Consiliul European

Scurt istoric

Consiliul European este moștenitorul conferințelor la vârf ale șefilor de state sau de guverne.
O primă conferință de acest gen a avut loc la Paris în februarie 1961, după care s-au ținut la
intervale mai mult sau mai puțin regulate. În decembrie 1974, Franța a propus denumirea de
Consiliu European.1

Până în 1986, Consiliul European nu avea o bază juridică în tratate. Abia AUE și tratatul UE
instituționalizează Consiliul European , stabilind întrunirea lui cel puțin de două ori pe an ,
sub președinția unui șef de stat sau de guvern. Pot avea loc și reuniuni extraordinare. Alături
de șefii de state sau de guvern, la aceste reuniuni participă și miniștrii afacerilor externe și
respectiv, un membru al Comisiei.2

Tratatul de la Nisa a stabilit ca șefii de stat și de guverne să se întrunească de patru ori pe an

în Consiliul European, ca organ decizional suprem al UE. Începând cu anul 2002, întrunirile
vor avea loc în țara care deține președinția la Bruxelles, iar după anul 2007, toate Comisiile
Europene se vor ține la Bruxelles.3

Deși la începuturile sale, Consiliului European nu i-au fost stabilite competențe precise, pe
parcursul istoriei sale, a început să elaboreze diferite acorduri pe probleme dintre cele mai
importate, precum realizarea subsidiarității, deschiderea negocierilor de aderare cu diferite țări
ale AELS ( Asociația Economică a Liberului Schimb).4

Obiective

Precizarea obiectivelor Consiliului European a fost definitivată în iunie 1983 la Stuttgart când
a fost semnată Declarația Solemnă asupra UE, de către șefii de stat sau de Guvern.5

În acest context, Consiliului European i-au fost conferite următoarele atribuții:

 Să asigure schimburi de informații într-un registru vast de subiecte neoficiale sau

declarații publice
 Să prezinte soluții la problemele pe care Consiliul nu a fost capabil să le rezolve,
uneori acționând în calitate de Consiliu al Comunității;
 Să organizeze dezbateri care să se finalizeze cu decizii , directive pentru acțiuni
viitoare sau declarații publice;

1
Vidu Bidileanu, Uniunea Europeană: instituții, politici, activități, Editura Agroprint,Timișoara, 2002, p.25
2
Vidu Bidileanu,Op. Cit., p.25
3
Ibidem.
4
Ibidem, pp. 25-26
5
Ibidem, p.26
  Să participe la cooperarea politică, adică la coordonarea politicii externe europene în
problemele internaționale majore;
 Consiliul European determină marile orientări economice și politice ale UE,
însărcinând Consiliul de Miniștrii să traducă formal aceste orientări în decizii,
reglementări și directive comunitare.6

În viziunea TUE, Consiliul European devine cheia de boltă a sistemului, el prezentând PE un

raport după fiecare din sesiunile sale, inclusiv un raport scris, anual, cu privire la progresele
realizate de Europa comunitară.7

Activități ale Consiliului European

Principala activitate desfășurată se referă la inițiativele în domeniul reformei Tratatului CEE

și în ceea ce privește AUE, care revizuiește și completează tratatul CEE. 8

În anii 1986 și 1987, Consiliul s-a ocupat de concretizarea prevederilor AUE, iar în 1988 a
finalizat un acord privind noul instrument de finanțare, câteva decizii privind reforma politicii
structurale și a politicii comune, precum și un plan de finanțare până în 1992.9

Un loc important în cadrul activităților desfășurate de Consiliul European , a ocupat reforma

instituțională. Un număr mare de reuniuni care au avut loc la Madrid și Strasbourg, la Dublin,
la Copenhaga și Bruxelles, precum și la Corfu, Essen și Cannes, în marea lor majoritate și-au
concentrat atenția spre problemele de reformă instituțională, mai ales spre cele care privesc
UEM, rezolvări de diferende între statele membre, inclusiv spre aspecte de politică externă.10

Modificări ale Consiliului European care au survenit în urma intrării în vigoare a unor
tratate:

A)Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare la 1 mai 1999

Tratatul de la Amsterdam instituie un spațiu de libertate, securitate și justiție și integrează

Acordul Schengen în dreptul UE. Tratatul modifică rolul Secretarului General al Consiliului,
care devine și Înalt Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună.11

B)Tratatul de la Nisa, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2003

Tratatul de la Nisa introduce reforma instituțiilor UE, în cadrul pregătirilor pentru o viitoare
UE extinsă la 27 de state membre. Are loc o reformă a Consiliului, pentru extinderea utilizării

6
Ibidem.
7
Ibidem.
8
Ibidem.
9
Ibidem.
10
Ibidem, p. 27
11
https://www.consilium.europa.eu/ro/history/?fbclid=IwAR2VSOGB6peT8wXxQP7av-
Zb0oysnFJ7ihO0t0PkSxVroILsSRNGmxpE928
votului cu majoritate calificată și pentru introducerea principiului de cooperare consolidată
între statele membre.12

Declarația nr. 22 anexată la Tratatul de la Nisa prevede că toate reuniunile Consiliului

European vor avea loc la Bruxelles de la data la care UE va avea 18 state membre.13

C)Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009

Textul tratatului îi confirmă în mod clar Consiliului European apartenența la sistemul

instituțional european.14

Cea mai importantă noutate adusă în domeniul Consiliului European este aceea a renunțării la
sistemul de președinție rotativă în favoarea unui post de Președinte al Consiliului European.
Acesta este ales de Consiliul European, cu majoritate calificată, pentru un mandat de doi ani și
jumătate și va avea rolul de a asigura pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului
European și de a găsi soluții care să conducă la obținerea consensului. Președintele
Consiliului European nu poate ocupa alte funcții la nivel național. Acesta are posibilitatea de
a-și reînnoi mandatul o singură dată.15

Conform art. 98 al tratatului de la Lisabona, Președintele are următoarele funcții:

 prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European;

 asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului European și cooperare cu
președintele Comisiei și pe baza lucrărilor Consiliului de Afaceri Generale;
 acționează pentru facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul Consiliului European;
 prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului
European.16

Primul Președinte al Consiliului European a fost premierul belgian, Herman Van Rompuy,
ales de către liderii celor 27 de state membre UE, reuniți pe 19 noiembrie 2009 într-un
Summit extraordinar la Bruxelles.17

În prezent, Donald Tusk deține funcția de președinte al Consiliului European,de la 1 iunie

2017 până la 30 noiembrie 2019. Acesta se află la al doilea mandat.18

O altă noutate ține de extinderea utilizării votului cu majoritate calificată în cadrul

Consiliului.19

12
Ibidem.
13
Ibidem.
14
Eduard Dragomir, Dan Niță, Tratatul de la Lisabona, Ed. Nomina Lex, București, 2009, p. 26
15
Eduard Dragomir, Dan Niță, Op. Cit., pp.29-30
16
Ibidem, p.30
17
Ibidem.
18
https://www.consilium.europa.eu/ro/history/?fbclid=IwAR2VSOGB6peT8wXxQP7av-
Zb0oysnFJ7ihO0t0PkSxVroILsSRNGmxpE928
19
Ibidem.