Anthony D.

Smith

National identity and the idea of European unity

Anthony D. Smith este profesor la “European Institute” din cadrul London School of
Economics acest studiază naționalismul și studiile etnice. A studiat naționalismul timp de 25 de
ani, acesta și-a dorit provocarea unei dezbateri printe cei care au fost pasionați de naționalism
asupra problemei dacă națiunile și naționalismul au o origine mai veche sau sunt de actualitate
așa cum spunea Gellner. Anthony D. Smith vede identitățile naționale ca fiind cea mai
„fundamentală și inclusivă” dintre toate identitățile colective existente astăzi. Astfel, pentru
Smith, identitatea și statul națiune constituie părți fundamentale ale lumii moderne. El afirmă că
identitatea națională este cea mai rezistentă dintre toate identitățile colective existente, celelalte
identități colective precum cea de clasă, gen, rasă, religie putând să se combine cu aceasta, dar
rareori reușesc să o submineze, chiar dacă îi pot influența direcția. Asta pentru că, spune Smith,
este cu adevărat universală globalizarea naționalismului fiind o realitate puternică, una care ne
condiționează cultura și politica. Social vorbind, legătura națională oferă cel mai inclusiv tip de
comunitate, instituie granițele general acceptate în cadrul căreia are loc și face o diferențiere
clară de „străini”. Identitatea națională rămâne extrem de puternică și are capacitatea de a
mobiliza politic. Totuși, identitatea națională din prezent este diferită de cea din trecut, poate
pentru simplul fapt că în era globalizării, identitatea națională este mult mai deschisă influențelor
din exteriorul spațiului național. Astfel, identitatea națională are noi dimensiuni, care o face mult
mai deschisă elementelor străine, fără însă a schimba elementele esențiale ale identității. Practic,
identitatea națională are o mai mare toleranță pentru hibridizarea identitară sau coagularea unor
identități complementare.
De asemenea, Smith mai vorbește și despre faptul că „în termeni politici, identitatea
națională contemporană determină nu numai componența personalului regimului, dar legitimează
și uneori influențează obiectivele politicilor implementate sau practicile administrative ce
reglează viața de zi cu zi a fiecărui cetățean. În final, națiunea și identitatea națională, instituind
supunerea politică a cetățenilor, devenind singura sursă de legitimitate internațională, care
validează sistemul de state din fiecare regiune sau continent, iar în final în întreaga lume.
 O asemenea normă putând fii găsită în comunitatea statelor ca o premisă a normei că
națiunile sunt singurele care pot acționa și avea loialitate politică.

Lucrarea lui Anthony Smith debutează cu întrebarea: Este posibilă o autentică identitate
europeană? Stabilirea culturilor sunt importante pentru dezvoltarea unui cosmopolit cultural,
acest lucru poate să ajungă la un preț periculos, doar dacă Europa este împortiva altor state
mondiale. Încă din Evul mediu conștiința națională și-a pus amprenta asupra războaielor, la
integrarea spaniolă sub guvernarea catolică. Interesul de acum pentru Europa și relația cu
identitatea națională este pur și simplu pentru ca unificarea europeană fie ea în orice formă este
pentru prima oară când se poate realiza, generațiile din urmă doar visând la acest lucru. Ideea de
nou, tehnologiile și comunicație din noua generație îi sperie pe mulți indivizi, aceștia renunțând
cu greu la origini.

Identitațile europene și naționale sunt într-o continuă concurență iar din acest motiv ele
pot intra în conflict. Până în prezent fiecare stat al Comunității Europene și-a plasat interesele
naționale și imaginile percepute deasupra unei politici europene pe un singur interes european.
Legat de identitatea europeană și relația ei cu cea națională, dezvoltarea acesteia este unul dintre
cele mai dezbătute teme în mediile academice contemporane de specialitate și reprezintă un
obiectiv nedeclarat al instituțiilor Uniunii Europene, inclusiv prin inventarea unei cetățenii
europene ce urmărește să ofere un simț de apartenență la o comunitate europeană, preluând
modelul național. La nivel conceptual există contradicții între identitatea europenă și identitatea
națională. Aceste contradicții pot să difere de credința naționalistă pe care aceștia o abordează.

Primele considerații au fost că deșii au existat multe studii asupra organizațiilor

economice si instituțiilor politice ale Comunității Europene, atenția acordată acestor probleme
culturale și psihologice a fost una scăzută. Cercetările dezvoltate în acest domeniu au o lipsă de
sofisticare teoretică și tind să fie neserioase.

Acest domeniu necesită o multitudine de studii realitate în timp ce pot ilustra

modificările percepțiilor și valorilor colective, iar acesta abordeză schimbările din simbolism și
valorile, tradițiile colective care pot include sau nu o deschidere către o dimensiune europeană
mai largă. Aceste studii find foarte importante pentru a construii o investigație cu privință la
relațiile structurate dintre identițățile naționale și procesele de unificare europeană în cercul
culturii și valorilor. Smith consideră că lumea contemporană are identități multiple, iar acestea
pot ori întârii identitățile naționale, ori le pot intersecta.

În circumstanțe normale o mare parte dintre indivizi pot duce un trai fericit cu mai multe
identificări. Uneori una dintre aceste identități va fi pusă sub presiune de problemele din exterior
sau va intra într-un conflict cu una dintre celelalte identități ale individului sau ale familiei.
Defapt intotdeauna va exista potențialul unor astfel de conflicte de identitate, dar faptul că aceste
apar destul de rar este rezultatul unei anumite fluidități în mai multe procese.

Conceptul de identitate națională este extrem de complex dar în acelasi timp și foarte
abstract. Există multe indentități culturale atât în prezent cât și în trecut, acestea se reflectă în
dimensiunile multiple ale părerilor noastre personale despre naționalitate. Așadar o națiune este o
populație de indivizi care împart cultura, teritoriul, economie comună, drepturi și obligații.
Naționaliști aveau aceleași obiective, aceștia au cautat unirea națiunii, să o facă liberă și să fie
plină de individualitate. Națiunea a fost pentru ei singurul criteriu de guvernare, fiind singura
sursă de putere politică, acesta numindu-l chiar obiectul loialității. Alții consideră că actuala
reînoire a etniei nationalismului va fii o viitoare formă a societăți “post-industriale” a cărei
economii se va baza în totalitate pe nevoi sociale și culturale ale consumatorilor, deoarece aceștia
erau mult mai încântați de aceste societăți de comunicare decât producția mare a mass-mediei,
telecomunicatiei. Răspândirea la un nivel mondial a mărfurilor menționate mai sus este o dovadă
a unor legături globale pe anumite piețe pentru a fi consumate și a modela gusturi comune.
Asimilarea unor produse și aprecierea publicului este diferită dar se adaptează.

Naționalismul etnic a străbătut multe părți ale lumii începând chiar cu secolul XIX, insă
în zilele noastre noi asistăm la cele mai recente valuri periodice ale acestuia. Renașterea
tradițiilor etnice și a miturilor într-o cultură globalizatoare ne face să ne amintim de o natură
fundamentală a oricărei culturi cosmopolite. În text aflăm ca mulți antropologi au început să
studieze anumite aspecte culturale ale indentității etnice a unor națiuni europene dar aceste
trebuiesc efectuate pe un termen îndelungat pentru rezultate cât mai valide.
 Dacă am vorbii despre o familie de culturi proiectul european va fi așezat chiar între
renașterea națională și aspirații culturale la întregul glob. Acest lucru ne amintește de o dezbatere
între paneuropeni și anti-europeni, această dezbatere este descrisă ca o dorință a unei Europe
unificată prin diferite instituții economice și politice.