, care poate conduce la economii la scară;
• - creşterea efi cienţei şi obţinerea unor ritmuri de creştere economică înalte;
• - întărirea poziţiei Uniunii Europene în cadrul sistemului monetar internaţional;
• - facilitarea atingerii ţelului creării uniunii politice;
 ARGUMENTE PRO SI CONTRA FORMARII UNIUNII
ECONOMICE SI MONETARE ÎN SPATIUL EUROPEAN
Argumentele împotriva formării unei uniuni monetare în spațiul Uniunii Europene au fost:

• - pierderea controlului şi a puterii de decizie cu privire la problemele monetare;

• - pierderea de fl exibilitate, în sensul că guvernele naţionale nu vor putea să ia decizii de politică

• monetară care să permită protejarea economiilor lor de şocurile externe, în detrimentul altor ţări;

• - diferenţe relativ mari în ciclurile de afaceri şi standarde de viaţă între statele membre;

• - pericolul de a diviza Uniunea Europeană în state din interiorul şi din afara Uniunii economice şi

• monetare;

• - costurile materiale pe care le incumbă înlocuirea monedelor naţionale cu moneda unică, crearea

• instituţională şi modifi cările de natură legislative cerute de acest demers.

AVANTAJELE UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE ȘI ALE MONEDEI EURO?

*Uniunea Economică și Monetară stă la baza monedei euro: Vizează politica monetară prin stabilitatea
prețurilor și ratele dobânzilor, politica economică și diverse aspecte ale politicii bugetare pentru a limita
datoriile și deficitele anuale ale guvernelor
Uniunea Economică și Monetară asigură stabilitatea prețurilor: Banca Centrală Europeană (BCE),
organism independent, răspunde de politica monetară pentru zona euro, inclusiv de tipărirea banilor.
*Uniunea Economică și Monetară sprijină creșterea: Coordonarea economiilor și a piețelor la nivel
european aduce toate beneficiile asociate unui spațiu de mari dimensiuni, precum și un cadru comun pentru
îmbunătățirea eficienței interne, a competitivității și robusteții economiei UE în general și a economiilor
individuale ale statelor membre.
*Moneda euro este practică pentru cetățeni: Avantajele unei monede unice sunt evidente pentru oricine
călătorește în cele 19 țări ale zonei euro.
*Euro este bun pentru întreprinderi: Moneda euro le aduce avantaje semnificative și întreprinderilor
europene.
*Euro ca actor global: Euro este benefic pentru toată Uniunea, conferindu-i o influență mai mare pe scena
internațională. Este o monedă stabilă, susținută de un bloc economic important, rezistent la șocurile
PRINCIPII COMUNE PENTRU STABILITATE
ȘI CREȘTERE
Pentru ca Uniunea Economică și Monetară să funcționeze eficient, este nevoie ca toate țările din UE, în
special cele din zona euro, să respecte normele asupra cărora s ‑a convenit de comun acord. Este vorba mai ales despre
asigurarea stabilității finanțelor publice, altfel spus despre găsirea unui echilibru adecvat între cheltuieli și venituri la
nivelul bugetelor naționale. Vorbim despre deficit bugetar atunci când cheltuielile depășesc veniturile obținute de un
guvern pe durata unui an. Pactul de stabilitate și creștere le impune guvernelor naționale să se asigure că deficitele lor
anuale nu depășesc 3 % din producția anuală totală (sau produsul intern brut, PIB). Țările Uniunii Europene transmit
Comisiei proiectele lor bugetare; acestea sunt evaluate anual în contextul „semestrului european. Datoria publică este
suma deficitelor guvernamentale acumulate. Când cheltuielile publice depășesc veniturile guvernamentale (conducând
la un deficit anual), guvernul în cauză trebuie să împrumute bani sau să mărească taxele pentru a acoperi diferența.
Așadar, datoria publică este suma totală pe care un guvern o datorează pe o perioadă de mai mulți ani. Pactul de
stabilitate și creștere le impune guvernelor să se asigure că datoriile lor nu depășesc 60 % din PIB (sau să ia măsuri
pentru ca acestea să scadă sub acest nivel). Deficitele anuale sau datoria globală, care pot obliga guvernele să genereze
venituri suplimentare, nu constituie o problemă în sine și pot reprezenta o sursă de investiții în viitoarea creștere
economică. Scopul Pactului de stabilitate și creștere este să prevină împrumuturile excesive și datoriile publice
nesustenabile, care pun piedici dezvoltării economice.
 CINE GESTIONEAZĂ UNIUNEA
ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ?
• O responsabilitate comună Uniunea Economică și Monetară este gestionată de câteva instituții
europene și naționale, fiecare având propriul rol. Acest proces de gestionare este cunoscut sub
denumirea de „guvernanță economică” și implică următorii actori.

• O responsabilitate comună Uniunea Economică și Monetară este gestionată de câteva instituții

europene și naționale, fiecare având propriul rol. Acest proces de gestionare este cunoscut sub
denumirea de „guvernanță economică” și implică următorii actori.

COMISIA EUROPEANĂ – Elaborează previziunile economice și monitorizează o serie de indicatori

economici pentru toate țările membre, pentru a se asigura că acestea respectă normele prevăzute de
Pactul de stabilitate și creștere. Comisia evaluează situația economică și adresează recomandări
periodice Consiliului de miniștri, care reprezintă guvernele naționale.

CONSILIUL EUROPEAN – Șefii de stat și de guvern ai țărilor UE stabilesc principalele orientări

politice.
 SUMMITUL ZONEI EURO – De cel puțin două ori pe an, șefii de stat sau de guvern ai țărilor din zona euro se reunesc pentru
a coordona guvernanța euro.
 CONSILIUL DE MINIȘTRI AL UE („CONSILIUL ECOFIN”) – Reunește miniștri din toate statele membre, componența sa
depinzând de domeniul politic abordat. Consiliul Ecofin este format din miniștrii de finanțe din toate țările UE care au
responsabilități de coordonare și legiferare în mai multe domenii ale politicii financiare, printre care se numără: coordonarea
politicii economice, supravegherea economică, monitorizarea politicilor bugetare și a finanțelor publice ale țărilor UE,
moneda euro (aspecte juridice, practice și internaționale), piețele financiare, mișcările de capital și relațiile economice cu țări
din afara UE. Pe baza propunerilor Comisiei, Consiliul Ecofin ia decizii cu caracter obligatoriu pentru țările UE.
 EUROGRUPUL – Miniștrii de finanțe din toate țările zonei euro se reunesc pentru a discuta aspecte legate de moneda unică,
în special înaintea Consiliului Ecofin, în cadrul căruia se adoptă deciziile în mod official.
 PARLAMENTUL EUROPEAN – Împarte responsabilitatea elaborării legislației cu miniștrii de finanțe (Consiliul Ecofin) și
exercită supravegherea democratică a gestionării Uniunii Economice și Monetare.
 GUVERNELE NAȚIONALE – Își planifică bugetele în limitele convenite pentru deficite și datorii și pun în aplicare deciziile
luate de Consiliul de miniștri al UE. Ele răspund de politica economică și socială, precum și de politicile în materie de
educație, muncă, pensii etc.
 BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ – Gestionează în mod independent politica monetară în zona euro: stabilizează prețurile
prin fixarea ratelor dobânzii, pentru a controla inflația pe termen mediu.
CONCLUZII

• Euro este un catalizator de integrare macroeconomica si microeconomica. Pe plan

microeconomic, statele nu pot in acelasi timp sa detina aceeasi moneda si sa aiba politici
economice dispersate, care sa mearga in toate directiile. Pe plan macroeconomic, euro o sa
accelereze fenomenul convergentei preturilor. Diferente importante exista intr-adevar in UE.
• În concluzie, Uniunea Monetara este una din cele mai însemnate realizari ale istoriei
comunitare. Introducerea unei monede unice este un eveniment fara precedent în istoria
monetara a continentului.
• Pentru ca moneda unica sa fie credibila si stabila este însa nevoie de o politica fiscala foarte
riguroasa. Trebuie precizat totusi ca politica monetara unica nu va putea garanta, de una
singura, stabilirea preturilor, ci va trebui sa fie însotita de o disciplina fiscala adecvata la
nivelul întregului ansamblu al U.E.M.(Uniune Europeană Monetară).
BIBLIOGRAFIE

• www.europarl.europa.eu
• www.mae.ro
• Micromonografii - Politici Europene- Institutul European din România în
colaborare cu EUROMED – Euro Mediterranean Networks din Belgia
• www.ecb.europa.eu
VĂ MULȚUMIM!