Interculturalitate si

cosmopolitism
 Ce înseamnă interculturalitate?
✗ Termenul de interculturalitate înseamnă a avea
o interacțiune pozitivă cu o persoană de origine
culturală diferită, atrăgând o îmbogățire
reciprocă.
✗ Fenomenul migrației este în continuă
evoluție și atunci când are loc un proces de
formare socială rapid și intens, precum cel al
migrației, este totuși important ca diferiții
actori politici și sociali să răspundă eficient
acestor schimbări.
În fiecare zi ne raportăm la oameni de
origini diferite . Chiar și atunci când
suntem singuri, în casa noastră, fără să ne
dăm seama, intrăm în contact cu alte
culturi. De exemplu, purtăm haine din
străinătate sau scriem cu computerul
construit în altă țară. Lumea nu poate trăi
fără culturi, deoarece culturile sunt cele care
au creat și au format lumea.
2
 Hell
o!
Modelele de integrare dezvoltate până acum în Europa sunt: ​​modelul segregaționist german ,
care prevede o separare a imigranților în contextul social, întrucât „sunt considerați oaspeți temporari,
pentru că vor trebui să părăsească țara, odată cu trecerea perioadei. modelul asimilaționist francez ,
care se bazează pe credința că imigranții decid, în mod voluntar, să-și abandoneze cultura pentru a se
integra în noua societate; și, în sfârșit, modelul multicultural britanic , care se bazează pe egalitatea de
șanse și pe recunoașterea diversității. Aceste modele clasice sunt considerate a fi în „criză” și sunt
înlocuite de modelul mai modern, intercultural, singura care oferă strategii politice care vizează
armonia între grupuri de culturi diferite. Modelul de integrare interculturală se bazează pe principiul
egalității, al recunoașterii diversității și al interacțiunii pozitive

3
 Interculturalitatea gestionează diversitatea ca o
oportunitate și o sursă de inovare. Pentru a te bucura de
beneficiile interculturalității este însă necesar ca politica
să elaboreze o strategie, deoarece existența diversității nu
implică interculturalitate.
Imigrația neregulată, lipsa de atenție față de integrare și
managementul ineficient sunt elemente care împiedică
integrarea și înrăutățesc viața tuturor cetățenilor.
✗ Prejudecățile sunt   un factor foarte influent în ideile oamenilor. Au o pondere
semnificativă în alegerile pe care le facem în fiecare zi.
✗ Un rol de putere incisivă, care se ocupă de problemele migrației, îl joacă
mass-media, care deseori au deformat informațiile, fomentând manifestări
discriminatorii și xenofobe. Dacă informațiile false sunt răspândite în mod
constant, atunci când sunt repetate, se transformă în adevăr.
✗ Între timp, interculturalitatea va consta în trei faze: negociere (simbioză cu celălalt
pentru a realiza înțelegerea și a evita confruntarea), pătrunderea (a se pune în
locul celuilalt) și descentralizare (ne îndepărtăm de noi prin reflecție).

5
HMMM……
✗ Într-o altă ordine de lucruri, este extrem de importantă o atitudine
în favoarea interculturalității, care se va desăvârși pe baza a trei
atitudini: o viziune dinamică asupra culturilor care intervin,
credința că relațiile de zi cu zi sunt făurite prin comunicare și lupta
pentru a construi o cetățenie largă, în care există drepturi egale.
 
✗ Întâlnirea și socializarea cu oameni din diferite culturi este una
dintre acele oferte de viață pe care noi, oamenii, le luăm deseori de
la sine înțeles. Aceste interacțiuni sunt întotdeauna îmbogățitoare,
deoarece aduc noi perspective, concepte, viziuni, idei..

6
Cosmopol
itism

7
Ce este?

✗ Cuvântul „cosmopolit”, care derivă din cuvântul grecesc kosmopolitēs(„cetățean al lumii”), a fost

folosit pentru a descrie o mare varietate de puncte de vedere importante în filosofia morală și socio-
politică. Miezul nebulos împărtășit de toate vederile cosmopolite este ideea că toate ființele umane,
indiferent de apartenența lor politică, sunt (sau pot și ar trebui să fie) cetățeni într-o singură
comunitate. 

8
 Diferite versiuni ale cosmopolitismului vizionează această comunitate în moduri diferite, unele concentrându-se pe
instituțiile politice, altele pe norme sau relații morale, iar altele concentrându-se pe piețe comune sau forme de
exprimare culturală. În majoritatea versiunilor de cosmopolitism, comunitatea universală a cetățenilor lumii
funcționează ca un ideal pozitiv de cultivat, dar există câteva versiuni în care servește în primul rând drept temei pentru
negarea existenței unor obligații speciale față de formele locale de organizații politice. 

Versiunile de cosmopolitism variază, de asemenea, în funcție de noțiunea de cetățenie pe care o folosesc, inclusiv dacă
folosesc noțiunea de „cetățenie mondială” literal sau metaforic. Interesul filozofic pentru cosmopolitism constă în
provocarea acestuia față de atașamentele recunoscute în mod obișnuit față de concetățeni, statul local, culturile comune
și altele asemenea.

9
 Cosmopolitismul politic
Se susține adesea că este imposibil să se schimbe sistemul actual de state și să se formeze un stat-mondial sau o
federație globală de state. Această afirmație este greu de menținut, însă, în fața existenței Națiunilor Unite, a
existenței unor state cu peste un miliard de oameni din medii eterogene și a experienței cu Statele Unite și Uniunea
Europeană. Deci, pentru a fi luat în serios, obiecția trebuie să fie în schimb că este imposibil să se formeze
un bunstat sau federație de această amploare, adică că este imposibil de realizat sau chiar aproximat idealul
cosmopolit într-un mod care să-l facă să merite urmărit și care să nu implice riscuri prohibitive. Aici cosmopoliții
politici nu sunt de acord între ei. La un capăt al spectrului îi găsim pe cei care pledează în favoarea unui stat
mondial puternic, la celălalt capăt îi găsim pe apărătorii unei federații libere și voluntare, sau a unui sistem cu totul
diferit.

10
 Cosmopolitismul
economic

Au fost folosite diverse argumente pentru a arăta că cosmopolitismul economic nu

este o opțiune viabilă. Marx și marxistii de mai târziu au susținut că capitalismul
este autodistructiv pe termen lung, deoarece exploatarea, alienarea și sărăcia pe
care le provoacă proletariatului vor provoca o revoluție mondială care va aduce
sfârșitul capitalismului. În secolul al XX-lea, când tendințele naționaliste s-au
dovedit a fi mai puternice (sau, în orice caz, mai ușor de mobilizat) decât
solidaritatea internațională și când poziția muncitorilor a fost întărită până la
punctul de a-i face să nu fie dispuși să riște o revoluție, acest lucru a forțat stânga
să reconsidere acest punct de vedere.
Mai mult, există câteva alte preocupări care îi determină pe critici să
considere cosmopolitismul economic ca fiind nedorit. Prima dintre
acestea este lipsa unui control democratic efectiv de către marea
majoritate a populației lumii, întrucât marile multinaționale sunt
capabile să impună cereri statelor care se află într-o poziție
economică slabă și populațiilor lor, cerințe pe care nu pot refuza în
mod rezonabil să le îndeplinească, deși asta nu înseamnă că le
întâlnesc pe deplin voluntar. Aceasta se referă, de exemplu, la
condițiile de muncă sau la utilizarea materiilor prime în țările în curs
de dezvoltare.
În al doilea rând, cosmopoliții economici sunt acuzați că nu acordă atenție unui
număr de efecte secundare probabile ale unei piețe globale libere. În special,
aceștia sunt criticați pentru că neglijează sau subminează probleme precum

A) inegalitatea vastă B) presupunerea unor C) lipsa unei garanții

a bogăției și sărăcia
extremă, fără a exista
vreun mecanism de
încredere care să
ofere ajutor, dacă
reduc rolul
instituțiilor politice.
mari migrația la scară că va exista o ofertă
sau reșcolarizarea atunci suficientă de locuri
când locurile de muncă de muncă salariate
dispar într-o zonă
pentru toți cetățenii
(pierderea legăturilor cu
prietenii și familia, lumii (mai ales având
limbă, cultură etc. și în vedere
costurile bănești ale automatizarea tot mai
mutarii sau re- mare.
instrumentelor)

13
Obiecții la Cosmopolitism
Una dintre cele mai frecvente obiecții la adresa cosmopolitismului atacă o poziție care este
de fapt făcută din paie. Adesea se spune că cosmopolitismul este lipsit de sens fără
contextul unui stat mondial sau că cosmopolitismul implică în mod necesar angajamentul
față de un stat mondial. Aceste afirmații sunt neinformate din punct de vedere istoric,
deoarece cosmopolitismul ca concept a apărut în primă instanță ca metaforă a unui mod de
viață și nu într-o formă literală. De atunci, au existat cosmopoliți care nu abordează
problema organizării politice internaționale, iar dintre cei care o fac, foarte puțini apără
idealul unui stat-mond. În plus, chiar și acei cosmopoliți care favorizează un stat mondial
tind să susțină ceva mai sofisticat, care nu poate fi respins din mână, cum ar fi o concepție
subțire a guvernării mondiale cu suveranitate stratificată.

14
 Există, totuși, provocări serioase și interesante din punct de
vedere filozofic pentru cosmopolitismul însuși și ele vin în
două forme principale. Primul pune sub semnul întrebării
posibilitatea realizării idealului cosmopolit, în timp ce al doilea
pune sub semnul întrebării dezirabilitatea acestuia.
Așadar, programul cosmopolitist pornește prin a sublinia
varietatea obiceiurilor omenești, influența factorilor culturali,
geografici, istorici, care duc la o pluralitate profitabilă a
culturilor și care sprijină participarea oamenilor la conversație.
Astfel, ei urmăresc, pe de o parte, să își împărtășească propriul
crez, și, pe de altă parte, să își satisfacă curiozitatea
intelectuală, pentru ca în final să își formeze, dacă consideră de
cuviință, o nouă identitate culturală.

15