Ce este cultura?

Termenul de cultură vine din latinescul “colo, colere” care semnifică a lucra pământul, a locui. Sensul lui primar desemna activităţi agricole şi a fost utilizat cu acest sens din secolul XI până în secolului XIX, în paralel cu accepţiunea dată de umanismul renascentist (sec. XVI) de cultură a spiritului.Până astăzi, literatura de specialitate a înregistrat un număr mare de semnificaţii ale acestui termen şi un număr şi mai mare de definiţii : sociologul francez A. Moles susţine că ar exista aproximativ 250 de definiţii ale culturii. În limbajul curent, adesea, termenul sugerează o formă superioară de artă : operă, teatru, coregrafie etc. Se consideră că o persoană este cultă atunci când deţine cunoştinţe despre arte şi este capabilă să facă aprecieri fondate referitoare la creaţiile artistice, este rafinată, are gust şi bune maniere. Acesta este un sens restrictiv : nu orice om este cult şi nu orice produs al activităţii sale este un act de cultură. Acesta este şi punctul de vedere al lui J. Szczepanski, care ţine să precizeze că “ nu toate produsele omului reprezintă cultura lui, ci numai cele superioare, produse oarecum dezinteresat, pentru ele însele, deci ştiinţa, arta, religia, ideile politice şi sociale, obiceiurile nobile într-un cuvânt, produsele superioare ale spiritului care necesită cultivarea minţii, tendinţa realizării unor scopuri mai înalte decât simpla satisfacere a nevoilor biologice”. Cum explica Norbert Elias conceptul de cultura si civilizatie ? Procesul civilizarii a reprezentat o modificare a conduitei nationalitatii umane, mai putin un proces al ratiunii, cat mai cu seama rezultatul unei deliberari de perspectiva. Prin constrangerea culturala sa reconstituit comportamentul comunitatii si al individului. Conform semnificaţiei întîlnite în vorbirea curentă,cultura este o caracteristică a individului, nu a societăţii. Majoritatea sociologilor şi antropologilor se delimitează de acest înţeles în favoarea unuia mai larg, mai cuprinzător. Astfel, E.F.Tylor (1871) desemna prin cultură “ansamblul complex al cunotinţelor, credinţelor religioase, al artei, moralei, obiceiurilor şi al tuturor celorlalte capacităţi pe care le dobândeşte omul ca membru al societăţii”.În sociologie şi antropologie – aşa cum susţine şi Marvin Harris, termenii de cultură, societate şi uneori, etnologie, îşi dispută preeminenţa.Kluchohn (1949) conferă şi el culturii înţelesul de fenomen social, definind-o într-o formulă succintă ca “mod distinct de viaţă al oamenilor, model de a trăi”.În viziunea lui Elias, « cultura este de asemenea o caracteristică a societăţii, nu a unui individ ». Ea reprezintă tot ceea ce se învaţă în cursul vieţii sociale şi este transmis din generaţii în generaţii ; cu alte cuvinte, este “ereditatea socială a membrilor unei societăţi”.În altă ordine de idei, unele definiţi au pus accentul mai mult pe sensul obiectiv al culturii (cultură materială sau civilizaţie), altele pe sensul subiectiv al culturii (cultură spirituală, cunoştinţe, valori, simboluri etc.).Wisller, dimpotrivă, ia în calcul multiplelele dimensiuni ale culturii, distingând în cadrul ei următoarele trei diviziuni : “trăsături materiale”, “activităţi sociale” şi “idei”.Aspectele materiale şi nemateriale ale culturii au fost evidenţiate şi de sociologul american N. Goodman (1982) atunci când o definea ca fiind “moştenirea învăţată şi socialmente transmisă, a obiectelor făcute de om, a cunoştinţelor, a părerilor, a valorilor şi a perspectivelor care asigură membrilor unei societăţi unelte pentru a face

Cultura materială include toate “produsele” concrete şi tangibile ale societăţii. altele sunt la modă o perioadă.faţă problemelor curente”. valorlor. De exemplu : normele legate de apărarea proprietăţii private. marginalizaţi de către ceilalţi membrii ai comunităţii dar nu pot fi pedepsiţi de lege.Dacă nu respectă obiceiurile respectivii indivizi pot fi consideraţi lipsiţi de amabilitate. cercetări sociologice efectuate în Franţa confirmă faptul că acesta este şi înţelesul cel mai des utilizat în conversaţia curentă. a societăţii şi a cunoaşterii însăşi”. Laroue în Representations de la culture et conditions culturelles arată că 83% din populaţia investigată adoptă sensul de cultură spirituală. frauda. de la cele mai vechi produse create de om (descoperite de antropologi) cum ar fi oale de lut.) atrage după sine sancţiuni juridice. Cu alte cuvinte. sociologia include ansamblul cunoştinţelor.În cadrul culturii nemateriale. să alegi vestimentaţia potrivită (cu ocazia). Exemplu de obiceiuri sunt : să arunci gunoiul la ghenă.) . a bunurilor publice. sociologii au distins între aspectele materiale (sensul obiectiv) şi aspectele nemateriale (sensul subiectiv) ale culturii. apoi dispar. excentrici. altele schimbări nesemnificative din punct de vedere structural (biroul. J. distincţia dintre obiceiuri şi moravuri are un caracter relativ : unul şi acelaşi fapt social este interpretat de anumite categorii sociale ca obicei iar de altele ca moravuri.În concepţia unor sociologi. Herscovitz conform căreia cultura reprezintă “ totalitatea valorilor materiale şi spirituale create în procesul istoric deafirmare a omului ca om. neatenţi. bizari.În aceeaşi perspectivă se înscrie şi opinia lui M. semnelor şi simbolurilor care sunt vehiculate într-o societate. Sociologii tind să se concentreze mai mult asupra dimensiunii spirituale a culturii. să oferi locul în autobuz unui bătrân sau infirm etc. avioane. opiniilor. Obiceiurile sunt modele de conduită legate de valorile împărtăşite de grup. incendierea unor proprietăţi etc. Ele sunt definite ca norme cu o mare importanţă şi semnificaţie pentru funcţionarea societăţii. Cultura nematerială. computere etc.J.Elementele culturii materiale sunt transmise de la o generaţie la alta : unele dintre ele suportă modificări structurale esenţiale (automobilele. a valorilor patriotice etc. normelor. . Componentele culturii : Aşa cum am arătat mai înainte. cultura organizează viaţa socială şi-i dă formă. transformarea şi stăpânirea naturii. proces care evidenţiază progresul omenirii în cunoaşterea. cada etc.Încălcarea lor (furtul. considerând că ea dă adevăratul puls al vieţii sociale. pot fi evitaţi. care au importanţă pentru viaţă şi activitatea grupului a căror nerespectare atrage după sine sancţionarea lor de către opinia publică. avioanele). Moravurile se înrudesc cu obiceiurile dar se diferenţiază de acestea (distincţia a fost făcută pentru prima dată în 1906 de Summer). unelte de piatră şi apoi de metal până la cele mai recente : televizoare. De altfel. toate manifestările fizice ale vieţii unui popor.

mitul. După E. Majoritatea societăţilor contemporane au tabuuri cu privire la relaţiile sexuale şi maritale între rude apropiate (tabuul incestului) şi tabuul referitor la consumarea cărnii de om. cu tradiţiile şi obiceiurile ei etc. cuvinte. el nu mai poate privi faţă în faţă atât de mult s-a învelit pe sine cu forme lingvistice. cel mai important aspect al culturii. Israelului. exilul sau chiar pedeapsa capitală. Constituţiile scrise se impun în secolul al XVIIIlea (România. imagini vizuale). obiecte. drapelul unui stat nu reprezintă doar o bucată de pânză colorată şi desenată într-un anume fel. ceea ce este nepermis. tradiţii.Deşi nu putem reduce cultura la suma simbolurilor. este cel mai important mijloc de socializare. . semnifică altceva decât este . Limba (vorbită şi scrisă) este cel mai important element al simbolismului social. a unei societăţi cu istoria ei. alte elemente importante ale culturii spirituale. Limbajul. este “vehiculul spiritului”. limba scrisă reprezintă simbolurile secundare ale simbolurilor vorbite. o componentă fundamentală a ei. Constituţiile cutumiare sunt formate dintr-o parte scrisă şi dintr-o alta nescrisă. Încălcarea lor atrage după sine sancţiuni de maximă severitate cum ar fi privarea de libertate. Sapir. arta sunt componente ale acestui univers. Ea este cel mai important mijloc de comunicare. Legile sunt norme stabilite şi aplicate de autoritatea politică a societăţii ce cuprind obligaţii generale pentru toţi membrii societăţii şi ce se aplică acelor comportamente ce sunt considerate importante pentru societate. Omul nu mai poate înfrunta realitatea în mod nemijlocit. cu simboluri mitologice sau cu rituri religioase. Semnele şi simbolurile constituie. În viziunea lui. cu teritoriul ei. Constituţia Angliei. Cassirer constata că “omul nu mai trăieşte într-un univers exclusiv fizic.În cadrul moravurilor.Legile pot fi scrise sau nescrise (cutumiare). există o categorie aparte numită tabuuri care definesc ceea ce este interzis. încât nu poate vedea sau cunoaşte nimic decât prin mijlocirea acestui mediu artificial”. trebuie să recunoaştem că acestea reprezintă o parte. Weitman (1973) sublinia că a analiza semnificaţia pe care o societate o acordă drapelului său naţional furnizează informaţii privind aspecte importante ale culturii respectivei societăţi. care are la bază obiceiuri. De exemplu. moravuri proscriptive. legile joacă un rol extrem de important în reglementarea relaţiilor sociale şi nerespectarea lor duce la sancţiuni juridice. cultura constă în simboluri şi se transmite prin comunicarea simbolurilor. ci într-un univers simbolic.Simbolul este definit ca fiind ceva care social reprezintă. practici politice îndelungate (ex. aşa cum am arătat mai înainte. SUA beneficiază de Constituţii scrise). ele sunt deci. reprezintă deci.Indiferent de forma pe care o îmbracă. “simboluri de simboluri”. Noii Zeelenade). este o reprezentare creată în mod arbitrar (gesturi. Franţa. El este simbolul unei naţiuni. care capătă înţeles prin consens social. Filosoful german E. ceea ce nu trebuie făcut .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful