2.

Cultura

2.1 Definitia notiunii de cultura

Student: Matache Diana-Elena

CSIE, seria Cibernetica Economica,
anul III, grupa 1060
Definitia notiunii de cultura
Termenul de cultura a fost introdus in antropologia sociala, devenind un
termen tehnic, de catre Eduard B. Tylor, pionierul britanic al acestei
discipline. In Introducerea la Cultura Primitiva(1871), el
descrie cultura ca acel complex care include cunoasterea, credintele,
artele, dreptul, morala, obiceiurile pe care si le-a insusit omul ca membru
al societatii. Insa extraordinara proliferare a conceptului si, implicit, a
termenului de cultura ne obliga la o sistematizare dupa criterii axiologice,
functionale, structurale si tehnice ale acestuia.
Definitiile date culturii vizeaza, in esenta, saltul calitativ de la existenta
naturala la cea bazata pe valori.
Pna astazi, literatura de specialitate a nregistrat un numar mare de
semnificatii ale acestui termen si un numar si mai mare de definitii :
sociologul francez A. Moles sustine ca ar exista aproximativ 250 de
definitii ale culturii.

Cand ne referim in mod general la

notiunea de cultura, aceasta capata
uneori sensuri care par sa nu aiba
legatura unele cu altele. Spre
exemplu in societate acest termen
se foloseste atunci cand se face
referire la preocuparile artistice sau
intelectuale ale unui individ, atunci

cand ne referim la totalitatea creatiilor, a patrimoniului artistic specifice

unei tari sau cand ne referim la nivelul de informatii al unei persoane,
mai exact cultura generala a acesteia.
n limbajul curent, adesea, termenul de cultura sugereaza o forma superioara
de arta : opera, teatru, coregrafie etc. Se considera ca o persoana este culta
atunci cnd detine cunostinte despre arte si este capabila sa faca aprecieri
fondate referitoare la creatiile artistice, este rafinata, are gust si bune
maniere.
Acesta este un sens restrictiv : nu orice om este cult si nu orice produs al
activitatii sale este un act de cultura.

Un alt sens in care este utilizat termenul de cultura este atunci cand ne
referim la tendinte in moda, arta culinara, muzica etc.
J. Szczepanski tine sa precizeze ca " nu toate produsele omului reprezinta
cultura lui, ci numai cele superioare, produse oarecum dezinteresat, pentru
ele nsele, deci stiinta, arta, religia, ideile politice si sociale, obiceiurile
nobile - ntr-un cuvnt, produsele superioare ale spiritului care necesita
cultivarea mintii, tendinta realizarii unor scopuri mai nalte dect simpla
satisfacere a nevoilor biologice".
Conform semnificatiei ntlnite n vorbirea curenta, cultura este o
caracteristica a individului, nu a societatii. Majoritatea sociologilor si
antropologilor se delimiteaza de acest nteles n favoarea unuia mai larg,
mai cuprinzator.

Astfel, E.F.Tylor (1871) desemna prin cultura "ansamblul complex al

cunostintelor, credintelor religioase, al artei, moralei, obiceiurilor si al
tuturor celorlalte capacitati pe care le dobndeste omul ca membru al
societatii".
n sociologie si antropologie - asa cum sustine si Marvin Harris, termenii
de cultura, societate si, uneori, etnologie, si disputa preeminenta.
Kluchohn (1949) confera si el culturii ntelesul de fenomen social,
definind-o ntr-o formula succinta ca "mod distinct de viata al oamenilor,
model de a trai".
n viziunea lui Ralph Linton, cultura este de asemenea o caracteristica a
societatii, nu a unui individ. Ea reprezinta tot ceea ce se nvata n cursul
vietii sociale si este transmis din generatii n generatii ; cu alte cuvinte, este
"ereditatea sociala a membrilor unei societati".

n alta ordine de idei, unele definiti au pus accentul mai mult pe sensul obiectiv al
culturii (cultura materiala sau civilizatie), altele pe sensul subiectiv al culturii
(cultura spirituala, cunostinte, valori, simboluri etc.).
Wisller, dimpotriva, ia n calcul multiplelele dimensiuni ale culturii, distingnd n
cadrul ei urmatoarele trei diviziuni : "trasaturi materiale", "activitati sociale" si
"idei".
Aspectele materiale si nemateriale ale culturii au fost evidentiate si de sociologul
american N. Goodman (1982) atunci cnd o definea ca fiind "mostenirea nvatata si
socialmente transmisa, a obiectelor facute de om, a cunostintelor, a parerilor, a
valorilor si a perspectivelor care asigura membrilor unei societati unelte pentru a
face fata problemelor curente". Cu alte cuvinte, pe scurt, cultura organizeaza viata
sociala si-i da forma.
n aceeasi perspectiva se nscrie si opinia lui M.J. Herscovitz conform
careia cultura reprezinta " totalitatea valorilor materiale si spirituale
create . n procesul istoric de afirmare a omului ca om, proces care
evidentiaza progresul omenirii n cunoasterea, transformarea si stapnirea
naturii, a societatii si a cunoasterii nsasi".
In incercarea de a clasifica aceasta multitudine de sensuri, unii sociologi au
determinat sase sensuri dominante ale termenului de cultura.

1) Sensul descriptiv este utilizat pentru a evidentia diferite tipuri de

activitati sau comportamente asociate unei anumite culturi.

2) Sensul istoric are in vedere patrimoniul si traditiile asociate unui

anumit grup de oameni.

3) Sensul normativ priveste componenta normativa a conceptului,

respectiv descrierea regulilor si a normelor dintr-un anumit grup.
4) Sensul psihologic se refera la acele aspecte ale culturii aflate in legatura cu
invatarea, rezolvarea de probleme si cele legate de comportament.

5) Sensul structural evidentiaza elementele sociale si organizationale implicate

in notiunea de cultura.

6) Sensul genetic se raporteaza la originea sau originile unei culturi.

 Orice societate are o cultura, oricat de simpla ar fi ea, si
fiecare fiinta umana este culturala, in sensul ca participa la o
anumita cultura!
( Linton, 1968)