Tema 13

Rolul ONG-urilor în configurarea

politicilor publice

Antreprenorii politici

Birlescu Cezar
 Introducere
Termenul de organizaţii nonprofit se referă la acele entităţi neguvernamentale, constituite din punct de vedere structural - legal într-o
formă caritabilă sau nu pentru profit, al căror scop principal este acela de furnizare a unor servicii publice sau de apărare a unei cauze. Ele
sunt deci organizaţii private desemnate a servi obiective publice sau cvasi – publice.
Organizațiile neguvernamentale sunt organizaţii din sfera societăţii civile care îşi propun găsirea unor soluţii pentru problemele societăţii,
edificînd astfel o societate democratică. O.N.G.-urile cunosc variate forme organizaţionale de la mici iniţiative locale, societăţi bazate pe
beneficii reciproce, spre grupuri mai active. Toate aceste forme organizaţionale au unele caracteristici comune. Caracteristica principală a
acestora este faptul că ele sunt independente faţă de stat. Ceea ce le deosebeşte de celelalte structuri asociative este caracterul non-profit al
acestora axat pe beneficiul public şi nu pe cel privat.
După sfârșitul Razboiului Rece a crescut numărul de organizatii neguvernamentale în lume.
Acestea au adus o contributie importanta la modernizarea societatii.

Adeseori, ONG-urile pot acoperi anumite nevoi ale comunităţii, mai bine şi mai ieftin decât o poate face sectorul public. Sectorul ONG-
urilor este deseori caracterizat drept nedemn de încredere, fragmentat şi deficitar în asumarea activităţilor colective.In ciuda acestui aspect,
sectorul ONG a înregistrat realizări semnificative răspunzând unor nevoi acute.
 Exista trei tiprui de organizaţii nonprofit: asociaţii, fundaţii şi federaţii.
 Asociaţia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri,
pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă
pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor
personal nepatrimonial.
 Fundaţia este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic
între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil,
realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivităţi.
 Federaţiile sunt constituite din mai multe asociaţii sau fundaţii.
 Diferenţa între cele trei forme de organizare ţine mai ales de numărul persoane care înfiinţează o
asemenea structură, de patrimoniul iniţial şi mai ales de structurarea internă a fiecărei tip de
organizaţie.
 Organizaţiile Neguvernamentale
Ele joacă rolul de intermediar dintre populaţie şi institutele statale complectând poziţia în societate
necompletată de stat. ONG-urile oferă posibilitate tuturor membrilor societăţiii la asociere, exprimare a
opiniei, participare la treburile publice. Sectorul neguvernamental nu se opune celui de stat dar colaborează ca
parteneri. ONG –urile au rol de observator şi în cadrul ONU şi a Consiliului Europei. Actualmente se discută
şi sunt mai mulţi susţinători ai ideii, că ONG urile trebuie să obţină statul de subiect al dreptului intrenaţional,
deoarece participă la viaţa societăţii şi au un efect pozitiv. In cadrul societăţii, de-a lungul istoriei, din punct de
vedere politic, se deosebesc două categorii de actori: statul pe de o parte şi, societatea civilă pe de altă parte.
ONG-urile sunt componentele societăţii civile care educă şi trezeşte masele pentru a avea o poziţie civică
înaltă, acceptarea ideii că ei pot şi trebuie să aibă atitudine faţă de tot ce se întâmplă în comunitatea sa, în
societate. Ele colaborează cu autorităţile statale, încercând să le includă în dialog deschis asupra problemelor
din societate şi căutând cai de soluţionare.
 Organizaţiile neguvernamentale sunt înfiinţate cu scopul de a furniza servicii publice pentru comunităţile în care îşi desfăşoară activitatea. Ele
nu se situează nici în sectorul public dar nici în cel privat astfel poziţia pe care o au le oferă o anumită flexibilitate în cadrul activităţilor pe care
le desfăşoară, dar totuşi se impune ca organizaţia să beneficieze de un management eficient pentru a persista în timp.

 Mai specific se poate spune că ONG-le îndeplinesc câteva funcţii cum ar fi:

 -Intermedierea relaţiei dintre cetăţeni şi autorităţi

 -Facilitarea integrării sociale şi politice a cetăţenilor (organizaţiile reprezintă un cadru de participare civică)

 -Furnizarea de bunuri şi servicii către comunitate

 -Reprezentarea intereselor unor grupuri din cadrul societăţii.

Misiunea unei organizaţii este foarte importantă, ea este cea prin care organizaţiile neguvernamentale se
diferenţiază. Misiunea trebuie să fie îndreptată spre cetăţean. Ea este cea care ghidează boardul organizaţiei,
personalul organizaţiei şi voluntarii. De asemenea fiecare organizaţie trebuie să aibă stabilite un set de
obiective astfel încât să poată respecta misiunea organizaţiei. Cei din interiorul organizaţiei trebuie să cunoască
misiunea organizaţiei, ce activităţi desfăşoară aceasta. Activităţile desfăşurate în cadrul unei organizaţii trebuie
să fie astfel stabilite încât aceasta să îşi poată evalua succesul păstrându-şi misiunea de a lungul timpului.
 Ce sunt politicile publice?

Politicile publice sunt actiunile realizate de catre Guvern (la nivel central sau prin reprezentanti la nivel local) ca
raspuns la problemele care apar dinspre societate. Vorbim despre politici publice atunci când autoritatea publica,
centrala sau locala, incearca cu ajutorul unui program de actiune coordonat sa modifice mediul economic,
social, cultural al actorilor sociali. La nivel national, politicile publice pot sa apara dinspre oricare dintre
institutiile majore ale Statului (Parlament, Presedintie, Guvern – la nivel central sau prin reprezentanti la nivel
local). Domeniul politicilor publice (cercetarea şi analiza în domeniu) poate fi definit foarte bine ca ocupându-se
de studiul deciziilor politico-administrative de alocare a diverselor forme de resurse (materiale, financiare, de
know how, simbolice). Politicile publice, obiectul de studiu al disciplinei în cauză, reprezintă acţiuni realizate de
către guvern (central sau local) ca răspuns la problemele care vin dinspre societate.
 Cele cinci elemente care dau consistenţă unei politici publice sunt:
1. O politică publică este formată dintr-un ansamblu de măsuri concrete, care dau « substanţă » unei politici publice;

2. O politică publică cuprinde decizii sau forme de alocare a resurselor, a căror natură este mai mult sau mai puţin
autoritară şi în care coerciţia este mereu prezentă;

3. O politică publică se înscrie într-un « cadru general de acţiune », ceea ce ne permite să distingem între o politică
publică şi simple măsuri izolate;

4. O politică publică are un public, adică indivizi şi grupuri a căror situaţie este afectată de către politica publică în
cauză;

5. O politică publică are obiective şi scopuri, stabilite în funcţie de norme şi valori

 Analiza de politici publice şi procesul de luare a deciziei

 Procesul de realizare a politicilor publice – de înfaptuire a politicilor – este complex si implica dimensiuni,
mecanisme si actori într-o retea de interrelatii. Unul dintre cele mai cunoscute mijloace de a-l face mai usor de
înteles e acela de împarti procesul în mai multe stadii sau etape si subetape distincte. Ciclul unei politici este sirul
acestor stadii sau etape ale procesului de înfaptuire a politicii respective. În acest model, stabilirea agendei
priveste procesul prin care problemele ajung în atentia publicului si a institutiilor guvernamentale; formularea
politicilor priveste procesul prin care sunt definite, evaluate, acceptate sau respinse politici alternative de
solutionare a unei probleme aflate pe agenda; luarea deciziilor este procesul prin care institutiile guvernamentale
adopta o anumita alternativa pentru solutionarea unei probleme; implementarea este procesul prin care institutiile
guvernamentale aplica politica, fac trecerea de la decizie la practica; iar evaluarea este procesul prin care
rezultatele politicilor sunt monitorizate si evaluate, rezultatele sale putând consta în reconceptualizarea problemei
si a solutiilor propuse.
 Expertiza pentru politici publice

ONG-urile sunt uneori printre cele mai abilitate sa vorbeasca in numele celor pe care ii reprezinta sau in aria de
activitate. Astfel, in timp, cei care lucreaza in aceste ONG-uri acumuleaza expertiza importanta, pe care ulterior o
folosesc pentru schimbarea de politici publice.
ONG-urile influenteaza politicile publice in 2 moduri principale:
1. Rareori, atunci cand acestea sunt consultate in mod autentic de catre autoritatile guvernamentale sau Parlament. In
aceste cazuri, ONG-urile prezinta opiniile expertilor acestora ori rapoartele/studiile realizate de-a lungul timpului pe
subiectul in cauza.
2. Advocacy, cand ONG-urile isi propun in mod direct sa schimbe o politica publica sau o lege si depun eforturi
intense in acest sens pe langa autoritatile competente. De regula, este necesara o coalitie formata din mai multe
ONG-uri pentru a avea succes in acest demers.
In Romania au fost mai multe legi schimbate de-a lungul timpului prin efortul ONG-urilor. Amintim aici doar cateva:
Legea Voluntariatului, Legea Electorala care a introdus votul uninominal, Legea antifumat
 Antreprenorii politici se aseamana O.N.G-urilor

Ce este un antreprenor politic?

  Antreprenorii politici sunt oameni care creează idei și inovații și acționează ca noi lideri în domeniul politicii. Sunt indivizi și grupuri
care încearcă să îmbunătățească știința și arta politicii prin perturbare. Fondatorii unor mișcări precum , capitaliştii şi marxiştii, futuriştii şi
luddiţii au fost toţi antreprenori politici.

 Valoarea termenului și semnificația acestuia constă în descrierea sa distinctă a oamenilor care vin cu noi modalități de a rezolva
problemele politice în termeni de filozofie politică, tehnologie politică, campanii politice și guvernare.

 Folosind acest termen, putem avea o opinie despre cum arată antreprenoriatul politic bun și rău și despre metodologiile de măsurare a
impactului acestuia. De asemenea, lărgește imaginația oamenilor care doresc să decidă ce să facă în viața lor civică și profesională.

 O modalitate de a descrie politica este „mijloacele de utilizare a puterii pentru a lua decizii pentru a aborda problemele societale”.
Întoarceți-vă la nașterea democrației pe vârfurile dealurilor Atenei, iar politica era un grup de oameni care decideau cum să abordeze cel
mai bine problemele noului oraș, cum să construiască un sistem eficient de canalizare. Astăzi, politica se manifestă prin alegeri complexe
și complicate despre cum să impoziteze și să cheltuiască sau să abordeze probleme uriașe precum concurența globală, reglementarea sau
sărăcia.