Cadrul Institutional

al Uniunii Europene
 UE beneficiază de un cadru
instituţional unic în lume, în care:
 priorităţile generale sunt stabilite de Consiliul
European, care reuneşte liderii naţionali şi europeni
 deputaţii europeni, aleşi prin vot direct, reprezintă
interesele cetăţenilor în cadrul Parlamentului European
 interesele Uniunii în ansamblu sunt promovate de
Comisia Europeană, ai cărei membri sunt desemnaţi de
guvernele naţionale
 guvernele promovează interesele statelor membre, în
cadrul Consiliului Uniunii Europene.
 Institutiile Uniunii Europene sunt:
 Parlamentul European
 Consiliul European
 Comisia Europeana
 Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF)
 EuropeAid Oficiul de Cooperare
 Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene
 Tribunalul de Prima Instanta
 Curtea Europeana de Conturi
 Mediatorul European
 Controlorul European pentru Protectia Datelor
 Parlamentul european este unul din organele Comunităţilor Europene.
Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles şi Luxemburg.
Parlamentul European este aşa-numita cameră a reprezentanţilor cetăţenilor din
UE, în timp ce Consiliul Uniunii Europene este organismul reprezentativ al
statelor din UE.

Parlamentului European din Strasbourg

 Parlamentul european:
- are un rol consultativ în procesul elaborãrii actelor
comunitare;
- emite avize conforme referitoare la încheierea acordurilor
internationale;
- exercitã un control politic asupra Consiliului si al Comisiei;
- intervine în procedura de desemnare a membrilor Comisiei;
- se bucurã de drept de initiativã, putând cere Comisiei sã
prezinte propuneri;
- are o putere de codecizie legislativã în domeniul bugetar si în
alte domenii expres prevãzute de tratate;
- are dreptul de a examina petitiile care îi sunt adresate;
- numeste si destituie pe mediatorul european.
Parlamentul are trei puteri importante:
 Puterea legislativă, prin care împreună cu Consiliul Uniunii Europene
adoptă legislaţia europeană (directive, ordonanţe, decizii)..
 Puterea bugetară. Parlamentul European împreună cu Consiliul sunt
organele bugetare ale UE.
 Puterea de control democratic asupra Comisiei Europene.

Sala plenară de la sediul din Bruxelles al Parlamentului European

Parlamentul European este ales o dată la 5 ani.
In perioada 4-7 iunie 2009 au avut loc alegeri pentru
Parlamentul European concomitent in toate ţările membre ale
Uniunii Europene pentru mandatul 2009-2014. România are un
număr de 33 de eurodeputaţi.

Sala plenară de la sediul din Strasburg al Parlamentului European

 Preşedintele Parlamentului European - Martin Schulz
Mandat: ianuarie 2012 - iulie 2014
Ales de: membrii Parlamentului European

Rol:
 asigură desfăşurarea corespunzătoare a procedurilor parlamentare
 monitorizează activităţile Parlamentului şi comisiile parlamentare
 reprezintă Parlamentul în toate chestiunile juridice şi în relaţiile
internaţionale
 îşi dă acordul final asupra bugetului UE
 Comisia europeană este organul executiv al Uniunii Europene, având
rolul de a întocmi proiecte de legi şi de a monitoriza aplicarea acestor.
Sediul Comisiei: Berlaymont, Bruxelles.
Istoricul Comisiei
 Comisia Europeană a fost la origine Înalta Autoritate, înfiinţată prin Tratatele de
la Paris privind constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului
(CECO). În calitate de organ executiv al Comunităţii, cu sediul la Luxemburg,
această autoritate răspundea de punerea în aplicare a hotărârilor luate de CECO.
Organizare
 Comisarii sunt membri cu drepturi egale ai comisiei, reprezentând deciziile luate
pe principiul colegial. Durata unui mandat este de 5 ani, începutul şi sfârşitul
acestuia fiind corelate cu perioada legislativă a Parlamentului European. Limbile de
lucru ale Comisiei sînt - engleza, franceza şi germana.
Sarcini
 Comisia este motorul sistemului instituţional al Comunităţii:
 întocmeşte proiectele de legi, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului şi
Consiliului.
 asigură aplicarea legislaţiei
 împreună cu Curtea Europeană de Justiţie verifică respectarea legislaţiei
comunitare.
 în calitate de reprezentant legal al Comunităţii la nivel global are dreptul de a
negocia mai ales tratatele din domeniul comerţului şi colaborării internaţionale.
 Comisarii sunt membri cu drepturi egale, reprezentând deciziile luate
pe principiul colegial. Durata unui mandat este de 5 ani, începutul şi sfârşitul
acestuia fiind corelate cu perioada legislativă a Parlamentului European.
Limbile de lucru ale Comisiei sînt – engleza, franceza şi germana.
Regulamentul de funcţionare al Comisiei Europene este compusă la
ora actuală din 27 de comisari, din care unul are funcţia de preşedinte al
Comisiei Europene.
Consiliul European îl nominalizează pentru fiecare nouă comisie pe
preşedintele acesteia, după care se solicită acordul Parlamentului European.
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa din 1 februarie 2003
fiecare stat membru al Uniunii Europene îşi deleagă câte un comisar, căruia i
se alocă o anumită sferă de competenţă politică, care după posibilităţi trebuie
să corespundă cu autoritatea deţinută de statul membru în acel domeniu politic.
Preşedintele Comisiei Europene - José Manuel Barroso

Mandat: ianuarie 2010 – decembrie 2014

Numit de: liderii europeni (şefii de stat
sau de guvern ai ţărilor membre ale UE),
cu aprobarea Parlamentului European

Rol:
furnizează orientări politice Comisiei
convoacă şi prezidează colegiul comisarilor europeni
conduce activităţile Comisiei de punere în aplicare a politicilor UE
participă la reuniunile G8
contribuie la dezbaterile majore din Parlamentul European şi la cele dintre
guvernele statelor membre, în cadrul Consiliului Uniunii Europene
 Cunoscut şi sub denumirea informală de Consiliul UE,
reprezintă forul în care se reunesc miniştrii din statele
membre pentru a adopta acte legislative şi pentru a
coordona politicile europene.
 A nu se confunda cu:
 Consiliul European – altă instituţie a UE, în cadrul
căreia şefii de stat şi de guvern se reunesc de
aproximativ 4 ori pe an pentru a discuta priorităţile
politice ale Uniunii
 Consiliul Europei – instituţie care nu face parte din UE.
 Rol
 Adoptă legislaţia europeană.
 Coordonează politicile economice generale ale
statelor membre.
 Semnează acorduri între UE şi alte ţări.
 Aprobă bugetul anual al UE.
 Elaborează politica externă şi de apărare a UE.
 Coordonează cooperarea dintre instanţele
judecătoreşti şi forţele de poliţie din ţările membre.
 Consiliul European are un dublu rol – stabilirea priorităţilor şi direcţiei politice generale a UE şi
abordarea problemelor complexe sau sensibile care nu pot fi rezolvate prin cooperare
interguvernamentală la un alt nivel.
 Deşi poate influenţa stabilirea agendei politice a UE, nu are puterea de a adopta acte legislative.
 Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea Europeana:
"Pentru asigurarea realizarii obiectivelor fixate de prezentul tratat si in conditiile prevazute
de acesta, Consiliul:
- asigura coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre;
- dispune de puterea de decizie;
- prin actele pe care le adopta, confera Comisiei atributiile de executare a normelor stabilite de
Consiliu. Consiliul poate supune exercitiul acestor atributii unor modalitati.
De asemenea, in anumite cazuri specifice, el isi poate rezerva dreptul de a exercita
direct atributii de executare. Modalitatile susmentionate trebuie sa corespunda principiilor si
normelor stabilite in prealabil de Consiliu, hotarand in unanimitate, la propunerea Comisiei si cu
avizul prealabil al Parlamentului European."
 Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene

 Curtea de Justiţie interpretează legislaţia europeană pentru a se

asigura că aceasta se aplică în acelaşi fel în toate ţările UE. De
asemenea, soluţionează litigiile juridice dintre guvernele statelor
membre şi instituţiile europene. Persoanele fizice, întreprinderile
sau organizaţiile pot, la rândul lor, să aducă un caz în faţa Curţii
de Justiţie dacă consideră că le-au fost încălcate drepturile de
către o instituţie europeană.
 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este formată din câte un
judecător pentru fiecare stat membru.
 Curtea beneficiază de sprijinul a 8 „avocaţi generali” care au
sarcina de a-şi prezenta punctele de vedere cu privire la cazurile
aduse în faţa Curţii. Pledoariile lor trebuie să fie imparţiale şi
susţinute public.
 Fiecare judecător şi avocat general este numit pentru un mandat
de 6 ani, care poate fi reînnoit. Guvernele trebuie să cadă de
acord asupra persoanelor nominalizate.
 Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene
 Curtea pronunţă hotărâri privind cazurile sesizate. Cele cinci
tipuri de cazuri întâlnite frecvent sunt:
 acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare – când
instanţele naţionale îi cer Curţii de Justiţie să interpreteze un act
legislativ european
 acţiuni intentate pentru neîndeplinirea obligaţiilor – când
guvernele nu aplică legislaţia europeană
 acţiuni în anulare – când se consideră că anumite acte
legislative ale UE încalcă tratatele europene sau drepturile
fundamentale
 acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona – când instituţiile
UE nu acţionează pentru a lua deciziile pe care au obligaţia de a
le lua
 acţiuni directe – intentate de persoane fizice, întreprinderi sau
organizaţii împotriva deciziilor sau acţiunilor UE
 Curtea Europeană de Conturi

Curtea Europeană de Conturi verifică modul în care sunt

administrate fondurile europene.
Rolul său este acela de a îmbunătăţi gestiunea financiară a UE şi
de a prezenta rapoarte cu privire la folosirea banilor publici. A
fost înfiinţată în 1975 şi are sediul la Luxemburg.
Curtea de Conturi este formată din câte un membru din fiecare
ţară a Uniunii, desemnat de Consiliu pentru un mandat de 6 ani
(care poate fi reînnoit). Preşedintele Curţii este ales de către
membrii acesteia pentru un mandat de 3 ani care, de asemenea,
poate fi reînnoit.
Aceasta institutie este strict independenta, de celelalte instituţii,
dar, în acelaşi timp, trebuie să rămână permanent în contact cu
acestea.
 Atribuţii

 Una dintre cele mai importante sarcini ale Curţii de Conturi este
să înainteze Parlamentului European şi Consiliului un raport
anual privind exerciţiul financiar anterior („descărcarea anuală de
gestiune”). Parlamentul examinează minuţios raportul Curţii
înainte de a decide dacă aprobă sau nu modul în care Comisia a
gestionat bugetul.
 De asemenea, Curtea trebuie să formuleze un aviz privind
legislaţia financiară a UE şi posibilităţile de combatere a fraudei.
 Auditorii Curţii de Conturi efectuează frecvent controale în
instituţiile UE, în statele membre şi în ţările care primesc ajutoare
europene. Activitatea Curţii vizează, în principal, fondurile de
care răspunde Comisia Europeană, însă, în practică, autorităţile
naţionale gestionează 80% din venituri şi cheltuieli.
 UE dispune şi de alte instituţii
şi organisme
interinstituţionale specializate:
 Comitetul Economic şi Social European reprezintă societatea
civilă, angajatorii şi salariaţii
 Comitetul Regiunilor reprezintă autorităţile regionale şi locale
 Banca Europeană de Investiţii finanţează proiectele de investiţii
ale UE şi sprijină întreprinderile mici prin intermediul Fondului
european de investiţii
 Banca Centrală Europeană răspunde de politica monetară
europeană
 Ombudsmanul European investighează plângerile privind
proasta administrare de către instituţiile şi organismele UE
 Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor are rolul de a
asigura protecţia datelor cu caracter personal ale cetăţenilor
 Oficiul pentru Publicaţii publică informaţii despre UE
 Oficiul European pentru Selecţia Personalului recrutează
personal pentru instituţiile şi organismele UE
 Şcoala Europeană de Administraţie organizează cursuri de
formare în diverse domenii pentru personalul instituţiilor UE
 numeroase agenţii specializate şi organisme
descentralizate desfăşoară o serie de activităţi de natură tehnică,
ştiinţifică sau de gestionare
 Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) îi oferă sprijin
Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica
de securitate, funcţie deţinută în prezent de Catherine Ashton.
Aceasta conduce lucrările Consiliului Afaceri Externe şi trasează
direcţiile politicii externe şi de securitate comune, asigurând, în
acelaşi timp, consistenţa şi coordonarea acţiunilor desfăşurate de
UE pe plan extern.
Va multumesc pentru atentie!