Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
181
Modele culturale presupun prezenta unor structuri particulare, flexibile, care realizeaz distinctia
ntre anumite experiente culturale. Modelul cultural si versiunile de modele culturale trebuie
analizate cu foarte mare atentie, tocmai pentru a sublinia nu doar varietatea culturilor existente n
modernitate, ci si posibilitatea cunoasterii cauzelor unor antagonisme de tip cultural, conflicte
actuale ori latente. Cultura a fost de fapt mereu actual, chiar dac sub forme camuflate. O
introducere n teoria modelelor culturale accentueaz contextualitatea cultural n care omul
trieste, prezenta unui canon cultural specific unei comunitti si care nu se regseste n cadrul alteia.
Studii recente indic un mare interes manifestat de consumatorii de cultur pentru informatia
asupra identittilor pe care teoriile culturale o poate oferi, asupra mijloacelor tehnologiei culturale
contemporane, asupra perspectivei devenirii culturale ntr-o lume care se declar a schimbrii.
Consumatorul de cultur trebuie s se adapteze nevoii unei formri continue, iar cunoasterea
teoriei legate de modelele culturale l poate informa despre cultur, despre modelele culturale ca
form de aplicabilitate a culturii la o realitate contextual social, politic, material, spiritual.
Ceea ce este considerat a fi un factor extrem de important, este dorinta indivizilor de a regsi
elemente comune n cadrul mai multor culturi, tocmai pentru a se putea identifica fie cu alti indivizi
apartinnd altei natiuni, fie pentru a constientiza adevratele lor origini.
De asemenea, trebuie s considerm existenta culturii ca un complex de practici al cror
nivel teoretic are un caracter de reprezentare accentuat simbolic.
Cultura este asociat existentei sociale, dar nu trebuie redus la o explicatie de tip strict sociologic.
Trebuie luate n considerare urmtoarele aspecte, ca fiind elemente esentiale pentru studiul culturii:
a) Relatia dintre traditie si inovatie este prezent n cele mai vechi forme culturale.
b) Cultura trebuie nteleas ca o entitate vie, o trstur fundamental care face societatea n care
triesc oamenii, s fie constient uman.
c) ncercarea de a ntelege sensurilor actuale ale culturii, apropierea de alte culturi, constientizarea
propriilor valori culturale.
d) Cunoasterea si familiarizarea indivizilor cu sensurile conceptului de cultur la dimensiunile
lumii actuale.
3. Diversitatea cultural. Locul culturii nationale n cadrul culturilor lumii si rolul pregnant al
democratiei n societate
Discontinuitatea reprezentrilor culturale propune o viziune pluri-centrica, pluri-temporal, prin
aceea c pot exista mai multe surse ale unei evolutii temporale, cum sunt cele ale modernittii.
Simbolul cultural ocup un loc major n viata unei comunitti, fiind capabil s defineasc si s
contureze complexitatea unei societti. Simbolul cultural constituie o nsumare a unor experiente
prin care colectivitatea se exprim, asigur continuitatea experientei vietii n comun prin diferitele
sale institutii. Simbolurile culturale pot fi materiale ori spirituale, regionale ori general umane,
depinznd de mijloacele prin care sunt diseminate.
Pluralitatea culturilor n modernitate a fost recunoscut treptat pornind tocmai de la aceast
nevoie resimtita de a democratiza ierarhiile culturale, si de a asigura accesul la cultura prin
formularea unei diferente, chiar admiterea unor divergente care sa nu fie ntr-un asemenea grad
antagonice nct sa mpiedice realizarea unui dialog cultural.
A defini cultura ca pe un atribut universal al umanittii, avnd n acelasi timp rdcinii
nationale, nu mai este o noutate pentru zilele noastre.
O alt fatet a chestiunii este cea a termenului national n cultur.
Cultura national se afla ntr-o relatie de contextualizare culturala cu ceea ce am numi
cultur universal ori mai degrab global.
O alt dezvoltare pregnant a culturii moderne este legat de cultura de grup. Prin aceasta
ntelegndu-se grup minoritar, opus unei culturi majoritare. Noutatea n acest aspect nu o reprezint
aparitia unei disensiuni, fie si profunde, ntre majoritatea si minoritate, ci mai cu seam politicilor
de emancipare care se pun pe seama democratizrii culturii.
REVISTA UNIVERSITARA DE SOCIOLOGIE, Anul IV,nr.2/2007
schimb de idei;
183
afirmarea specificittii si dubla natur a bunurilor si serviciilor culturale, acestea fiind att
culturale ct si economice;
pericolul omogenizrii culturale, aparitia sau recunoasterea unei forme unice de cultur;
185
Agresiunea si dezintegrarea cultural reprezint dou aspecte care confer oricrui sistem
mondial vulnerabilitate, mpiedicnd ntelegerea reciproc, dialogul, cooperarea, initiativele
comune si solidaritatea european.
Identitatea cultural la ambele niveluri national si international rmne una din
principalele necesitti psihologice si spirituale. Imposibilitatea de a-si putea pstra propria
identitate, conduce n mod automat si de altfel firesc, la conflicte n interiorul unei societti, sau n
cadrul societtilor dintr-o anumit regiune.
Exist tolerant, dar nu si acceptare sincer din partea unor popoare situate pe o treapt
superioara de progres tehnologic si de civilizatie, a valorilor noilor tri care au intrat sau vor intra n
Uniunea European. Trebuie luate n calcul dou probleme fundamentale:
problema redistribuirii.
Ideea de baz este aceea de a constientiza c dreptul la diversitate implic necesitatea solidarittii
globale. Identitatea cultural este cea care confer indivizilor demnitate si fort, tria de caracter
necesar pentru a supravietui. Exist o mostenire cultural comun a omenirii, a crei ocrotire si
valorificare constituie una dintre marile responsabilitti la momentul actual. Aceast conceptie, care
subliniaz rolul diverselor societti n crearea culturii, ar putea deveni coloana vertebral a
conceptului de interdependent european. Interdependenta nu implic numai existenta unui
guvern european unic, ci implic ntelegere si cooperare global, bazate pe un set de reguli etice,
care s previn transformarea actului de limitare a suveranittii nationale ntr-o agresiune cultural.
Problemele pe care le implic identitatea cultural nu pot fi solutionate printr-un simplu
proces de redistribuire. Autonomia cultural nu este garantat, dup dorint, prin acorduri
internationale de redistribuire a resurselor.
Identitatea cultural reprezint un mod de a percepe importanta unui set de relatii si de valori
umane.
Armonizarea diferitelor sisteme de cultur n cadrul Uniunii Europene confer fenomenului
n sine o perspectiv pe termen lung. Acest proces implic cunoasterea si respectarea culturilor si
constientizarea fenomenului de interdependent global, bazate pe elementele si specificittile
pluralittilor culturale, excluznd impunerea unui model unic de nvtare. Specialistii din acest
domeniu, recunosc importanta respectului fat de valorile altor culturi, n spiritul cultivrii valorilor
universale, precum si necesitatea acordrii unui rol mai mare schimburilor internationale, pentru ca
persoanele s se poat deplasa n spatiul european.
ntelegerea implicatiilor diversittii culturale reprezint una din provocrile lumii
contemporane, constituind unul din principalele obiective ale unei noi orientri n cadrul procesului
de globalizare.
Bibliografie selectiv:
1. Bugajski, Janusz: Political Parties of Eastern Europe. A Guide to Politics in the Post-Communist
Era. Armonk, NYLondon, England: M.E. Sharpe (The Center for Strategic and International
Studies), 2002.
2. Cunningham, F.: Theories of Democracy. A Critical Introduction, LondonNew York: Routledge,
2002.
3. Lijphart, Arend: Democracy in Plural Societies. A Comparative Exploration, New Haven
London: Yale University Press, 1977.
4. Kymlicka, W., Opalski, M. (esd.): Can Liberal Pluralism Be Exported? Western Political Theory
and Ethnic Relations in Eastern Europe, Oxford: Oxford University Press, 2000.
5. Snyder, Jack: From Voting to Violence. Democratization and National Conflict, NewYork
London: W. W. Norton & Company, 2000.
6. Stein, J. P. (ed.): The Politics of National Minority Participation in Post-Communist Europe.
State-Building, democracy, and Ethnic Mobilization, Armonk, NYLondon, England: M.E. Sharpe
(EastWest Institute), 2002.
www.uab.ro/reviste_recunoscute/philologica/.../25_g_popescu.doc
187