Structura si atributiile Parlamentului European

Parlamentului european a luat nastere prin Tratatele instituitive ale comunitatilor europene de la jumatate secolului douazeci. In anul 1951, dupa Tratatul de la Paris din 18 aprilie, apare Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.A. ), a carei conducere este asigurata de patru institutii: Inalta Autoritate, Consiliul special de ministrii, Adunarea Comuna si Curtea de justitie. Potrivit articolelor 7 si 20-25 din tratat, toit membrii Adunarii comune erau delegati ai parlamentelor nationale, alesi prin sufragiu universal, direct, dupa procedura fixata de fiecare Inalta Parte Contractanta. Tratatele de la Roma din 1957, au dus la aparitia celorlalte doua comunitati europene, C.E.E si Euroatom, cu institutii de conducere similare cu C.E.C.A..Dupa un an, la 20 martie 1958, cele trei adunari au fost reunite intr-una singura, care s-a numit initial Adunarea parlamentara europeana, iar mai tarziu, prin Rezolutia din 30 martie 1962,si-a schimbat numele in Parlamentul european, denumire pe care o pastreaza si in prezent. La 20 septembrie 1976, Consiliul a adoptat Actul pentru alegerea reprezentantilor in Adunare cu sufragiu universal si direct prin care s-au pus bazele sufragiului direct la nivelul Comunitatilor in privinta membrilor Adunarii. Principiul a fost preluat din Tratatele C.E.E. si Euroatom. Statele membre nu au agreat insa ideea adoptarii unei proceduri electorale uniforme, multe dintre ele dorind sa aleaga un anumit tip de scrutin, in functie de preferintele nationale. Actul din 1976, vizand alegerea membrilor in Adunare prin sufragiu universal, s-a limitat astfel sa puncteze doar o serie de reguli minimale: principiul votului unic, perioada in care se desfasoara alegerile sa fie aceeasi pentru toate statele membre, candidati sa aiba cel putin 18 ani, in rest toate statele au fost libere sa aleaga propria procedura de scrutin, optand pentru sistemul de reprezentare proportionala, cu liste nationale si locale. Organizarea si functionarea Parlamentului european sunt reglementate in cadrul tratatelor instituitive si in Regulamentul adoptat cu majoritatea voturilor de catre insusi Parlamentul european. Din acest punct de vederea se pot distinge in prezent urmatoarele institutii: un Birou, Conferinta presedintilor, comisiile si grupurile politice parlamentare. Presedintele, vicepresedintii, in numar de 14, si cei 5 chestori sunt alesi de catre Parlament pentru o perioada de 2 ani si jumatate. Ei formeaza Biroul, in cadrul caruia chestorii au drept de vot cunsultativ, in problemele administrative si financiare legate de membrii si de statutul acestora. Presedintele reprezinta Parlamentul in relatiile sale cu restul lumii si cu institutiile celorlalte Comunitatii europene. In aceasta calitate, el joaca rolul de purtator de cuvant al Adunarii si face recomandari, menite sa intareasca solidaritatea organizatiei. Prezideaza sedintele plenare, lucrarile Parlamentului si intalnirile Biroului si ale Conferintei. Presedintele poarta responsabilitatea de a veghea asupra respectarii regulilor si a procedurilor si de a se asigura in privinta desfasurarii, in conditii normale, a activitatilor diferitelor institutii.

Biroul este organul regulator, responsabil cu bugetul Parlamentului. Acesta se ocupa de problemele administrative, de organizare si personal. Conferinta Presedintilor, alcatuita din presedintele Parlamentului si presedintii grupurilor politice, este organismul politic conducator al Parlamentului european. Potrivit atributiilor pe care le detine, conferinta elaboreaza agenda pentru sesiunile plenare, stabileste dimensiunea comisiilor, a delegatiilor si orarul activitatii unor diferite organisme. Pentru a pregati activitatea sesiunior plenare, membrii parlamentului s-au organizat in 17 comisii permanente, fiecare avand o structura interna propie, alcatuita dintr-un birou, un scaun de conducere si un secretariat. Sfera de activitate a comisiilor este una intinsa care cuprinde probleme vizand libertatile si drepturile cetatenilor, politica economica , financiara si monetara, dezvoltarea industriei si a cooperarii, problemele de mediu si de cultura, s.a.m.d.. Comisiile redacteaza, amendeaza si adopta propuneri legislative, intocmesc rapoarte pe care apoi le prezinta Parlamentului spre a fi dezbatute in cadrul sedintelor plenare. De asemenea, Parlamentul European are dreptul de a infiinta comisii temporare, pe o perioada de 12 luni sau mai mult - Comisia pentru febra aftoasa, Comisia pentru genetica umana si alte descoperiri noi in cadrul medicinei si comisii mixte, cu participarea parlamentarilor din statele asociate Uniunii sau din statele care, deja, sunt angajate in negocierile de aderare. O trasatura importanta a Parlamentului European este prezenta grupurilor politice. Membrii nu sunt organizati dupa criteriul national, ci in functie de orientarile lor in materie de politica. Dupa alegerile din iulie 1999 s-au format opt astfel de grupuri: Partidul socialistilor europeni - PSE Partidul european al liberalilor, democratilor si reformatorilor - ELDR Stanga verde nordica - NGL Alianta libera europeana - ALE Uniunea pentru Europa natiunilor - UEN Europa democratilor si a diferentelor EDD grupul celor neinscrisi - NI La fel ca si celelalte institutii ale Parlamentului european, grupurile politice au dreptul de a-si hotara propria organizare interna, constituindu-se, in general, din unu sau doua scaune, un birou si un secretariat. Beneficiaza de propriile resurse, prevazute in bugetul comunitar, participa, in mod activ, la pregatirea ordinii de zi, contribuie la dezbaterile din Adunare si detin administratori specializati pe langa comisiile din cadrul Parlamentului. In momentul infiintarii celor trei comunitati europene, Parlamentul nu exercita decat un rol consultativ in cadrul acestor organizatii. Cu timpul insa, atributiile si puterile sale au crescut in numar si intensitate. In prezent, Parlamentul european detine trei puteri fundamentale : putere legislativa, putere administrativa financiara si puterea de a supraveghea executivul. Procedura normala in materie de legislatie este codecizia, introdusa prin Tratatul asupra Uniunii Europene de la Maastrich din 1992. Consiliul si Parlamentul se afla, din acest punct de vedere, la egalitate. Cele doua institutii

adopta impreuna actele comunitare, Consiliul pastrand totusi, in acest proces, ultimul cuvant. Procedura codeciziei functioneaza pe baza raporturilor care se constitue intre Parlament si Consiliu, in momentul adoptarii unei legi. La inceput, Comisia europeana, ca singur organism din cadrul Uniunii capabil sa initieze o masura legislativa, prezinta celor doua institutii mentionate mai sus un proiect de lege. Parlamentul poate sa respinga proiectul de la inceput sau sa-l amendeze si sa-l prezinte mai departe spre dezbatere Consiliului. Acesta, la randul sau, poate fie sa accepte proiectul si, astfel sa adopte legea, fie sa nu-l accepte, in care caz, proiectul va suferi din nou o serie de modificari si pe urma va fi inaintat Parlamentului. Procesul se mai poate repeta o singura data. In situatia in care cele doua institutii nu pot ajunge la un acord, se formeaza o Comisie de Conciliere ( Conciliation Committee ) care trebuie sa armonizeze punctele de vedere diferite. Un loc important intre atributiile Parlamentului european il ocupa dreptul de competenta bugetara. In aceasta privinta, Parlamentul si Consiliul se afla din nou la egalitate, cu unele exceptii. Consiliul Uniunii Europene detine ultimul cuvant in cazul cheltuielilor obligatorii ( compulsory expediture ), care pot aparea, de exemplu, in domeniul agriculturii sau pot fi stipulate in cadrul tratatelor internationale. Daca nu exista nici o astfel de obligativitate, atunci Parlamentul si Consiliul decid amandoi in problemele de natura financiara. Adoptarea bugetului comunitar are la baza principiul anualitatii, ceea ce inseamna ca bugetul este intotdeauna adoptat pe o perioada de un an. La inceput, Comisia pregateste un proiect pe care il inainteaza celor doua institutii, Parlamentul si Consiliul. Procesul este asemanator cu ceea ce se intampla in cadrul procedurii de codecizie. In doua sesiuni proiectul este amendat, pana cand se ajunge la un acord in privinta formei finale. Parlamentul detine ultimul cuvant in cadrul acestui sistem, el avand dreptul sa respinga in intregime proiectul de buget si sa ceara ca un nou proiect sa-i fie supus aprobarii de catre Consiliu. Un alt atribut al puterii in cadrul Parlamentului european il reprezinta controlul politic. Acesta se traduce prin posibilitatea supravegherii executivului, in cadrul sedintelor plenare, unde Comisia si Consiliul sunt chemate periodic sa-si sustina activitatile. Parlamentul european, institutie deliberativa, poate sesiza orice problema care considera ca se poate raporta la activitatea si misiunea Comunitatilor, inclusiv cooperarea politica. Problemele se examineaza in cadrul comisiilor, se dezbat in sedinte plenare, atunci cand este cazul, Parlamentul facandu-si cunoscuta pozitia prin adoptarea unor rezolutii. Un alt mijloc de control este cel de natura financiara. Presedintele si vicepresedintele Bancii Europene Centrale nu pot fi numiti in functie de catre Consiliu pana cand Parlamentul European nu-si da acordul in aceasta privinta. Pentru a veghea asupra respectarii legilor comunitare de catre statele membre, Parlamentul poate initia, daca situatia o cere, comisii de ancheta care sa investigheze domeniile in care dreptul comunitar a fost incalcat. In ceea ce priveste Consiliul si Comisia, Parlamentul european are posibilitate de a trage la raspundere aceste doua institutii, in cazul in care nu au

fost capabile sa-si indeplineasca obligatiile asumate, mergand pana la adoptarea unei motiuni de cenzura si constrangerea Comisiei sa demisioneze. In cadrul Uniunii Europene cetatenii isi pot exercita, individual sau in grup, dreptul la petitie. Aceasta este adresata direct Parlamentului si priveste orice subiect care tine de domeniile de activitate ale Uniunii si care ii afecteaza pe cetatenii statelor membre. In prezent, Parlamentul este cel care detine ultimul cuvant in problemele care vizeaza acceptarea de noi state in cadrul Uniunii. Aceasta inseamna ca Parlamentul are, in momentul de fata dreptul sa ratifice si puterea sa respinga acorduri internationale. Din preocuparea pentru drepturile omului, aceasta institutie isi poate folosi puterea pentru a cere tarilor care nu sunt inca membre ale Uniunii Europene sa-si imbunatateasca practicile in acest domeniu, in cazul in care doresc sa beneficieze de avantajele unei cooperari politice si economice. In acest sens, Parlamentul european nu a ezitat sa respinga o serie de protocoale financiare cu unele state care nu sunt membre ale Uniunii, obligand aceste tari sa elibereze detinuti politici sau sa accepte acorduri internationale pentru drepturile omului. Functiile pe care le exercita Parlamentul european sunt numai simbolice, in comparatie cu functiile exercitate de un parlament veritabil, national, asa cum exista ele intr-o democratie reala. Caracterul simbolic rezida, in primul rand, din faptul ca aceasta institutie nu are inca dreptul de a desemna un guvern. In prezent, Parlamentul european nu poate initia un proiect de lege si, deci, nu poate fi considerat un organ legislativ deplin, cu toate ca joaca un rol important, alaturi de Consiliu, in adoptarea actelor normative. Deciziile semnificative pe care le poate lua aceasta institutie privesc accesul statelor in cadrul Uniunii precum si asocierea unor tari nemembre. In viitor puterea si atributiile Parlamentului european vor creste. De la infiintarea celor trei comunitati, rolul jucat de aceasta institutie a devenit din ce in ce mai mare. Istoria sistemului parlamentar a evidentiat faptul ca la inceput toate Adunarile reprezentative au primit puterea bugetara si abia mai tarziu au capatat atributii in materie de legislatie. Aceasta pare sa fie si povestea Parlamentului european. Toate modificarile aduse institutiilor comunitare vor contribui, in viitor, la cresterea rolului pe care Parlamentul il joaca in cadrul Uniunii Europene, si nu in ultimul rand la solidarizarea si democratizarea acestei comunitati.

Site-urile folosite :
www.euparl.eu.int/ www.europa.eu.int/ www.mie.ro/ - Ministerul Integrarii Europene www.uniuneaeuropeana.go.ro/