ORGANIZAREA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Parlametul European este singura institutie care isi desfasoara lucrarile sale publicandu-si
actele in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Parlamentul se conduce dupa modelul
parlamentelorcu traditie democratica , asa cum prevede Regulamentul Interior adoptat si care este in
permanenta actualizat , beneficiind si de aprobarea Curtii Europene de Justitie.

Parlamentul European trebuie să fie compus din cel mult 751 de reprezentanți ai cetățenilor
Uniunii (750 de deputați plus președintele). Reprezentarea cetățenilor este asigurată în mod proporțional
descrescător, cu un prag minim de șase membri pentru fiecare stat membru, dar nu mai mare de 96
membri.
Parlamentul se întrunește în fiecare lună (cu excepția lunii august) în sesiune plenară la Strasbourg,
perioada de sesiune durând patru zile, de luni până joi. La Bruxelles au loc perioade de sesiune
suplimentare.
Din cauza pandemiei de COVID-19, Parlamentul a introdus de asemenea măsuri pentru a le permite
deputaților să participe la sesiunile plenare de la distanță și să utilizeze proceduri de votare de la distanță.

Parlamentul cuprinde Presedintia, Biroul, Conferinta presedinţilor, comisiile, grupurile parlamentare şi

secretariatul .

Art. 1 din Regulamentul Parlamentului, adoptat în iulie 2004, prevede că Parlamentul European
este o adunare aleasă conform Tratatelor, Actului din 20 septembrie 1976 cu privire la alegerea
membrilor Parlamentului European prin sufragiu universal şi direct 1 şi prevederilor legislaţiilor naţionale
de aplicare a Tratatelor.
Deputatii îşi exercită mandatul lor în deplină independenţă. Ei nu pot primi nici un fel de
instrucţiuni din partea conducerii statelor sau din partea instituţiilor ori organelor Uniunii Europene, deci
nu sunt legaţi de un mandat imperativ. Mandatul începe şi expiră conform dispoziţiilor Actului din 20

1
La 20 septembrie 1976 a fost adoptată unanim Decizia Consiliului cu privire la alegerea reprezentanţilor Adunării prin sufragiu universal direct, întemeiată
în special pe art. 138.3 din Tratatul CEE, intrată în vigoare la 1 iulie 1978. La 17 iulie 1979, peste mai mult de 20 de ani de la apariţia primelor instituţii
europene, dar şi al Tratatului de la Roma denumit şi Biblia Comunităţii Europene crescânde, Europa realizează un proces democratic şi trimite la Strasbourg,
capitala virtuală şi simbolică a Europei, reprezentanţii aleşi ai unei Europe comunitare compuse din cele nouă ţări membre. Parlamentul European ales direct
posedă o legitimitate proprie, iar existenţa sa nu mai depindea de parlamentele naţionale. După primele alegeri, Parlamentul European îşi adoptă în 1981 un
nou regulament de funcţionare. De notat că această decizie face parte din şirul izvoarelor primare ale dreptului comunitar. Ea cuprinde 12 articole. În articolul
Întâi este stipulat că reprezentanţii în Parlamentul European, ai popoarelor Statelor reunite în Comunitate, sunt aleşi prin sufragiu universal direct. Apoi sunt
prevăzute numărul de reprezentanţi aleşi din fiecare stat membru, durata mandatului, privilegiile şi imunităţile. Reprezentanţii votează individual şi personal.
septembrie 1976, pentru o perioadă de cinci ani, începând cu prima sesiune care urmează alegerilor
noului parlament. În afară de aceasta poate lua sfârşit în caz de deces sau de demitere.

Deputaţii beneficiază de privilegii şi imunităţi prevăzute în Protocolul cu privire la privilegiile şi

imunităţile Comunităţilor Europene din 8 aprilie 1965. Ei dispun de dreptul de a consulta toate dosarele
Parlamentului sau a vreunei comisii, cu excepţia dosarelor şi conturilor personale a căror consultaţie
necesită autorizaţie.
În exercitarea puterilor sale cu privire la imunităţi şi privilegii, Parlamentul urmăreşte înainte de
toate conservarea integrităţii sale în calitate de adunare legislativă democratică şi asigurarea
independenţei deputaţilor în îndeplinirea atribuţiilor lor.

Art. 10 din Regulament reglementează regimul comun prevăzut de Acordul interinstituţional din
25 mai 1999 cu privire la anchetele interne efectuate de Oficiul european de luptă antifraudă (OLAF)
aplicabil şi în cadrul Parlamentului referitoare la măsurile necesare pentru efectuarea unei bune
desfăşurări ale anchetelor duse de Oficiu.
Presedintele, vicepresedintii şi chestorii sunt aleşi prin scrutin secret, candidaturile lor fiind
prezentate de un grup politic sau de cel puţin 37 de deputaţi, durata mandatelor lor în această calitate este
fixată la doi ani şi jumătate şi poate lua sfârşit înainte de termen în caz de culpă gravă, conform
procedurii fixate în art. 18 „Încetarea prematură a funcţiilor”.
După alegerea Preşedintelui, acesta poate pronunţa un discurs de deschidere.
Preşedintele Parlamentului are următoarele funcţii:
• Dirijează, în condiţiile prevăzute de Regulament, ansamblul activităţilor Parlamentului şi ale organelor
sale;
• Dispune de toate puterile pentru prezidarea deliberărilor Parlamentului şi pentru asigurarea bunei lor
desfăşurări;
• Deschide, suspendă şi ridică şedinţele;
• Statuează asupra acceptării amendamentelor, chestiunilor adresate Consiliului şi Comisiei şi asupra
conformităţii raporturilor cu Regulamentul;
• Asigură observarea Regulamentului, menţine ordinea, dă cuvântul, declară discuţiile închise, pune la vot
chestiunile şi proclamă rezultatele votării;
• Adresează comisiilor comunicările care ţin de competenţa lor;
• El nu poate participa la dezbateri decât pentru a prezenta starea de lucruri; dacă vrea să participe, el
părăseşte fotoliul său şi îl poate relua numai după ce discuţia în cauză a luat sfârşit;
• El reprezintă Parlamentul în relaţiile internaţionale, ceremoniile, actele administrative, judiciare sau
financiare.
 În caz de absenţă , Preşedintele este înlocuit de unul din vicepreşedinţi.
Organele de conducere ale Parlamentului sunt Biroul şi Conferinţa preşedinţilor. Preşedintele şi
cei paisprezece vicepreşedinţi compun Biroul Parlamentului, chestorii având doar 48 dreptul la un vot
consultativ2. În caz de egalitate de voturi la deliberările din cadrul Biroului, votul Preşedintelui este
decisiv.

Sistemul politic european prezintă sisteme juridice şi legislative diferite. Ceea ce le uneşte este
setul de valori care stau la baza edificiului constituţional şi Parlamentul European, principalul for de
dezbatere şi acţiune politică, care a cunoscut transformări în ceea ce priveşte competenţa în procesul
decizional.
Pentru a pregăti activitatea sesiunilor plenare ale Parlamentului, membrii lucrează în 20 comisii
permanente. Se observă în interiorul acestora derularea unei activităţi legislative veritabile, pentru că
rapoartele prezentate în şedinţa plenară aici sunt în prealabil pregătite şi discutate. Pe lângă aceste comisii
permanente, Parlamentul mai poate înfiinţa comisii temporare3 care se ocupă de probleme specifice,
precum şi comisii de anchetaă (art. 176 din Regulament), atribuţiile cărora sunt fixate din momentul
constituirii lor. Merită de menţionat că acestea nu pot emite avize la iniţiativa altor comisii.
Alegerea membrilor comisiilor şi comisiilor de anchetă are loc după desemnarea candidaţilor de
către grupurile politice şi de deputaţii ne-înscrişi.Conferinţa preşedinţilor înaintează propunerile
Parlamentului.
Tot grupurile politice şi deputaţii ne-înscrişi pot desemna pentru fiecare comisie un număr de
supleanţi permanenţi, egal cu numărul membrilor titulari reprezentând diferitele grupuri şi membrii ne-
înscrişi în cadrul comisiei. Supleanţii permanenţi sunt abilitaţi să participe la reuniunile comisiilor, să ia
cuvântul şi, în cazul absenţei membrului titular, să participe la vot.
Comisiile permanente sau temporare pot, în interes de serviciu, să numească în cadrul lor una sau
mai multe subcomisii.
Comisiile parlamentare mixte întreţin relaţiile cu parlamentele statelor asociate sau cu statele
candidate de aderare la Uniunea Europeană, activând în baza unui regulament adoptat de acestea şi
aprobat de Biroul Parlamentului European şi cel al parlamentului partener.
De asemeni, delegatiile interparlamentare fac acelaşi lucru pentru parlamentele multor altor ţări
şi pentru organizaţiile internaţionale.
2
În general, chestorii au obligaţii administrative şi financiare ce vizează în mod direct deputaţii, conform directivelor luate de
Birou.
3
Mandatul acestor comisii este de maximum 12 luni, doar dacă la sfârşitul acestei perioade Parlamentul nu l-a prelungit.
 Art. 189 din Regulament prevede cooperarea organelor Parlamentului şi în particular a comisiilor
cu omologii săi din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în domeniile de interes comun, cu
precădere de a ameliora eficacitatea de lucru şi de a evita dubla angajare.
Trebuie menţionat că activitatea Parlamentului este organizată de un secretariat, condus de un
Secretar General, numit de Birou, care îşi exercită funcţiile în deplină imparţialitate în toate
consecinţele.
Secretariatul este constituit din patru secţii principale:
1. Secţia problemelor generale;
2. Secţia de lucru cu comisiile parlamentare;
3. Secţia de documentare şi informare;
4. Secţia administrativă.

Parlamentul European acordă o atenţie specială implementării politicilor în domenii de interes

comun, cum ar fi politicile de azil şi emigrare, lupta împotriva dependenţei de droguri, fraudei şi
criminalităţii internaţionale.
Parlamentul European este consultat şi informat cu regularitate asupra cooperării între autorităţile
juridice şi de politică internă ale statelor membre ale Uniunii. Acesta poate pune întrebări sau poate face
recomandări Consiliului în acest sens. De asemenea, Parlamentul ţine dezbateri anuale asupra progresului
înregistrat în aceste domenii.
Parlamentul European dispune de posibilitatea de a interveni pe cale judiciară.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

 Actul privind alegerea reprezentanţilor Parlamentului European prin vot universal direct

 Regulamentul Parlamentului European din iulie 2004, ediţia a 16-a

http://www2.europarl.eu.int/omk/sipade2?PROG=RULES-EP&L=FR&REF=TOC

Site-uri Internet

 http://europa.eu.int – pagina oficială a Uniunii Europene

 http://www.europarl.eu.int - pagina oficială a Parlamentului European

 http://euobserver.com - portal ştiri despre Uniunea Europeană