Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1 2
V.D. Zlatescu, Geografie juridica contemporana, Ed. tiinifica si Enciclopedica, Bucureti, 1981, p.118 -150. valorile politice ale poporului, procesul de con ducere sociala ca si psihologia actului de supunere a indivizilor fata de autoritaile publice si fata de lege. 3 Magna Charta nu stipula drepturi noi pentru diferite paturi sociale, ci impunea doar respectarea de ctre Coroana a privilegiilor si drepturilor intrate demult in uz, ca si contiina publica. 4 In Anglia libertatea fiind inteleasa intr-un sens mai larg dect in alte state democratice.
Alturi de aceste acte exista si se aplica si un numr mare de traditii si cutume constituionale cu un rol funcional bine stabilit, cum ar fi: formalismul acordului monarhului la dezvoltarea Camerei Comunelor; alegera primului- ministru din cadrul partidului politic care a obtinut victoria in alegerile generale ; stabilirea mandatului Camerei Comunelor; s.a. Formarea institutiilor de guvernare , in special a Monarhiei si Parlamentului, a parcurs etape distincte. Mai intai s-a format Coroana ca simbol al autoritatii publice. Apoi, mai trziu, Parlamentul ca reacie a burgheziei impotriva absolutismului regalitatii, ce se manifesta deseori in forme violente. Se considera ca prima adunare reprezentativa a fost Parlamentul convocat de regale Eduard I in 1295 si format, pe langa Camera inalta5 din cate 2 cavaleri din partea fiecrui tinut; 2 reprezentani ai burgheziei din fiecare targ(orasel) si cate 2 cetateni din partea fiecrui oras care constituiau Camera inferioara. Regimul parlamentar britanic s-a format in secolul al XVIII - lea, prin constituirea unui Guvern responsabil in fata Camerei Comunelor. Prin reforma sistemului electoral din 1832, Camera Comunelor s-a impus definitiv in viata parlamentara. Dupa reforma din 1832 au urmat reformele din 1867, 1872, 1884, fiecare sporind gradul de participare a electoratului la vot, si din 1918, aceasta introducnd surfragiul universal.
2.2 PARTIDELE POLITICE Contradiciile sociale si politice existente in timpul Revoluiei din 1688 constituie originea partidismului britanic. In timpul Revoluiei , burghezia s-a manifestata cu putere aflandu-se in plina ascensiune si in plina lupta pentru emancipare politica. Rolul de reprezentanta a burgheziei
5 6 7
Camera nalta se mai numete si Aristocraie. In sensul formal al cuvntului. Cristian Ionescu, Tratat de drept constitutional si institutii politice, Ed. C.H. Beck, Ediia 2, p.471 -472.
a fost asumat de faciunea parlamentara "whing", in timp ce o alta faciune "tory" reprezenta interesele nobilimii. Gruparea "Whing" s-a transformat in Partidul Liberal in 1860, iar "tory" in Partidul Conservator in 1884. Ulterior in 1901 s-a constituit Partidul Laburist, avand la origine Societatea Fabienilor, fondata in 1884 si Pratidul Independent Laburist, infiintat in 1893. Intre cele doua razboie mondiale liberalii au pierdut teren in favoarea Partidului Laburist, acesta din urma impunandu-se definitiv dupa incheierea celui de al II-lea Rzboi Mondial. In prezent jocul politic se desfasoara intre Partidul Laburist si Partidul Conservator,la care participa fara o importanta deosebita si Partidul Liberal Democrat(l988). Viata parlamentara britanica are la baza principiul bipartidismului, care are ca si consecina structurarea configuraiei Camerei Comunelor intre o majoritate parlamentara si o opoziie puternica. 2.3 ORGANIZAREA I FUNCIONAREA PARLAMENTULUI Parlamentul britanic este una dintre institutiile cele mai vechi ale edificiului constituional englez. Acesta este compus din: Regina, Camera Lorzilor si Camera Comunelor. S-a format iniial ca un organism politic in jurul Regelui, fiind convocat de acesta cu scopul de a obine subsidii pentru "Coroana" , dar si pentru al consilia pe Monarh in diferite probleme privind regatul. In present, puterea politica a Parlamentului fiind exercitata de acesta in stransa legtur cu programul politic si interesele partidului de guvernamant. Practic Camera Comunelor este independenta de puterea Coroanei, in timp ce de-a lungul secolelor rolul politic al Camerei Lorzilor s-a diminuat din ce in ce mai mult, devenind in cele din urma simbolic.
2.4 REGELE Afirmaia "REGELE DOMNETE, DAR NU GUVERNEAZA" definete cel mai bine statutul politic si juridic la monarhului. Monarhul Angliei este un simbol traditional doar aparent implicat in jocul politic. Acesta este iresponsabil din punct de vedere politic si se bucura de imunitate in materie penala si civila. Rolul politic al monarhului este pur formal intrucat se conformeaza dorinei Guvernului sau a unor cutume in favoarea acestuia. Astfel, Monarhul are urmtoarele atribuii: 1. Desemnarea primului ministru. Prin aceasta prerogativ a sa, Monarhul desemneaz n mod obligatoriu liderul partidului nvingtor in alegeri. 2. Sancionarea legilor. Cutuma i recunoate acest drept de veto, dar de fapt Regele nu a mai utilizat aceast prerogativ a sa de al nceputul sec. al XVIII-lea. 3. Prezint "Mesajul Tronului". La deschiderea fiecrei sesiuni parlamentare este prezentat "Mesajul Tronului" de fapt acest obicei are un rol simbolic fiind o pledoarie n favoarea programului guvernamental al partidului aflat la putere; 4. Inmanarea ordinelor i distinciilor.
5. Dizolvarea Camerei Comunelor. Aceast prerogativ a Regelui are un rol formal, practic iiativa aparine primului ministru, monarhul conformndu-se cererii acestuia, Camera Lorzilor neputnd fi dizolvat; 6. Declararea strii de rzboi i ncheierea pcii. Prin aceast prerogativ a sa Monarhul este abilitat s declare stare de rzboi i s ncheie pacea. 7. Incheierea tratatelor. Regele are posibilitatea de a ncheia tratate cu alte state, att n calitatea sa de Suveran, ct i ca reprezentant al Parlamentului. 8. Recunoaterea altor state i guverne8. Regele pstreaza rolul necontestat de ef al Bisericii anglicane, fiind de asemenea, ef al Commonwealth-ului britanic.
2.5 PRIMUL MINISTRU Instituia primului ministru a aprut i evoluat ca o consecin a renunrii monarhului la dreptul de a conduce personal edinele cabintului. Instituia modern a primului ministru este produsul textului legislativ intitulat "Reform Act" de la 1832, ce a consacrat obligaia numirii primului ministru n persoana liderului partidului majoritar n Camera Comunelor. Prim ministrul are o poziie dominant n cadrul guvernului britanic ct i n viaa politic a rii. Poziia acestuia este bazat mai mult pe o nelegere nescris dect pe o convenie n adevratul sens al cuvntului9. Printre atribuiile primului ministru amintim: Este lider al partidului su pe tot cuprinsul rii i n parlament; este speck-erul Camerei Comunelor; este responsabil cu desemnarea minitrilor, ce sunt numii de regin cu avizul su; selecteaz acei minitrii ce urmez s constituie cabinetul; prezideaz edinele cabinetului i coordoneaz n mod direct ntreaga politic, dezvoltnd i preciznd orientrile de principiu pe care le stabilete propriul su partid etc. Primul ministru este cel ce comunic suveranului hotrrile guvernului, este responsabil pentru o mare varietate de numiri i exercit un patronaj considerabil.
2.6 CAMERA LORZILOR Originea Camerei Lorzilor, ca organism nobiliar, avnd prerogativa de a-1 consilia pe Rege, trebuie cutat nainte de cucerirea normand din 1066. Iniial, Camera Lorzilor a deinut o evident superioritate fa de Camera Comunelor datorit poziiei privilegiate n raporturile cu Coroana, puterea politica a Camerei Lorzilor provenind din compoziia sa social: marea aristocraie englez i inalii prelai ai Regatului, legai prin interese comune de instituia regalitatii10.
Pn la sfritul secolului al XVIII-lea, Camera Lorzilor a reprezentat centrul real al puterii politice, dup care rolul su politic s-a diminuat, devenind simbolic, astfel c, n prezent, puterea politic a parlamentului britanic este concentrat n snul Camerei Comunelor, fiind exercitat de aceasta, n strns legtur cu programul politic i interesele partidului de guvernamant. Din punctul de vedere al organizrii puterilor i al raporturilor dintre ele, vechile cutume constituionale au fost nlocuite cu altele11. Astfel, dac recrutarea prim minitrilor se fcea, conform cutumei, din rndul Camerei Lorzilor, iar minitrii rspundeau n faa acesteia, astzi rspunderea minitilor se angajeaz numai n faa Camerei Comunelor, iar premierii sunt recrutai dintre deputai. Camera Lorzilor este condus de Lordul Cancelar, membru al guvernului i preedinte al Curii Supreme de Apel. Camera Lorzilor poate numi comisii speciale cu caracter temporar (select committees) nsrcinate cu soluionarea unor probleme concrete ale activitii Camerei. De asemenea, Camera Lorzilor servete monarhul s-i fac cunoscut poziia fa de programul Guvernului prin mesajul Tronului. Camera Lorzilor, simbol al dezvoltrii constituionale a Marii Britanii i factor decisiv al ntririi ncrederii naiunii engleze n instituiile sale politice, rmne o constant a vieii politice, fiind pstrat nu numai n sistemul de guvernare, ca o institutie politica adnc nrdcinat, ci i n contiina public.
2.7 CAMERA COMUNELOR Camera Comunelor este organismul care concentreaz ntreaga putere legislativ a Parlamentului. Membrii Camerei Comunelor sunt desemnai prin alegeri generale, prin vot universal. Camera Comunelor este prezidata de "Speaker", el insui parlamentar ales n aceast funcie de ctre membrii Camerei. El are sarcina de a conduce dezbaterile din Camera i de a veghea la respectarea regulilor de procedur parlamentar ale Camerei n Camer se formeaz dou grupuri parlamentare, fiecare cuprinznd deputai aparinnd unuia dintre cele doua partide principale. Fiecare grup parlamentar este condus de un lider. Partidele politice britanice sunt constituite pe principii stricte de disciplin, astfel ca deputaii sprijin activ programul politic al partidului care i-a propus la candidatura. In cadrul Camerei Comunelor, opoziiei i se asigur toate condiiile pentru a critica programul guvernamental, primul-ministru ca i pe ceilali membri ai Cabinetului. Majoritatea parlamentar este o susintoare a cererilor Guvernului adresate Camerei. Dreptul de dizolvare al Camerei l deine Monarhul, dar de fapt acest drept al Regelui este un drept pur formal, n realitate primul ministru este cel ce solicit acestuia dizolvarea, iar acesta se conformeaz. Camera are att o funcie legislativ, ct i funcii nelegislative, cum este controlul exercitat asupra Guvernului. Ct privete funcia legislativ a Camerei Comunelor, aceasta este dirijat din umbr de ctre guvern, care utilizeaz prghiile parlamentare i normele stricte ale disciplinei de partid. Exist i situaii cnd Parlamentul abiliteaz expres Guvernul s adopte norme cu putere de lege, ins Parlamentul ii rezerva dreptul de a controla activitatea normativ a Guvernului, att prin comisiile sale, ct i prin crearea cadrului legislativ n care orice persoan, fizic sau moral, se poate plnge dac prin actele Guvernului i s-au produs n mod nejustificat pagube.
11
Ca funcii nelegislative ale Camerei se poate reine responsabilitatea minitrilor n faa Parlamentului dar i puterea bugetar a acestuia, cu toate c n sistemul constituional britanic activitatea bugetar poate fi redus schematic la urmtoarea formul: Guvernul solicit fonduri, Camera Comunelor le acord, iar Camera Lorzilor aprob aceasta atribuire. Dei sistemul constituional britanic se bazeaz pe principiul separaiei celor trei puteri: legislativ, executiv i puterea judectoreasc, ntre acestea exist mecanisme constituionale de interferen, de colaborare i cooperare n procesul de guvernare. De pild, parlamentul numete primul-ministru i pe minitrii, guvernul exercit initiaiva legislativ, comisiile parlamentare verific activitatea guvernului, deputaii interpeleaz minitrii etc. O expresie a acestei colaborri ntre puteri este i responsabilitatea ministerial care const n prerogativa parlamentului de a cere membrilor guvernului s raporteze n faa acestuia n legtur cu modul in care isi indeplinesc atribuiile12. 2.8 OPOZIIA Spre deosebire de alte state, n Marea Britanie opoziia are un rol instituionalizat la fel ca i Guvernul. Aceasta joac un rol foarte important n sistemul de guvernmnt, fiind o instituie ce ndeplinete n mod esenial atribuii positive. Referitor la atribuiile opoziiei menionam urmtorele: Opoziia asigur responsabilitatea continu cu privire la cile prin care puterile guvernului sunt exercitate; accept responsabilitatea guvernrii cnd electoratul dorete schimbarea politic; coopereaz cu guvernul n dezbaterea problemelor supuse parlamentului; exprima principiul libertii cuvntului n Marea Britanie13. 2.9 ADMINISTRAIA LOCAL Structura modern a administraiei locale dateaz din sec. XIX, ea reprezentnd n foarte mare msur un produs al noilor condiii create de revoluii industriale i agrare. Autoritile locale cuprind consiliile alese pe trei ani, din rndul crora o treime se renoiete anual. Primarul este ales de ctre consilierii municipali. Acesta i ndeplinete atribuiile timp de un an, putnd fii reales. Deciziile consiliului local sunt puse n practic de ctre diferii oficiali i funcionari guvernamentali locali. Acetia din urm trebuie s aib o calificare profesional; tot o dat acetia nu pot figura printre candidaii propui pentru alegerea consiliului, trebuie sa fie apolitici i impariali n exercitarea activitii lor. Fotii consilieri locali nu pot deveni funcionari dect dup 12 luni de la expirarea mandatului. Consiliile locale trebuie s se reuneasc de cel puin patru ori pe an, dei de fapt numrul edinelor acestui consiliu este mult mai mare14. edinele consiliului local au forma unor dezbateri pe marginea propunerilor fcute de comitetele consiliului.
12 13
Gheorghe Iancu, Drept constitutional si institutii politice, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002 Iulian Teodoroi, Drept constitutional si institutii politice contemporane, Voi. I, Ed. SYLVI, Bucureti, 2001 14 Benone Puc, Andy Puca - Drept constituional Comparat
Cel mai puternic organism al guvernrii britanice este cabinetul. n mod normal, acesta este format din membri ai partidului care deine majoritatea locurilor din Camera Comunelor, minoritatea nefiid inclus. Guvernele de coaliie sunt rare. Pentru c n sistemul bipartidist britanic cele dou partide sunt de puteri aproximativ egale, partidul care ctig alegerile nu reprezint de obicei mai mult de o majoritate restrns, n timp ce minoritatea este relativ numeroas. Din acest motiv, guvernul monocolor i cu majoritate simpl este perfect ntruchipare a principiului guvernrii majoritariste: exercit puterea politic, larg conferit, pentru a conduce ca reprezentant al i in interesul unei majoriti care nu atinge proporii covritoare. O minoritate mare este exclus de la guvernare i condamnat la rolul de opoziie.
3.2.Dominaia cabinetului
Regatul Unit are un sistem parlamentar de guvernmnt, ceea ce nseamn c guvernul este dependent de ncrederea parlamentului. Teoretic, deoarece Camera Comunelor poate vota ndeprtarea de la guvernare a acestuia, ea este cea care "controleaz" cabinetul. n realitate relaia este invers. Pentru c guvernul este format din liderii partidului majoritar n Camera Comunelor, este normal s fie susinut de majoritatea din Camera Comunelor i se poate baza pe aceasta cu ncrederea c rmne la putere i c propunerile legislative sunt aprobate. Cabinetul este n mod clar dominant vizavi de parlament. Pentru ca o guvernare puternic depinde de susierea majoritii n Camera Comunelor i de coeziunea partidului majoritar, cabinetele pierd din poziia lor predominant, cnd una sau ambele condiii lipsesc. Mai ales n perioadele de guvernare minoritar din anii '70 s-a nregistrat o cretere semnificativ a frecvenei respingerilor n parlament a propunerilor importante ale cabinetelor. Aceasta a avut ca efect o modificare a opiniei tradiionale potrivit creia cabinetele trebuie s demisioneze sau s dizolve Camera Comunelor i s convoace noi alegeri, dac guvernul sufer o nfrngere prin vot (parlamentar) de nencredere sau dac este respins o lege de importan central pentru cabinet. Noua lege nescris susine c numai un vot explicit de nencredere reclam demisia sau alegeri noi. Dominaia cabinetului a fost mult restabilit n anii '80, sub conducerea forte a prim-ministrului conservator Margaret Thatcher.
bipartidist britanic. Principala diferen semnificativ din punct de vedere politic care-i separ pe conservatori i laburiti este dezacordul n ceea ce privete politicile socio-economice: ntr-un spectru de la stnga la dreapta, laburitii reprezint stnga-centrului, iar conservatorii dreaptacentrului preferinelor. Aceast diferen se reflecta, de asemenea, n modul n care-i susin votanii n alegerile parlamentare: votanii aparinnd clasei muncitoare au tendina s voteze candidaii laburiti, n timp ce votanii din clasa mijlocie, pe candidaii conservatori. Liberalii i liberal-democraii pot fi i ei clasificai din punctul de vedere al dimensiunii socio -economice: ei ocupa o pozitie de centru.
Clar, principiul proporionalitii nu mai este anatemizat. Totui, e mai nelept s se acorde atenia cuvenit avertismentelor lui Graham Wilson (1997, p. 72), care subliniaz c cele doua partide au o lung istorie n susinerea reformelor majore, dar numai pn ajung la putere; dup aceea "revin asupra schimbrilor, cum e reforma electoral, care ar lucra n dezavantajul lor".
autonomia Irlandei de Nord putea fi eliminata n 1972 de ctre parlament prin decizia majoritii simple. A doua excepie este deplasarea graduat spre o mai mare autonomie a Scoiei i a rii Galilor - "devoluia", ntr-o exprimare foarte britanic. Dar nu a fost posibil mai devreme de septembrie 1997, cnd prin referendumurile din Scoia i ara Galilor s-a aprobat definitiv crearea, autonom i prin vot direct, de adunri reprezentative n Scoia i ara Galilor, ca prim ministrul Blair s poat proclama sfritul "epocii guvernamentale ultracentralizate" (citat n Buxton, Kamphfen i Grom, 1997, p. 1).
3.8.Flexibilitatea constituional
Marea Britanie are o constituie "nescris", n sensul c nu este doar un singur document care stipuleaz compoziia i puterile instituiilor guvernamentale i drepturile cetenilor. Acestea sunt definite de un numr de legi fundamentale - ca Magna Charta din 1215, Bill of Rights din 1689 i parliament Acts dintre 1911 si 1949- convenii, practici i principii legislative obinuite. Datorit faptului c este nescris, constituia are dou implicaii majore. Una este c, astfel, constituia e complet flexibil, deoarece poate fi modificat de Parlament ca orice alt lege -cu majoritate normal, nu cu super majoriti, cum e cea format din dou treimi, cerute de multe alte democraii pentru a amenda constituiile lor scrise. O uoar abatere de la aceasta flexibilitate este ca opoziia Camerei Lorzilor poate fora amnarea cu un an a modificrilor constituiei.
BIBLIOGRAFIE
1. Constitutiile statelor lumii - Actele constituionale ale Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Ed. AII Beck, 2001 2. Cristian Ionescu, Drept constituional si institutii politice, Ed. AII Beck, Bucureti, 2004 3. Cristian Ionescu, Sisteme constituionale contemporane, Ed. ansa. SRL, Bucureti, 1999 4. Draganu T, Drept constitutional si institutii politice, Voi. I,n, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1998 5. Gheorghe Iancu, Drept constitutional si institutii politice, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002 6. Iulian Teodoroi, Drept constitutional si institutii politice contemporane, Voi. I, Ed. SYLVI, Bucureti, 2001 7. Nicolae Petrescu, Anglia, Ediia a IlI-a revzut, Bucureti, 1939
CONCLUZII
Regatul Unit al Marii Britanii i al Irlandei de Nord a fost creat n 1801, ca urmare a apogeului procesului de expansiune nceput n secolul al XII-a. n lumea noilor democraii, Anglia este diferit, deoarece este o democraie veche. Fa de noile democraii din Europa de Est, America Latin i Asia, Anglia nu a devenit democraie peste noapte din pricina cderii unui dictator. A devenit democraie mai degrab prin evoluie, dect prin revoluie. Democratizarea a fost un proces ncet care s-a dezvoltat pe parcursul secolelor. Litera legii a fost stabilit n secolul al XVII-lea; responsabilitatea executivului a devenit clar n secolul al XVIII-lea, i cu toate c alegeri competitive sunt inute mai mult de un secol, dreptul fiecrui brbat i femeie adult de a vota nu a fost recunoscut pn n secolul XX. Prin prezenta lucrare au fost facute cunoscute caracteristicile monarhiei constituionale ereditare a Regatului Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord. De asemenea afost adus n discuie i cadrul constituional al acestui sta. Regatul Unit deine un sistem politic cu o singur autoritate: Parlamentul britanic. Prin intermediul acestei lucrri s-a vazut felul cum funcioneaz acest instituie politic, care sunt membrii, precum i atribuiile lui. S-a analizat si sistemul de partide al Marii Britanii. Sistemele bipartidiste, arat Arend Lijphart simbolizeaz sistemul majoritarist al democraiei, iar sistemele multipartidiste, modelul consensualist. El a analizat sistemele de partide i a fcut o ierarhizare a numrului efectiv de partide pe baza formrii partizane a camerei inferioare, o medie ntre 1945 i 1996 . O trstur a sistemelor bipartidiste este faptul c ele tind s devin unidimensionale. n Marea Britanie, principala diferen semnificativ din punct de vedere politic care-i separ pe conservatori de laburiti este dezacordul n ceea e privete politicile socio-economice ; ntr-un spectru de la stnga la dreapta, laburitii reprezint stnga centrului iar conservatorii dreapta centrului preferinelor. Acest diferen se reflect, de asemenea, n modul n care-i susin votanii din clasa mijlocie pe candidaii conservatori. Liberalii i liberal-democraii pot fi i ei clasificai din punctul de vedere al dimensiunii socio-economice: poziie de centru. Singura excepie perceptibil a sistemului britanic fa de sistemul unidimensional este aceea c problemele de politic extern , apartenena la Comunitatea European, au constituit deseori o surs de difereniere n interiorul i ntre PC- i PL. Modelul Westminster britanic este un model majoritarist al democraiei. Regina Angliei este cel mai cunoscut monarh din lume, cu toate acestea nu mai exist o entitate asemntoare statului englez. De asemenea, Marea Britanie este monarhie constituional ereditar, iar Regina Elisabeta a II-a este suveranul Regatului Unit, al teritoriilor dependente i a nc 14 state din Commonwealth.
CUPRINS
1. Introducere 2. Sistemul politic al Marii Britanii 2.1. Caracteristicile Constituiei Marii Britanii 2.2. Partidele Politice 2.3. Organizarea i funcionarea Parlamentului 2.4. Regele 2.5. Primul-Ministru 2.6. Camera Lorzilor 2.7. Camera Comunelor 2.8. Opoziia 2.9. Administraia Local 3. Modelul Westminster al Democraiei 3.1. Puterea executiv 3.2. Dominaia Cabinetului 3.3. Sistemul Bipartidist 3.4. Sistemul Electoral 3.5. Pluralismul grupurilor de interese 3.6. Guvernarea 3.7. Puterea legislativ 3.8. Flexibilitatea Constituional 3.9. Banca Central 4. Concluzii
Bibliografie