UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT ,, SIMION BĂRNUȚIU ”

STUDII DE MASTER
SPECIALIZAREA DREPT EUROPEAN
DISCIPLINA UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI
MONETARĂ

MONEDA EURO

Masterand:
SVETLANA PETICĂ

Prof.Coordonator:
Lect.univ.dr. ALEXANDRA
DORINA RUSU

1
CUPRINS:
Capitolul I – Introducere
I.1 Despre Uniunea Economică și Monetară
I.2 Moneda euro – istoric și definiție
Capitolul II – Lansarea monedei euro
II.1 Cadrul legislativ necesar lansării monedei unice
II.2 Gestionarea zonei economice și monetare unice
Capitolul III – Realizările și importanța monedei euro
III.1 Realizările monedei euro până în prezent
III.2 Extinderea zonei euro
Capitolul IV – Concluzii
Bibliografie

2
 CAPITOLUL I
INTRODUCERE
I.1 Despre Uniunea Economică și Monetară
Uniunea economică și monetară ( U.E.M.) a reprezentat o ambiție recurentă pentru
Uniunea Europeană încă de la sfârșitul anilor 1960. U.E.M presupune coordonarea politicilor
economice și bugetare, aplicarea unei politici monetare comune și utilizarea unei monede
unice. O monedă unică conferă pieței economice mai multe avantaje, cum ar fi, facilitarea
comerțului transfrontalier, evoluții economice crescătoare, stabilitatea pieței de capital.
În luna iunie a anului 1988, Consiliul European a confirmat obiectivul de realizare
progresivă a U.E.M. Acesta a desemnat un comitet prezidat de Jacques Delors, la vremea
aceea președintele Comisiei Europene, care să studieze și să propună etapele concrete de
realizare a acestei uniuni. Raportul Delors întocmit de acest comitet, propunea realizarea
U.E.M în trei etape distincte, dar evolutive.
În general vorbind, U.E.M face parte din procesul de integrare economică. Statele
independente pot decide să își integreze în măsurile economice diferite strategii pentru a
putea beneficia de avantajele oferite de o economie centralizată, cum ar fi o mare eficiență
internă și o solidaritate crescută în fața evenimentelor și pericolelor externe.
Gradul de integrare economică în U.E variază, toate țările care fac parte din ceea ce
numim U.E.M formează o piață comună, cunoscută sub numele de piață unică. Toate statele
își coordonează strategiile economice pentru a susține obiectivele U.E.M. Atunci cînd
criteriile de convergențe economice sunt îndeplinite, adoptarea euro ca monedă unică
reprezintă o obligație înscrisă în Tratatele U.E. O serie de țări din U.E au atins deja un grad
de integrare mai ridicat și, ca urmare, au adoptat moneda euro. 1
Așa cum am arătat anterior, raportul Delors a concluzionat că realizarea U.E.M poate
fi atinsă în trei etape, mergând de la o coordonare economică și monetară mai strânsă la
adoptarea unei monede unice, cu o Bancă Centrală Europeană independentă și cu norme care
să reglementeze mărimea și finanțarea deficitelor bugetare naționale. Pe baza raportului
Delors, Consiliul European de la Madrid din iunie 1989, a decis să treacă, la prima etapă a
U.E.M, în iulie 1990, iar Consiliul European reunit la Strasbourg, în 1989, a solicitat
orgarnizarea unei conferințe interguvernamentale, pentru a determina modificările ce trebuie
aduse Tratatului pentru a se putea trece la etapele a doua și a treia a U.E.M. Tratatul privind
Uniunea Europeană a fost aprobat de șefii de stat sau de guvern la Consiliul European de la
Maastricht din decembrie 1991, când s-a stabilit că până la sfârșitul secolului, Uniunea va
avea o monedă unică, puternică și stabilă.2
Pentru ca Uniunea economică și Monetară să poată asigura un cadru propice creării
de locuri de muncă și creșteri economice, evitând perturbările, era necesar ca economiile
statelor membre să atingă un grad ridicat de convergență înainte de introducerea monedei
unice. În consecință, Tratatul privind U.E a stabilit ,, criteriile de convergență de la
Maastricht ”, pe care țările U.E trebuiau să le îndeplinească pentru a putea adopta euro.
Criteriile de la Maastricht aveau ca scop să granteze că economia unei țări membre U.E era
suficient de pregătită pentru adoptarea monedei unice. Aceste criterii ofereau o bază de
referință comună pentru stabilitatea, soliditatea și sustenabilitatea finanțelor publice din țările
din zona euro, reflecând convergența politicilor economice și capacitatea de a face față
șocurilor economice. Criteriul cursului de schimb a fost instituit pentru a demonstra că o țară
membră U.E își poate gestiona economia fără a recurge la deprecierea monedei naționale

1
Comisia Europeană, Cartea Verde asupra măsurilor practice pentru introducerea monedei unice,
http://ec.europa.eu/,
2
http://www.europarl.eu

3
proprii3.
Odată cu aprobarea obiectivului U.E.M și a condițiilor criteriilor de la Maastricht, a
fost realizată integral prima etapă de introducere a monedei unice, iar în 1994 în luna iulie, a
început a doua etapă, care a durat până în 1999, aspecte ce le vom trata în cele ce urmează.
I.2 Moneda euro – istoric și definiție4
Euro, ca și denumirea monedei unice europene, își are originea în reuniunea
Consiliului European de la Madrid, din decembrie 1995, unde conducătorii statelor europene
au adoptat, de comun acord, denumirea de euro ca fiind moneda unică a Uniunii Europene.
Consensul spre această nomenclatură nu a fost unul facil, existând dispute și mai multe
propuneri, printre care amintim ,,ducat”, ,,ecu”, ,,florin”, ,,franc” sau cea de utilizare a euro
ca prefix la valutele existente ( euromarcă, euroliră ). S-a stabilit de comun acord, ca
denumirea euro să fie aceeași în toate limbile oficiale ale U.E, ținând seama de alfabetele
diferite și să fie ușor de pronunțat. Documentele oficiale ale U.E utilizează termenii euro și
cent (diviziunea monetară ) atât la singular cât și la plural, în fincție de variațiile limbilor
statelor membre. Numele euro a fost adoptat oficial la 16 decembrie 1995, iar moneda însăși
a intrat pe piețele internaționale la 1 ianuarie 1999, înlocuind așa numita unitate monetară
europeană ( ecu ), iar apoi, la 1 ianuarie 2002, a fost introdusă în circulație înlocuind în cele
din urmă monedele naționale din zona euro.
Pornind de la cele expuse anterior, putem defini moneda euro ca moneda unică a
Uniunii Europene, instrumentul financiar care facilitează comerțul și creșterea economică,
într-un sistem centralizat și supervizat de Banca Centrală Europeană, oferind cadrul financiar
stabil la nivelul întregii U.E.5
La 31 decembrie 1998, paritățile fixe de conversie între monedele țărilor U.E,
participante și euro au fost fixate irevocabil, acesta fiind practic preambulul introducerii
monedei euro pe piața economică din U.E. La 1 ianuarie 1999, a fost introdus euro, iar
Eurosistemul, format din Banca Centrală Europeană și Băncile Centrale Naționale din zona
euro, a preluat responsabilitatea pentru politica monetară din noua zonă financiar creată.
Acesta a fost începutul unei perioade de tranziție care trebuia să dureze trei ani și să fie
finalizată prin introducerea bancnotelor și monedelor euro și prin retragerea bancnotelor și
monedelor naționale. În 2000, C.E a decis pe baza propunerii Comisiei și după consultarea
Parlamentului European, că procesul de schimbare a monedelor naționale cu euro poate dura
ceva mai mult în funcție de specificul economic al fiecărei țări membre.6
Deși euro a înlocuit imediat monedele naționale, care deveneau subdiviziuni ale
acesteia, euro nu a existat la început decât sub formă de monedă scripturală. Bancnotele și
monedele naționale au rămas în continuare modalitatea de efectuare a tranzacțiilor zilnice în
numerar. În timpul perioadei tranzitorii, cecurile de afaceri și financiare au fost cele care au
început să folosească euro ca modalitate de efectuare a tranzacțiilor zilnice care nu
presupuneau numerar. Pentru piețele financiare, această tranziție a fost imediată, terenul ea
pregătit, iar tranzacțiile de pe piețele financiare se desfășurau exclusiv în euro. Pentru
administrații și pentru societăți, perioada tranzitorie a fost mai lungă, deoarece acestea au
procedat la trecerea graduală la euro a sistemelor de contabilitate, a tarifelor și a plăților.
Pentru cetățeni, partea cea mai vizibilă a tranziției a fost apariția afișajului dublu al prețurilor
în magazine, în benzinării etc. Acestă măsură se încadrează într-o campanie mai vastă de
publicitate, menită să familiarizeze publicul larg cu euro și cu viitoarea introducere a

3
Buletinul lunar, iunie, Eurosistem, Banca Centrală Europeană; www.ecb.eu, 2010
4
Comisia Europeană, Cartea Verde asupra măsurilor practice pentru introducerea monedei unice,
http://ec.europa.eu/, 1995
5
Cerna S , Teoria zonelor monetare optime, Editura Univesităţii de Vest 2013, Timişoara, pp. 225-240
6
http://www.europarl.eu

4
bancnotelor și monedelor7.
La 1 ianuarie 2002, a avut loc cea mai mare operațiune de schimbare a monedei din
istorie. A fost o provocare de o amploare fără precedent, care a implicat secotrul bancar,
transportatorii de fonduri, comercianții cu amănuntul, sectorul de distribuții automate de
numerar, precum și publicul larg. Pentru a evita blocajele în lanțul de aprovizionare, 144 de
miliarde de euro, bani lichizi, fuseseră furnizați de băncile centrale către bănci ( alimentarea
anticipată ) și de către acestea comercianților cu amănuntul ( alimentarea anticipată
secundară ), aceasta a însemnat că bancnotele și monedele euro, erau disponibile în mare
măsură în toate sectoarele, încă de la primele zile ale lui 2002. Până la 3 ianuarie 2002, 96%
din bancomatele din zona euro, livrau bancnote în această monedă, iar la o săptămână de la
introducere mai mult de jumătate din tranzacțiile cu numerar se efectuau în euro.8
Un euro este subdivizat în 100 de cenți iar spre deosebire de monede, bancnotele euro
nu au o față națională, care să indice de unde provin. Această informație este conținută într-
un cod de pe reversul biletului. Prima literă indică în mod unic țara în care a fost emisă,
numerele rămase dând o cifră de verificare unică pentru acea țară. Litera care identifică țara
este în ordine inversă a alfabetului corespunzătoare inițialei țării respective.

CAPITOLUL II
LANSAREA MONEDEI EURO

II.1 Cadrul legislativ necesar lansării monedei unice

Începând cu ianuare 2002, statele din zona euro au adoptat moneda unică, deschizând
astfel drumul început în 1988 prin raportul Delors. Conversia numerarului a durat 2 luni,
bancnotele și monedele naționale au încetat să aibă un curs legal la sfârșitul lunii februarie
2002, cel mai târziu, sau, în unele state, chiar mai devreme. Până la acel moment, peste 6
miliarde de bancnote și aproape 30 de miliarde de monede naționale fusese retrase din
circulație, iar 300 milioane de cetățeni din 12 țări beneficiau, în cele din urmă, de euro9.
Zona euro are o monedă unică și o singură politică monetară, iar procesul de luare a
deciziilor este independent și are loc la nivel central. Banca Centrală Europeană și băncile
centrale din toate țările U.E formează sistemul european al băncilor centrale ( SEBC ). În
cadrul SEBC, Banca Centrală Europeană și băncile centrale ale țărilor din zona euro
formează Eurosistemul. Deciziile privind politica monetară practicată în zona euro pot fi
luate doar de către Consiliul guvernatorilor B.C.E, care este format din guvernatorii băncilor
centrale naționale din țările membre U.E care au adoptat euro și din membrii Comitetului
executiv al B.C.E. Consiliul guvernatorilor al B.C.E este forul decizional suprem.
Politica economică din zona euro, odată cu introducerea monedei unice, rămâne în
mare măsură, responsabilitatea țărilor membre U.E, cu toate că, în conformitate cu tratatele
comunitare și cu normele consolidate de guvernanță economică ale U.E, acestea trebuie să își
coordoneze politicile economice pentru a atinge obiectivele presabilite la nivel central
european. Această coordonare este asigurată de Comisie și de Consiliul Ecofin, care este
format din miniștrii economiei și finanțelor din țările U.E. La această coordonare contribuie
mai multe organisme și instrumente. În ceea ce privește marea parte a aspectelor de politică

7
Apetri A. N., Grosu V., Mateș D., Bostan I., Socoliuc M., Hlaciuc A. M. (2014), The analysis of evolution and
financingh policies of the budget deficit in Romania, in the period 2007-2012, The Annals of the Stefan cel Mare
University Suceava, Fascicle of The Faculty of Economics and Public Administration, volumul 14, Issue 1(19),
Suceava
8
Voinea G., Roman A., Chirleşan D., 10 ani de la lansarea euro: prefacerile şi viitorul monedei în contextul
crizei mondiale, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” 2014 pp. 123-162
9
Cerna S , Teoria zonelor monetare optime, Editura Univesităţii de Vest 2013, Timişoara, pp. 203-220

5
economică, Parlamentul European legiferează împreună cu Consiliul și, prin urmare,
contribuie activla formularea de norme legislative ale U.E10.
La nivel central european, s-a stabilit, odată cu adoptarea monedei unice, un pachet
de regului valabile pentru toate țările care vor dori să adere la moneda euro. Criteriile de
convegență – criteriile de la Maastricht – reprezintă obiectivele economice și schimbările
instituționale pe are o țară trebuie să le realizeze înainte de adoptarea monedei unice și de
intrarea în zona euro. Calculele și rezultatele acestor criterii se bazează pe principiile
enunțate în Tratatul de la Maastricht și în actele legislative economice ce i-au urmat,
consolidând, astfel, cadrul legislativ de adoptare a menedei euro.11
Chiar dacă toate statele care s-au alăturat zonei euro s-au supus regulilor generale
enunțate în criteriile de convergență, procesul efectiv de introducere a euro poate să varieze
în funcție de specificul fiecărui stat în parte. Atunci când a fost creată moneda euro, țările
U.E fondatoare au beneficiat de o perioadă tranzitorie de 3 ani. Între data adoptării euro ca
monedă scripturală, pentru tranzacțiile încheiate fără plată în numerar ( 1999 ), și data
introducerii numeralului euro ( 2002 ). În ,, scenariul Madrid ”, cum mai este numit, o
perioadă tranzitorie de 3 ani, le permite cetățenilor și întreprinderilor să se pregătească pentru
o monedă unică, înainte de oa avea în buzunare. În timpul perioadei tranzitorii, aceștia
continuă să își folosească moneda națională pentru tranzacțiile în numerar. Cu toate acestea,
o serie de viitoare țări U.E din zona euro vor adopta așa numitul scenariu ,, Big Bang ”,
conform căruia ele adoptă numerarul euro odată cu aderarea la zona euro și îți retrag rapid
din circulație monedele naționale.

II.2 Gestionarea zonei economice și monetare unice

În vederea creării unei politici monetare și economice centralizate, odată cu
introducerea monedei unice, la nivelul U.E s-a format Eurogrupul. Aceasta este o structură
neoficială formată din miniștrii economiei și finanțelor din țările U.E aflate în zona euro,
care își alege propriul prețedinte pentru un mandat de 2 ani și jumate. Comisia și Banca
Central Europeană participă de asemenea la reuniunile Eurogrupului. Acesta este un forum
de discuție privind aspectele referitoare la zona euro și la coordonarea și gestionarea
politicilor comune. 12
Datorită faptului că pune accentul pe supravegherea politicilor bugetare și a finanțelor
publice din țările U.E, Pactul de stabilitate și de creștere, consolidat recent cu ajutorul unor
norme mai stricte, vizează promovarea disciplinei fiscale în cadrul zonei euro, și totodată
asigurarea unor finanțe publice sănătoase. Practic, acest Pact este instrumentul legal care
conduce la o bună gestionare a zonei euro în prezent. Comisia economică monitorizează
evoluția deficitelor bugetare și a datoriilor publice, care conform tratatelor trebuie să fie sub
3% și respectiv, sub 60% din produsul intern brut ( PIB ). Dacă vreuna dintre aceste limite
este încălcată, Consiliul poate iniția, pe baza unei recomandări din partea comisiei, o
procedură de deficit excesiv a țării U.E în cauză. Neluarea la timp a unor măsuri corective și
îndreptaționale, se poate solda cu sancțiuni financiare pentru țările din zona euro.13
Scopul acestei proceduri este de a evita și de a corecta deficiențele grave în ceea ce
privețte competitivitatea, precum și dezechilibrele economice majore din zona euro. Pentru o
gestionare cât mai corectă a U.E.M după adoptarea monedei euro, comitetele și forurile de
decizii au datoria să gestioneze în detaliu posibilele dezechilibre care pot apărea în unele

10
http://www.europarl.eu
11
Voinea G., Roman A., Chirleşan D., 10 ani de la lansarea euro: prefacerile şi viitorul monedei în contextul
crizei mondiale, Edit, 2010
11
Bologa G, Uniunea economică şi ura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” 2014 pp. 123-162
12
Buletinul lunar, iunie, Eurosistem, Banca Centrală Europeană; www.ecb.eu, 2010
13
Bologa G, Uniunea economică şi monetară, Editura Universităţii Agora, Oradea 2012 pp. 179-198

6
state membre, astfel încât, să se poată lua măsuri înainte ca întreaga uniune să fie afectată.
Printre aceste dezechilibre se numără: deteriorarea cotelor de piață ale exporturilor unei țări,
gradul ridicat de îndatorare a sectorului privat sau bule speculative în domeniul prețurilor
activelor. O parte dintre aceste probleme s-au agravat în ultimul deceniu și ar putea avea
efecte colaterale negative asupra altor țări U.E dacă nu se iau măsuri pentru soluționarea lor.
Odată cu adoptarea monedei unice, a crescut și responsabilitatea instituțiilor centrale
europene în vederea gestionării aceste uniuni monetare la standarde egale pentru toate statele
membre U.E. Comisia examinează situația țărilor U.E pe baza unui ansamblu de indicatori
macroeconomici și altor informații detaliate, acest lucru permite Comisiei și Consiliului să
facă recomndări țării UE în cauză într-un stadiu precoce, înainte ca dezichilibrele să se
agraveze și să devina dăunătoare. În cazurile mai grave, trebuie luate măsuri corective,
suplimentate de o serie de norme stricte sub forma unei noi proceduri privind dezechilibrele
economice. Aceasta procedură prevede o mai bună respectare a normelor prin intermediului
sancțiunilor financiare pentru țările din zona euro care nu se conformează recomandărilor.14
Stabilitatea economică trebuie considerată un avantaj pentru toți iar raportat la tema
lucrării crcetate respectiv, moneda euro, o monedă unică este pilonul central de dezvoltare a
stabilității economice. Misiunea principală a B.C.E în raport cu moneda euro este de a
asigura stabilitatea prețurilor pe termen mediu, păstrând inflația din toată zona euro la un
nivel scăzut care să se raporteze anual în jurul procenteleor de 2% - 3%.
În colaborare cu piața unică, UEM nu este un cop în sine. Este un instrument pentru
atingerea obiectivelor comune ale statelor din zona euro, în special o creștere economică
echilibrată și durabilă și un grad înalt de ocupare a forței de muncă, aspecte care nu ar fi
putut fi atinse fără adoptarea unei monede unice. Încă de la început, funcționarea și
instituțiile care gestionează evoluția monedei euro, au fost concepute pentru a sprijini aceste
obiective prin direcționarea aspectelor monetare și economice a zonei euro.
U.E a atras o serie de învățăminte ca urmare a deficiențelor apărute în timpul crizei
economice și financiare și, în 2011, a procedat la consolidarea UEM cu ajutorul unor norme
mai stricte și a unui mecanism suplimentar de monitorizare a dezechilibrelor
macroeconomice, în acest sens s-au încheiat o serie de acorduri suplimentare între un număr
mare de țări UE care vin în sprijinul acestor norme și le completează.

CAPITOLUL III
REALIZĂRILE ȘI IMPORTANȚA MONEDEI EURO

III.1 Realizările monedei euro până în prezent

Euro este, în prezent, moneda a 340 de milioane de europeni din 19 state membre ale
U.E. La începutul lui 2019, moneda comună a Europei, euro, a împlinit 20 de ani. În urmă cu
două decenii, la 1 ianuarie 1999, 11 state membre ale UE lansau o monedă comună, euro, și
instituiau o politică monetară comună sub supravegherea Băncii Centrale Europene.
Acel moment istoric a fost un eveniment marcant într-un proces animat de ambiția de
a asigura stabilitatea și prosperitatea în Europa. Astăzi, deși încă tânără, moneda euro este
deja moneda a 340 de milioane de europeni din 19 state membre. Moneda unică a adus
avantaje concrete atât gospodăriilor, cât și întreprinderilor și guvernelor europene: prețuri
stabile, costuri mai mici ale tranzacțiilor, economii protejate, piețe mai transparente și mai
competitive și intensificarea comerțului. Aproximativ 60 de țări din întreaga lume își leagă,
într-un fel sau altul, monedele lor de moneda euro, dar putem să facem și chiar facem mai

14
Voinea G., Roman A., Chirleşan D., 10 ani de la lansarea euro: prefacerile şi viitorul monedei în contextul
crizei mondiale, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” 2014 pp. 123-162

7
mult pentru ca euro să își joace pe deplin rolul pe scena internațională. Se așteaptă ca și alte
state membre ale UE să adere la zona euro după ce vor fi îndeplinit criteriile.15
„Fiind unul dintre puținii semnatari ai Tratatului de la Maastricht încă activ pe scena
politică actuală, îmi amintesc negocierile dificile și capitale care au dus la lansarea uniunii
economice și monetare. Mai mult decât orice, îmi amintesc că eram animați de o profundă
convingere că deschidem un nou capitol în istoria noastră comună, un capitol care urma să
contureze rolul Europei în lume și viitorul tuturor cetățenilor săi. Acum, 20 ani mai târziu,
sunt convins că a fost cea mai importantă semnătură din cariera mea. Moneda euro a devenit
un simbol al unității, suveranității și stabilității. Ea a adus cetățenilor noștri prosperitate și
protecție și este de datoria noastră să ne asigurăm că va continua să o facă. Acesta este
motivul pentru care lucrăm intens la finalizarea uniunii economice și monetare și la
consolidarea rolului monedei euro pe scena internațională”, a declarat Jean-Claude Juncker,
președintele Comisiei Europene.de la acea dată.16
Sprijinul public în favoarea monedei euro a fost în mod constant ridicat în UE, în
special în țările care o utilizează deja. O majoritate de 74 % de respondenți din zona euro la
un sondaj de tip Eurobarometru au declarat că, în opinia lor, moneda euro este benefică
pentru UE. Această cifră corespunde scorului istoric stabilit anul trecut și confirmă faptul că
sprijinul public în favoarea monedei euro este la nivelul cel mai ridicat de la începutul
realizării sondajelor, în 2002. O majoritate de 64 % de respondenți din zona euro au declarat,
de asemenea, că moneda euro este benefică pentru țara lor. 36 % dintre europeni consideră
moneda euro ca fiind unul dintre principalele simboluri ale Uniunii Europene, plasând-o pe
locul doi ca simbol, după „libertate”. Moneda unică a adus beneficii vizibile și foarte practice
atât gospodăriilor, cât și întreprinderilor și guvernelor europene: prețuri stabile, costuri ale
tranzacțiilor mai mici, piețe mai transparente și mai competitive și intensificarea comerțului.
În continuarea acestei analize vom încerca sã definim cadrul actual al dezvoltãrii
monedei unice euro în Uniunea Economicã și Monetarã (UEM). Pentru început, este
semnificativ de aflat dacã Uniunea Europeanã, zona unde funcționeazã moneda unicã euro,
este ea însãși o zonã monetarã optimã. Din punctul de vedere al similaritãții șocurilor,
analiza empiricã aratã cã șocurile din UE sunt destul de asimetrice (de exemplu, țãrile din
nordul Europei produc mai multe bunuri care presupun tehnologii performante și competențe
ridicate ale forței de muncã decât țãrile din sudul Europei). Unii dintre cei mai semnificativi
factori determinanți ai convergenței ciclurilor de afaceri sunt comerțul bilateral dintre țãrile
membre (exprimat prin indicele comerțului bilateral ICB), gradul de integrare economicã
(GIE), specializarea comercialã (exprimatã prin indicele specializãrii comerciale ISC) și
divergența structuralã (exprimatã prin indicele divergenței structurale IDS). Bower et
Gullemineau (2006) considerã urmãtorii indicatori ca fiind importanți în ceea ce privește
determinantele convergenței ciclurilor economice.
Cert este cã adoptarea monedei unice a produs unificãri și integrãri majore pe piețele
europene. Începând cu 1 ianuarie 1999 s-a creat o alternativã având mãrime și puteri similare
cu cele ale monedei americane, dolarul. Pentru investitorii în dolari americani cea mai
îngrijorãtoare caracteristicã a economiei SUA este reprezentatã de deficitele contului curent.
Dacã aceastã tendințã va continua, atunci investitorii probabil cã vor privi euro ca o
valoare atractivã pe termen lung. Pe de altã parte, cele mai îngrijorãtoare caracteristici ale
Uniunii Europene pentru investitorii în euro sunt reprezentate de rigiditãțile sale structurale
și numeroasele probleme legate de șomaj. Pe termen lung, efectele euro asupra ratei
șomajului rãmân controversate. 17
Pe de o parte, unii specialiști susțin cã euro va reprezenta un avantaj pentru gãsirea de

15
Bologa G, Uniunea economică şi monetară, Editura Universităţii Agora, Oradea 2012 pp. 152-178
16
Cerna S , Teoria zonelor monetare optime, Editura Univesităţii de Vest 2013, Timişoara, pp. 203-220
17
NC Anitei. RL Lazăr. Drept bancar si valutar, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011,pp.217-223

8
noi locuri de muncã; pe de altã parte, alți specialiști considerã cã fãrã piețe flexibile ale forței
de muncã sau transferuri fiscale între țãrile europene și în lipsa unor ajustãri independente ale
ratelor dobânzilor, euro va aduce instabilitate, urmând a fi pierdute milioane de locuri de
muncã. Astfel, evidențele empirice înregistrate în zona euro aratã cã, pe ansamblul zonei
euro, rata șomajului a scãzut (în perioada 1994-2005) dupã adoptarea monedei euro.18
Moneda euro oferă numeroase avantaje cetățenilor, întreprinderilor și economiilor
țărilor care o utilizează. Printre acestea se numără:
 ușurința cu care prețurile pot fi comparate între țări, ceea ce stimulează concurența
între întreprinderi, aducând astfel beneficii consumatorilor
 stabilitatea prețurilor
 folosind euro, întreprinderile pot să vândă și să cumpere în zona euro și să facă
comerț cu restul lumii, mai ușor, mai ieftin și mai sigur
 o mai bună stabilitate economică și condiții propice pentru creștere economică
 piețe financiare mai bine integrate și, prin urmare, mai eficiente
 o mai mare influență în economia mondială
 un simbol tangibil al identității europene.
Multe din aceste avantaje sunt interconectate. De exemplu, stabilitatea economică
este benefică pentru economia statelor membre, întrucât le permite guvernelor să facă planuri
pentru viitor, dar și pentru întreprinderi, reducând incertitudinile și încurajând investițiile.
Toate acestea ajută cetățenii, pentru că se generează astfel noi locuri de muncă, de
mai bună calitate.
Moneda euro a eliminat costurile fluctuațiilor cursului de schimb în zona euro. Astfel,
consumatorii și întreprinderile din zona euro sunt protejați împotriva fluctuațiilor costisitoare
de pe piețele valutare, care, în unele țări, au subminat încrederea, au descurajat investițiile și
au cauzat instabilitate economică. Înainte de introducerea monedei euro, schimbul valutar și
tranzacțiile între țări presupuneau costuri și riscuri suplimentare, în condiții lipsite de
transparență. Utilizarea unei monede unice facilitează activitatea economică și investițiile în
zona euro, reducând costurile și diminuând nivelul de risc.
Întrucât facilitează compararea prețurilor, moneda euro încurajează comerțul și
investițiile de toate tipurile între țări. De asemenea, ajută consumatorii individuali și
întreprinderile să obțină cele mai bune prețuri.

III.2 Extinderea zonei euro

Uniunea Europeană crește pe măsură ce țările candidate ajung să îndeplinească
criteriile de aderare și intră în Uniune – proces cunoscut ca extinderea UE. În mod similar,
zona euro se extinde pe măsură ce țările UE din afara zonei euro îndeplinesc condițiile și
adoptă moneda euro.
Zona euro se referă la cele 20 țări din Uniunea Europeană care au adoptat euro ca
monedă unică. Euro a debutat ca monedă unică a 11 state membre. Au avut deja loc șase
valuri de extindere a zonei euro prin aderarea Greciei în 2001, a Sloveniei în 2007, a Ciprului
și Maltei în 2008, a Slovaciei în 2009, a Estoniei în 2011, a Letoniei în 2014, a Lituaniei în
2015 și a Croației în 2023.19
Țările UE se îndreaptă către adoptarea euro în conformitate cu o procedură bine
stabilită, care cuprinde mai multe etape. Prima etapă se încheie atunci când statul membru
aderă la mecanismul cursului de schimb ERM II. În această etapă, politica monetară și cea
valutară trebuie să îndeplinească trei cerințe esențiale prevăzute de Tratat.

18
www.ier.ro, Uniunea Economică și Monetară, Institutul European din România, Tipărit la Master Print Super
Offset, Bucureşti, 2015, p. 17
19
http://www.europarl.eu.

9
 Adoptarea monedei euro, începe numai după ce țara respectivă a îndeplinit în totalitate
așa-numitele criterii de convergență pe termen lung. Statul membru respectiv trebuie să fi
participat timp de doi ani la ERM II în cadrul benzilor normale de fluctuație, fără să fi
înregistrat tensiuni puternice. În această perioadă, statul respectiv trebuie să-și armonizeze
integral legislația națională (în special legislația cu privire la statutul băncii centrale) cu
Tratatul și cu Statutul SEBC. 20
Decizia prin care se stabilește dacă un stat membru a atins nivelul necesar de
convergență sustenabilă pentru a adopta moneda euro este luată de către Consiliul ECOFIN.
Aderarea la zona euro implică o serie de consecințe de ordin operațional și necesită pregătiri
tehnice intense, mai ales în ceea ce privește adoptarea euro ca monedă fiduciară,
instrumentele necesare aplicării politicii monetare și participării la infrastructurile pieței din
zona euro pentru gestionarea plăților și a operațiunilor cu constituire de garanții.
Adoptarea monedei unice constituie un moment fundamental în procesul de
completare al pieţei unice. Substituirea monedelor naţionale cu euro a permis eliminarea
incertitudinilor datorate oscilaţiilor ratelor de schimb, ultimul obstacol pentru o libertate
deplină de schimb. Menţinerea stabilităţii preţurilor, obiectivul primar al Eurosistemului,
constituie premisa pentru o dezvoltare sustenabilă a veniturilor 21.
Garantarea acestei condiţii în care politica monetară poate contribui la îndeplinirea
obiectivului Uniunii Europene de a promova progresul economic şi social şi un nivel cât mai
ridicat al ocupării forţei de muncă.
O evaluare a efectelor adoptării monedei unice nu se poate reduce doar la o analiză a
situaţiei celei mai recente, dimpotrivă, ar trebui să fie analizată dintr-o dublă perspectivă, pe
de o parte îndreptată spre analizarea situaţiei care a făcut posibilă această schimbare radicală
de regim, iar pe de altă parte, o analiză care să fie proiectată spre evoluţia viitoare, nu
neapărat imediată.
Unele efecte importante ale introducerii noii monede au fost observate încă înainte de
anul 1999, altele s-au manifestat în anii succesivi, iar altele apar doar pe termen lung. Această
evaluare a efectelor introducerii monedei euro o voi desfăşura în cadrul acestui capitol, pe
două direcţii; prima se va referi la politica monetară a Eurosistemului şi obiectivelor sale, a
dificultăţilor întâmpinate în aceşti ani, la rezultatele obţinute în termeni de stabilitate
monetară, iar a 2-a se va referi la efectele introducerii euro asupra gradului de integrare şi de
dezvoltare a pieţelor monetare şi financiare europene.22
Acest lucru a permis furnizarea către piaţă a unor semnale clare cu privire la
„atitudinea” curentă a politicii monetare, ceea ce a permis îndeosebi guvernarea, prin
intermediul pieţei, a condiţiilor monetare într-o zonă foarte vastă şi caracterizată de
numeroase anomalii a factorului de creare şi de absorbţie a lichidităţilor, datorate, de
exemplu, operaţiunilor efectuate de Trezoreriile Naţionale.23
A fost asigurată totodată convergenţa veniturilor pe termen scurt şi prin urmare a unei
unicităţi pentru asigurarea condiţiilor monetare în întreaga Zonă Euro, de la Lisabona la
Atena, de la Helsinki la Roma. Acest lucru a fost realizat datorită bunei funcţionări a
sistemului de decontare brut în timp real – TARGET, prin care sunt transmise o mare parte
din fluxurile orientate a limita excesele şi carenţele de fonduri din sistemele bancare
naţionale.

20
www.ier.ro, Uniunea Economică și Monetară, Institutul European din România, Tipărit la Master Print Super
Offset, Bucureşti, 2015
21
NC Anitei. RL Lazăr. Drept bancar si valutar, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011,pp.204-216.
22
Apetri A., Sistemul bancar din România, evoluții și perspective, Editura Didactică și Pedagogică RA București
pp. 175-193
23
Rădulescu M., Popescu L., Băncile centrale şi politica monetară, Ed. Sitech, Craiova, 2008, p. 271

10
 Pentru a se putea forma o idee despre dimensiunea fluxurilor intermediare a
numeroaselor tranzacţii de bază, este suficient a consulta ultimele date din acea perioadă: în al
2-lea trimestru al anului 2002 s-a înregistrat o medie zilnică de peste 54.000 de plăţi
transfrontaliere (cross border), ce corespund unei valori de 489 miliarde de euro. Ponderea
plăţilor interbancare în totalul plăţilor transfrontaliere a fost de 96% în valoare, şi de 54% în
volum.
Procesul de standardizare şi integrare a pieţei monetare din Zona Euro s-a realizat pe
deplin în anumite segmente de piaţă, cum ar fi în cel al împrumuturilor non-garantate şi al
SWAP; progrese minore au înregistrat însă alte compartimente, cum ar fi cel al acordurilor de
răscumpărare la termen al titlurilor de valoare pe termen scurt (bonuri de tezaur, certificate de
tezaur, titluri comerciale) a căror tranzacţii au fost orientate până atunci spre versantul intern.
Acest lucru poate fi corelat cu diferenţele existente în practicile de piaţă şi în cadrul normativ
final. Politica monetară unică influenţează structura şi nivelul de piaţă al obligaţiunilor în
euro, ceea ce oferă materia primă pentru exercitarea politicii monetare, deoarece toate
operaţiunile de creare de lichidităţi ale Eurosistemului trebuie să fie susţinute de garanţii
colaterale.
Pierderea aferentă instrumentelor de politică valutară scoate în evidenţă pentru ţările
care aderă la Zonele Monetare Optime problema managementului şocurilor asimetrice care
pot afecta unele ţări sau regiuni. Flexibilitatea slabă a preţurilor şi salariilor, unitatea unei
mobilităţi reduse a factorilor productivi (de exemplu munca) de fapt alimentează temerile că
un şoc idiosincratic poate genera recesiuni regionale sau creşteri în nivelurile de dezocupare
de proporţii similare pentru a nu fi acceptabile din punct de vedere politic pentru cea mai
mare parte a ţărilor.24

CAPITOLUL IV
CONCLUZII

Lucrarea de față își propune să facă o analiză la mod general cu privire la apariția,
lansarea, extinderea și avamtajele monedei unice la nivelul U.E. – euro -.
Lucrarea este structurată în patru capitole de bază, și tratează contextul istoric , social
și economic care a condus la apariția euro, lansarea și cadrul legislativ la nivel comunitar,
adoptat o dată cu lansarea monedei euro, modul de gestionare și reglementările în vigoare
care fac posibilă existența și gestionarea unei monede unice la nivelul U.E., tendințele de
extindere ale zonei euro și criteriile instituite pentru aceasta, avantajele existenței unei
monede unice, iar în încheiere concluzii și note dde final cu privire la tema supusă cercetării.
Principalul beneficiu al Uniunii Monetare poate fi considerat ușurința ajustãrii la un
șoc. Beneficiile unei monede unice se regãsesc la nivel microeoconomic și se considerã cã
nu sunt epuizate pânã nu sunt cuprinse toate țãrile din lume (fapt confirmat și prin inițiativa
curentã a fostului președintelui U.E., prin Angela Merkel, de a propune o uniune vamalã cu
SUA, ca prim pas de integrare). Existã patru beneficii ale ratelor de schimb fixate în mod
irevocabil: scãderea costurilor volatilitãții ratei de schimb, reducerea costurilor de tranzacție,
a incertitudinii, dar și scãderea „preferinței locale”25.
Deși politica monetarã este perceputã ca neputincioasã în influențarea variabilelor
reale pe termen lung, UE poate fi apropiatã de o zonã monetarã optimã. Actuala zonã euro
poate avea beneficii nete pozitive, pe mãsurã ce mecanismele de ajustare funcþioneazã mai
bine, iar economia devine mai flexibilã.
Moneda euro și uniunea economică și monetară (UEM) există pentru a ajuta

24
http://www.europarl.eu.int/comparl/econ/pdf/emu/speeches/20020123/ portes.pdf.
25
Cerna S., Teoria zonelor monetare optime, Editura Univesităţii de Vest 2013, Timişoara

11
economiile statelor membre să funcționeze mai eficient, oferind astfel europenilor
prosperitate și mai multe locuri de muncă.
Simbolul pentru moneda euro este €. Designul bancnotelor euro este comun pentru
toate statele din zona euro. Bancnotele prezintă câteva caracteristici de securitate pe care le
puteți verifica personal. Monedele euro au un design comun pe una dintre fețe și unul
specific fiecărei țări pe cealaltă.
Credeați că moneda euro este folosită doar în Europa? Ei bine, nu. Este utilizată și în
Zona Caraibilor (Guadelupa, Martinica și Saint-Barthélemy), în câteva insule din Oceanul
Indian (Mayotte și Réunion) și din Oceanul Atlantic (Insulele Azore, Canare, Madeira și
Saint-Pierre și Miquelon), precum și în Ceuta și Melilla, pe coasta de nord a Africii, și în
Guyana Franceză, în America de Sud. Euro este monedă națională și în Monaco, San
Marino, Sfântul Scaun și Andorra. În Kosovo și Muntenegru, este utilizat ca monedă de
facto.
Cei mai importanți actori ai economiei mondiale se reunesc în forumuri internaționale
precum Fondul Monetar Internațional (FMI) și G7/G20 pentru a promova stabilitatea pe
piețele globale. În prezent, euro este cea de a doua monedă internațională în ordinea
importanței, după dolarul american. Fiind una dintre zonele economice majore ale lumii, UE
are o influență mai mare la nivel mondial.26
De la bun început, au existat criterii și norme menite să aducă stabilitate economiei
din zona euro. Cadrul de guvernanță economică a zonei euro a fost consolidat după criză
pentru a ajuta țările aflate în dificultate să se redreseze și pentru a evita problemele în viitor.
În același timp, Comisia Europeană caută ca UEM să devină mai solidă și mai echitabilă.
Istoria euro este una scurtă, dar plină de turbulenţe. Marea recesiune din 2008, criza
zonei euro din 2010, presiunile deflaţioniste din 2015-2019 şi pandemia şi-au pus toate
amprenta asupra bilanţului BCE. În plus, compoziţia în schimbare a bilanţului băncii indică
diferitele moduri în care gardianul euro a reacţionat în faţa provocărilor vremurilor.
Unul din obiectivele euro a fost de a ataca dominaţia mondială a dolarului ca rezervă
de constituire a rezervelor. Deşi euro a devenit rapid a doua monedă ca importanţă, moneda
nu a ajuns nici pe departe să atace rolul dolarului. Faţă de începutul istoriei sale, rolul euro
pare acum să se fi diminuat.
Considerentele legate de consecinţele politice ale monedelor au dominat dintotdeauna
gândirea francezilor cu privire la euro. Guvernul francez şi-a dorit o dependenţă mai redusă
de SUA şi contracararea dominaţiei germane în interiorul Europei. Însă în timp ce după
adoptarea euro temerile nemţilor privind independenţa băncii centrale locale şi inflaţiei nu s-
au adeverit, Franţa nu a reuşit să-şi vadă obiectivul de reechilibrare a puterii economice în
Europa realizat.
Banca Centrală Europeană admitea în anul 1999 rolul internaţional pe care urma să îl
joace moneda euro, fără a anunţa însa şi politicile de sprijinire în acest sens precizând că: „În
concluzie, rolul internaţional al euro este determinat, în principal, de deciziile participanţilor
la piaţă, într-un context de integrare crescândă şi de liberalizare a produselor şi a pieţelor de
capital peste tot în lume astfel, Eurosistemul adoptă, drept urmare, o poziţie neutră, fără a
jena ori a adopta utilizarea internaţională a monedei sale.27
În prezent, există trei monede internaţionale: dolarul (în continuare, instrumentul de
plată cel mai răspândit la nivel comercial), yenul (care joacă rolul monedei aparţinând
creditorului în ultimă instanţă) şi euro (care apare ca o nouă provocare). Euro este o moneda
internaţională globală deoarece este destinată circulaţiei între diferite state ăi reglementează
tranzacţii financiare între state. Ca monedă internaţională, euro este un instrument de plată.

26
NC. Aniţei. RE. Lazăr. Drept bancar şi valutar, Editura Universul Juridic, 2011, pp. 164-165.
27
European central Bank, “The International role of the euro”, Monthly Bulletin, Frankfurt, August 1999, pp.
31-53.

12
 Impactul euro asupra pieţelor financiare implică: creşterea lichidităţii, adâncirea şi
lărgirea pieţelor monetare şi de valori mobiliare (obligaţiuni şi acţiuni), reducerea costurilor
de tranzacţionare şi eliminarea riscului de schimb.
BIBLIOGRAFIE:

I.TRATATE CURSURI MONOGRAFII

A. În limba română

1. ANIȚEI N.C.. RE. Lazăr. Drept bancar şi valutar, Editura Universul Juridic,
2011
2. APETRI A., Sistemul bancar din România, evoluții și perspective, Editura
Didactică și Pedagogică RA București 2013
3. BOLOGA G, Uniunea economică şi monetară, Editura Universităţii Agora,
Oradea 2012
4. CERNA S., Teoria zonelor monetare optime, Editura Univesităţii de Vest 2013,
Timişoara
5. RĂDULESCU M., POPESCU L., Băncile centrale şi politica monetară, Ed.
Sitech, Craiova, 2008
6. ROMAN V G., CHIRLEȘAN A. D., 10 ani de la lansarea euro: prefacerile şi
viitorul monedei în contextul crizei mondiale, Editura Universităţii „Alexandru
Ioan Cuza” 2014

II. ARTICOLE, STUDII DE SPECIALITATE ȘI NOTE DE

JURISPRUDENȚĂ

A. În limba română

1. Uniunea Economică și Monetară, Institutul European din România, Tipărit la Master

Print Super Offset, Bucureşti

B. În limbi străine

1. APETRI A. N.,GROSU V., MATEȘ D., BOSTAN I., SOCOLIUC M., HLACIUC A.
M., The analysis of evolution and financingh policies of the budget deficit in Romania,
in the period 2007-2012, ,,The Annals of the Stefan cel Mare University Suceava,
Fascicle of The Faculty of Economics and Public Administration”, volumul 14, Issue
1(19), Suceava 2014
2. European central Bank, “The International role of the euro”, Monthly Bulletin,
Frankfurt, August 1999

IV. SITE-URI INTERNET

1. http://www.europarl.eu.int/comparl/econ/pdf/emu/speeches/20020123/ portes.pdf.
2. www.ier.ro,
3. Buletinul lunar, iunie, Eurosistem, Banca Centrală Europeană; www.ecb.eu
4. Comisia Europeană, Cartea Verde asupra măsurilor practice pentru introducerea
monedei unice, http://ec.europa.eu/

13