Parlamentul European

AboutCuprins
this template

Prezentarea Parlamentului European

Organizare si funcţii……………………………………

Organe politice …………………………………………

Competența Parlamentului European …………………..

Grupurile politice din cadrul PE.......................................

Şedinţele plenare  ……………………………………….

2
 “
Parlamentul European reprezintă o instituţie a Uniunii Europene care îşi are originea în Tratatul de instituire
a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului ( CECO).
Prin intermediul Convenției cu privire la unele instituții comune, anexată Tratatului de la Roma, a luat naștere o
singură instituție pentru cele 3 Comunități în domeniul controlului politic – „Adunarea Parlamentară”. În anul
1958 instituţia a luat decizia de a-şi schimba numele în „Adunarea Parlamentară Europenă”, pentru ca la 30 martie
1962 să ia numele de „Parlament European”. Denumirea aceasta a fost contestată de Consiliu, care îşi vedea
ameninţate propriile atribuţii de legislator european. Cu timpul, a început să fie folosită inclusiv în actele
comunitare, fiind consacrată juridic în actele prin art. 3 al Actului Unic European.
3
 “
◉ Încă din momentul constituirii, Parlamentul European a dus o luptă continuă
pentru extinderea competenţelor sale. Față de atribuțiile pur consultative pe care le
deținea prin intermediul tratatelor constitutive, rolul său a fost întărit continuu pe
calea revizuirilor succesive ale tratatelor, în momentul de față având un rol

important ca parte a procesului decizional la nivelul Uniunii Europene .

4
 “
◉ În 1970, prin Tratatul de la Luxemburg, Parlamentul European capătă puteri
bugetare și de control, având dreptul la adoptarea bugetului și controlul execuției
bugetare. Tratatul de la Bruxelles din 1975 îi sporeşte Parlamentului puterile
bugetare, având dreptul de a respinge bugetul. Odată cu primele alegeri
directe a membrilor Parlamentului European, desfăşurate în iulie 1979, creşte

şi rolul acestei instituţii.

5
 “
◉ Tratatul de la Lisabona stabilește că Parlametul European este compus din
reprezentanții cetățenilor Uniunii Europene. Totodată, acest tratat a inclus
Parlamentul European pe primul loc în lista instituțiilor Uniunii Europene.

◉ Prin Tratatul de la Lisabona, Parlamentului European îi este conferită mai

multă putere, responsabilitate pentru a putea face fată provocărilor actuale .

6
1.Organizare si funcţii

7
 Organizarea Parlamentului European

Organizarea şi funcţionarea Parlamentului sunt reglementate de Tratatul de instituire a Comunității

.
Europene, de Regulamentul interior adoptat de Parlament în temeiul art. 199 din Tratatul de instituire a
Comunității Europene (TCE) şi de alte acte interne.
Conform art. 232 din tratul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul „îşi adoptă
regulamentul de procedură cu majoritatea voturilor membrilor săi”, ceea ce înseamnă că acesta dispune de
autonomie în ceea ce priveşte organizarea sa internă.
Regulamentul de procedură al Parlamentului cuprinde ansamblul normelor interne de organizare şi
funcţionare, acesta fiind actualizat permanent. Prin intermediul acestui regulament sunt stabilite următoarele
structuri de lucru ale Parlamentului European: Biroul ( conducerea Parlamentului), comisiile parlamentare şi
grupurile politic parlamentare.

8
Conducerea Parlamentului European este asigurată de către un Preşedinte, 14
vicepreşedinţi şi 5 chestori, împreună formând Biroul Parlamentului European.
Cele mai importante dintre atribuţiile Preşedintelui Parlamentului sunt următoarele:
◉ conduce toate activităţile Parlamentului European;
◉ reprezintă Parlamentul European;
◉ deschide, suspendă şi închide şedinţele;
◉ conduce dezbaterile parlamentare etc.
◉ În prezent, funcţia este deţinută de Roberta Metsola.

9
 Organizare

Biroul este organul executiv al Parlamentului European, având rolul de a organiza

desfăşurarea şedinţelor, structurile administrative, de a gestiona finanţele Parlamentului, dar şi
de a pregăti ante-proiectul ( estimare a bugetului) de cheltuieli.
Există și un Birou lărgit al Parlamentului European din care fac parte președinții
grupurilor parlamentare. Acest birou are rolul de a decide cu privire la chestiuni care au
legătură cu organizarea internă și relațiile cu celelate instituții comunitare.

10
 In twoOrganizare
or three columns

Comisiile parlamentare sunt constituite de către Parlamentul European

prin vot majoritar pe diverse domenii de activitate. Membrii titulari ai acestora
sunt aleși la propunerea Biroului, pe baza unei repartizări prealabile între
grupurile politice, avându-se în vedere realizarea unei repartizări echitabile a
statelor membre.

11
Există 3 tipuri de comisii în cadrul Parlamentului European:
-comisii permanente. Acest tip de comisii de află în centrul activității legislative a Parlamentului.
Comisiile permanente au rolul de a examina chestiunile cu privire la care au fost sesizate și care țin de domeniul
lor de competență. În situația în care o chestiune ține de mai multe domenii, pot fi sesizate maximum 3 comisii
pentru examinarea chestiunii respective;

-comisiile speciale. Componența, atribuțiile și mandatul acestora sunt stabilite în momentul constituirii
lor. Mandatul acestor comisii este de cel mult 12 luni;

-comisiile de anchetă. Acestea sunt comisii ad hoc formate la cererea unui sfert din membri Parlamentului
European. Comisiile de anchetă sunt menite să examineze eventualele încălcări ale dreptului Uniunii ori cazurile
de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii.

12
 Fiecare parlamentar european este membru într-o comisie parlamentară, fiind ales pentru o
perioadă de 2 ani și jumătate. Rolul comisiilor parlamentare este de a pregăti lucrările ședințelor
plenare ale Parlamentului, elaborând avize și amendamente.
Grupurile politice parlamentare sunt formațiuni politice ale membrilor Parlamentului European
constituite în funcție de afinitățile politice care îi apropie. Acestea de constituie în baza unei
declarații făcute președintelui Parlamentului, ce se publică în Jurnalul Oficial al UE.

13
 Organizare

Numărul minim de membri necesar pentru a forma un grup parlamentar este de 25 deputați aleși
în cel puțin un sfert din statele membre. Trebuie menționat faptul că un parlamentar nu poate face parte
din mai multe grupuri politice.
Deputații care nu aderă la niciun grup sunt încadrați ca „ neînscrişi”, respectiv independenţi sau
apolitici, din cadrul acestora fiind desemnaţi doi participanţi în cadrul Biroului lărgit.
La reuniunile Parlamentului European membrii acestuia sunt aşezaţi în semicerc, pe grupuri politice, în
scopul de a scoate în evidenţă solidaritatea ideologică.

14
 Funcţionarea Parlamentului European

◉ Parlamentul European se reuneşte în sesiuni plenare

ordinare lunare care durează o săptămână, şi în sesiuni
plenare adiţionale (extraordinare). Sesiunile plenare ale
Parlamentului sunt pregătite cu ajutorul comisiilor
parlamentare care formulează avize și propun amendamente
la diferite proiecte aflate pe agenda reuniunii.

◉ Ordinea de zi este stabilită de Biroul Parlamentului și de

Conferința Președinților.
15
 Parlamentul European nu are un sediu unic. Reuniunile lunare au loc Strasbourg, comisiile
parlamentare și grupurile politice se întâlnesc la Bruxelles, iar Secretariatul General și serviciile acestuia
se află la Luxemburg. Deși tratatele prevăd obligația statelor membre de a stabili un singur sediu pentru
Parlament, iar opinia predominnată este în favoarea stabilirii sediului la Bruxelles, pentru a putea fi mai
aproape de Comisie și Consiliu, acesta nu a putut fi finalizată, motivul principal fiind reprezentat de
opoziția Franței și a Luxemburgului, în condițiile în care decizia trebuie luată de Consiliul UE cu
unanimitate de voturi.
Lucrările se desfășoară în 23 de limbi oficiale, cu traducere simultană, iar ședințele sunt publice, la
acestea putând participa și membrii Comisiei Europene.
Conform ar. 231 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul ia decizii, de
regulă, cu majoritatea voturilor exprimate, dacă tratatele nu dispun altfel.

16
Organe
politice

17
 Use charts
Organe
to explain
politice
your ideas

Parlamentul European este un organ unicameral, dispunând de un număr relativ proporţional de deputaţi din
fiecare stat membru în raport cu populaţia ţării respective. Parlamentul European (PE) este organul legislativ al
Uniunii Europene și una din cele șapte instituții ale sale. Parlamentul este format din 705 deputați reprezentând toate
țările UE. Înainte de reorganizarea ce a avut loc după Brexit, după ieșirea formală a Regatului Unit din UE,
Parlamentul a fost compus din 751 de deputați repartizaţi între statele membre după cum urmează:

Germania – 96, Franța – 74, Italia și Regatul Unit – 73, Spania – 54, Polonia- 51, România – 32, Țările de Jos- 26,
Belgia, Grecia, Ungaria, Portugalia și Republica Cehă – 21, Suedia – 20, Austria- 18, Bulgaria- 17, Finlanda,
Danemarca și Slovacia – 13, Croația, Irlanda și Lituania- 11, Letonia și Slovenia- 8, Cipru, Estonia, Luxemburg și
Malta – 6.

18
 Membrii Parlamentului European se constituie în grupuri politice. Deputaţii europeni nu se
grupează în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile politice cărora le subscriu.
Parlamentul European îşi alege preşedintele dintre membrii săi pentru un mandat de doi ani şi jumătate.
Acest mandat poate fi reînoit. Preşedintele Parlamentului reprezintă instituţia în relaţia cu alte instituţii
europene, dar şi în relaţiile cu exteriorul.

Organele politice ale Parlamentului European sunt

următoarele:
- conferinta preşedinţilor;
- biroul;
- colegiul chestorilor;
- conferinţa preşedinţilor de comisie;
- conferinţa presenţilor de delegaţie

19
 -Conferinţa preşedinţilor este formată din preşedintele Parlamentului European şi preşedinţii
grupurilor politice din PE.
-Biroul este organul de reglementare al Parlamentului European.
-Colegiul chestorilor este responsabil de problemele administrative şi financiare care îi privesc
direct pe deputaţii europeni.
-Conferinţa preşedinţilor de comisie reprezintă organul politic al Parlamentului European,
responsabil de asigurarea unei colaborări mai bune între diferitele comisii parlamentare.
-Conferinţa preşedinţilor de delegaţie este organul politic al Parlamentului European, responsabil
de examinarea periodică a chestiunilor ce au legătură cu buna funcţionare a delegaţiilor comisiilor
parlamentare mixte.

20
 Competența
And tables
Parlamentului
to compare data
European

 Atribuțiile Parlamentului European au evoluat odată cu dezvoltarea graduală a instituției. Cu

toate acestea, Parlamentul European, dispune de competențe specifice, aspect ce îl face să fie
unic în comparație cu alte instituții deliberative naționale.
Conform dispozițiilor Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European exercită, împreună cu
Consiliul Uniunii European următoarele funcții:
- legislativă;
- bugetară.

21
 Parlamentul European are şi rolul de a desemna preşedintele Comisiei Europene.
În prevederile tratatului se regăsesc 3 atribuţii specifice:
- atribuţii legislative;
- atribuţii bugetare;
- atribuţii de control democratic.
Atribuţiile legislative. În colaborare cu Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European dezbate şi
adoptă legislaţia europeană. Procedura obişnuită de adoptarea a actelor europene este procedura legislativă
ordinară. Această procedură acordă putere egală de decizie ambelor instituţii europene. Tratatul de la Lisabona
extinde numărul domeniilor politice care intră sub incidenţa noii proceduri legislative ordinare. Parlamentul
obţine mai multă putere asupra conţinului actelor legislative care privesc imigraţia, agricultura, fondurile
europene etc. Parlamentul European este învestit cu puterea de a hotarî aderarea de noi state la Uniunea
Europeană.

22
 Atribuţii bugetare. Parlamentul European adoptă împreună cu Consiliul Uniunii Europene
bugetul anual al UE. În acelaşi timp, Parlamentul European ia o decizie în fiecare an cu
privire la modalitatea de gestionare a finanţelor europene de către Comisia Europeană pentru
exerciţiul bugetar anterior.
 Atribuţii de control democratic. Parlamentul European are o mare influenţă asupra altor
instituţii. La învestire, Comisia Europeană are nevoie de votul Parlamentului European care
are dreptul de a respinge sau de a aproba competenţa colegiului comisarilor. De asemenea,
Parlamentul European poate soliticita demisia Comisiei Europene prin procedura de moţiune
de cenzură. Parlamentul European examinează rapoartele Comisiei Europene şi interpelează
comisarii europeni. În acest sens, comisiile din Parlamentul European joacă un rol esenţial în
exercitarea corectă a atribuţiilor instituţiei.
23
 Alte atribuții

Conform art. 194 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, cetățenii Uniunii,
precum și orice persoană fizică sau juridică, cu domiciliul sau sediul într-un stat membru,
poate adresa petiții Parlamentului European în legătură cu un subiect care face parte din
domeniile de activitate ale Uniunii Europene și care îl/îi privește în mod direct.

24
Grupurile politice din cadrul
Parlamentului European

25
 După alegeri, deputații din PE se alătură unui grup politic sau formează grupuri politice noi. Aceste
grupuri reunesc deputați din diferite state membre în funcție de afinitățile lor politice. Grupurile se pot forma, de
asemenea, mai târziu în cursul legislaturii parlamentare. În prezent, există șapte grupuri politice în cadrul
Parlamentului European.
Pentru a obține statutul oficial de grup politic, fiecare grup politic trebuie să fie compus din cel puțin 23 de
deputați aleși în cel puțin un sfert din statele membre (cel puțin 7 state membre). Un deputat nu poate aparține
decât unui singur grup politic; cei care nu se alătură unui grup politic sunt membri „neafiliați”.
În momentul înființării unui grup, Președintele Parlamentului trebuie informat printr-o declarație în care se
specifică numele grupului, membrii și prezidiul acestuia.
Prin formarea unui grup, deputații recunosc în mod implicit afinitatea politică a acestuia, iar Parlamentul nu
evaluează de obicei coeziunea politică a membrilor unui grup. Numai la cererea explicită a deputaților în cauză,
Parlamentul poate interveni pentru a evalua dacă un grup a fost constituit conform regulilor.

26
 Grupurile politice pot angaja personal și beneficiază de birouri, finanțate din bugetul Parlamentului.
Biroul Parlamentului stabilește norme privind gestionarea și controlul acestor fonduri și facilități. Fondurile puse
la dispoziția grupurilor sunt destinate cheltuielilor administrative și operaționale ale personalului unui grup,
precum și costurilor legate de campanii politice și de informare pe teme europene.
Bugetul nu poate fi utilizat pentru a finanța niciun fel de campanii electorale de la nivel european, național,
regional sau local, nici pentru finanțarea partidelor politice la nivel național și european sau a organismelor
subordonate acestora.
Nu toți deputații din Parlamentul European fac parte dintr-un grup. Cei care nu fac parte din niciun grup
politic sunt cunoscuți sub denumirea de deputați „neafiliați”. Și aceștia dispun de personal și beneficiază de
drepturi în temeiul normelor stabilite de Birou.

27
- Grupul confederal al stângii unite europene/ stânga verde nordică (GUE/ NGL). Unul din
grupurile politice cel puțin coerente, fiind format îndeosebi din germani, italieni, greci și cehi cu
convingeri de stânga.
- Grupul partidului socialiștilor europeni (PSE). Pentru mult timp,cel mai mare grup în
Parlament, cu câțiva foști comuniști de stânga, dar dominat de social democrați. El are membri din
aproape fiecare țară a Uniunii Europene, cele mai mari contingente fiind trimise de Franța, Spania și
Germania.
- Grupul partidului european al liberalilor, democraților și reformatorilor (ELDR). În mod
constant al treilea cel mai mare grup în Parlamentul European, el cuprinde membri din 17 state
membre. Dificil de localizat în termeni ideologici, cei mai mulți din membrii săi stau în sau
împrejurul centrului, iar grupurile sale politice naționale cele mai mari sunt din Marea Britanie, Italia
și Germania.

28
 -Grupul verzilor/ alianța liberă europeană (V/ALE). A văzut o creștere substanțială în ultimii ani,
cu noi adăugări la numărul său după alegerile din 2004, devenind al patrulea cel mai mare grup din
Parlamentul European. Urmărește o varietate de probleme legate de justiția socială.
-Grupul partidului popular european (democrații creștini) și al democraților europeni (PPE-
DE). Mult timp a fost al doilea grup ca mărime din Parlamentul European, devenind cel mai numeros după
alegerile din 1999. De centru dreapta, el cuprinde MPE din fiecare stat membru al UE, cu cei mai mulți
delegați din partea Spaniei.
-Grupul uniunii pentru Europa națiunilor (UEN). Un mic grup de MPE din aripa dreaptă, cel mai
recent fiind condus de opoziția față de Maastricht și federalism și care până acum a refuzat să se asocieze
cu cei mai naturali aliați, grupul partidului popular.
-Grupul pentru Europa democrațiilor și diversității (EDD). Având puține diferențe față de UEN,
EDD este o asociere neobișnuită de entități mici de dreapta sau anti-federaliști din Marea Britanie, Olanda
și Danemarca.
29
 Sedinţele plenare

Şedinţele plenare sunt conduse de Preşedintele Parlamentului European . Președintele Parlamentului

European este asistat în această sarcină de cei 14 vicepreședinți, care pot prelua președinția. Președintele deschide
ședința, uneori cu un omagiu sau un discurs pe o temă actuală. De fapt, Parlamentul este în mod constant preocupat să
răspundă la cele mai recente evoluții în orice problemă majoră și nu ezită să-și schimbe agenda pentru a cere Uniunii
să acționeze. Influența Președintelui poate fi decisivă în acest sens.
În timpul ședinței, Președintele cheamă vorbitori și se asigură că lucrările sunt desfășurate în mod corespunzător. El
sau ea conduce, de asemenea, procedura de vot, supune la vot amendamentele și rezoluțiile legislative și anunță
rezultatele. Autoritatea Președintelui asigură că voturile, care pot fi lungi și complexe, se desfășoară într-un ritm rapid.

30
 La ședințe participă Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene pentru a facilita colaborarea dintre instituții în
procesul decizional. În cazul în care Parlamentul solicită acest lucru, reprezentanții celor două instituții pot fi, de asemenea,
chemați să facă declarații sau să dea seama de activitățile lor ca răspuns la întrebările adresate de deputați. Aceste dezbateri pot fi
încheiate cu un vot asupra unei rezoluții.
Ședințele plenare reunesc un număr mare de participanți și, prin urmare, nu pot fi improvizate, ci necesită o organizare temeinică
în prealabil, pe cât posibil. Astfel, ordinea de zi a plenului este întocmită în detaliu de către Conferinţa preşedinţilor grupurilor
politice .
În paralel, Conferința președinților de comisie (formată din președinții tuturor comisiilor parlamentare permanente și
temporare) poate face recomandări Conferinței președinților cu privire la activitatea comisiilor și la elaborarea ordinii de zi a
plenului. Afacerile plenare se concentrează în principal pe dezbateri și voturi . 

Numai textele adoptate în plen și declarațiile scrise semnate de majoritatea membrilor ai Parlamentului constituie în mod
oficial acte ale Parlamentului European. Acestea se referă la diferite tipuri de texte în funcție de subiectul luat în considerare și de
procedura legislativă aplicabilă:

31
rapoartele legislative sunt textele examinate de Parlament în cadrul diferitelor proceduri legislative
ale UE: procedura legislativă ordinară, aprobarea și consultare. Procedura legislativă ordinară conferă
Parlamentului un rol de legiuitor egal cu Consiliul Uniunii Europene. Anumite rapoarte parlamentare au
astfel mai multă pondere legislativă decât altele;

procedura bugetară : Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene alcătuiesc autoritatea

bugetară a Uniunii Europene care determină, anual, cheltuielile și veniturile Uniunii;

rapoartele nelegislative sunt întocmite de către Parlament din proprie inițiativă, în cadrul comisiei
parlamentare competente. Prin adoptarea acestor texte, Parlamentul se adresează celorlalte instituții
și organisme europene, guvernelor naționale sau chiar țărilor terțe, cu scopul de a atrage atenția
asupra unei chestiuni specifice și de a obține un răspuns. Deși nu au valoare legislativă, aceste
inițiative se întemeiază pe o legitimitate parlamentară care poate convinge Comisia să prezinte
propuneri cu privire la problema în cauză. 32