Ce este cultura?

Termenul de cultură vine din latinescul “colo, colere” care semnifică a lucra pământul, a locui. Sensul lui primar desemna activităţi agricole şi a fost utilizat cu acest sens din secolul XI până în secolului XIX, în paralel cu accepţiunea dată de umanismul renascentist (sec. XVI) de cultură a spiritului.Până astăzi, literatura de specialitate a înregistrat un număr mare de semnificaţii ale acestui termen şi un număr şi mai mare de definiţii : sociologul francez A. Moles susţine că ar exista aproximativ 250 de definiţii ale culturii. În limbajul curent, adesea, termenul sugerează o formă superioară de artă : operă, teatru, coregrafie etc. Se consideră că o persoană este cultă atunci când deţine cunoştinţe despre arte şi este capabilă să facă aprecieri fondate referitoare la creaţiile artistice, este rafinată, are gust şi bune maniere. Acesta este un sens restrictiv : nu orice om este cult şi nu orice produs al activităţii sale este un act de cultură. Acesta este şi punctul de vedere al lui J. Szczepanski, care ţine să precizeze că “ nu toate produsele omului reprezintă cultura lui, ci numai cele superioare, produse oarecum dezinteresat, pentru ele însele, deci ştiinţa, arta, religia, ideile politice şi sociale, obiceiurile nobile într-un cuvânt, produsele superioare ale spiritului care necesită cultivarea minţii, tendinţa realizării unor scopuri mai înalte decât simpla satisfacere a nevoilor biologice”. Cum explica Norbert Elias conceptul de cultura si civilizatie ? Procesul civilizarii a reprezentat o modificare a conduitei nationalitatii umane, mai putin un proces al ratiunii, cat mai cu seama rezultatul unei deliberari de perspectiva. Prin constrangerea culturala sa reconstituit comportamentul comunitatii si al individului. Conform semnificaţiei întîlnite în vorbirea curentă,cultura este o caracteristică a individului, nu a societăţii. Majoritatea sociologilor şi antropologilor se delimitează de acest înţeles în favoarea unuia mai larg, mai cuprinzător. Astfel, E.F.Tylor (1871) desemna prin cultură “ansamblul complex al cunotinţelor, credinţelor religioase, al artei, moralei, obiceiurilor şi al tuturor celorlalte capacităţi pe care le dobândeşte omul ca membru al societăţii”.În sociologie şi antropologie – aşa cum susţine şi Marvin Harris, termenii de cultură, societate şi uneori, etnologie, îşi dispută preeminenţa.Kluchohn (1949) conferă şi el culturii înţelesul de fenomen social, definind-o într-o formulă succintă ca “mod distinct de viaţă al oamenilor, model de a trăi”.În viziunea lui Elias, « cultura este de asemenea o caracteristică a societăţii, nu a unui individ ». Ea reprezintă tot ceea ce se învaţă în cursul vieţii sociale şi este transmis din generaţii în generaţii ; cu alte cuvinte, este “ereditatea socială a membrilor unei societăţi”.În altă ordine de idei, unele definiţi au pus accentul mai mult pe sensul obiectiv al culturii (cultură materială sau civilizaţie), altele pe sensul subiectiv al culturii (cultură spirituală, cunoştinţe, valori, simboluri etc.).Wisller, dimpotrivă, ia în calcul multiplelele dimensiuni ale culturii, distingând în cadrul ei următoarele trei diviziuni : “trăsături materiale”, “activităţi sociale” şi “idei”.Aspectele materiale şi nemateriale ale culturii au fost evidenţiate şi de sociologul american N. Goodman (1982) atunci când o definea ca fiind “moştenirea învăţată şi socialmente transmisă, a obiectelor făcute de om, a cunoştinţelor, a părerilor, a valorilor şi a perspectivelor care asigură membrilor unei societăţi unelte pentru a face

Cultura nematerială. Exemplu de obiceiuri sunt : să arunci gunoiul la ghenă.În concepţia unor sociologi. proces care evidenţiază progresul omenirii în cunoaşterea. avioane. toate manifestările fizice ale vieţii unui popor. neatenţi. De exemplu : normele legate de apărarea proprietăţii private. pot fi evitaţi. J.) atrage după sine sancţiuni juridice. semnelor şi simbolurilor care sunt vehiculate într-o societate. Ele sunt definite ca norme cu o mare importanţă şi semnificaţie pentru funcţionarea societăţii. Componentele culturii : Aşa cum am arătat mai înainte. Cu alte cuvinte. Sociologii tind să se concentreze mai mult asupra dimensiunii spirituale a culturii.) . valorlor. cultura organizează viaţa socială şi-i dă formă. frauda. să alegi vestimentaţia potrivită (cu ocazia).Încălcarea lor (furtul. sociologia include ansamblul cunoştinţelor.În cadrul culturii nemateriale.În aceeaşi perspectivă se înscrie şi opinia lui M. incendierea unor proprietăţi etc. a bunurilor publice. cada etc. a valorilor patriotice etc. transformarea şi stăpânirea naturii. excentrici.J. De altfel. bizari. .faţă problemelor curente”. considerând că ea dă adevăratul puls al vieţii sociale. apoi dispar. Cultura materială include toate “produsele” concrete şi tangibile ale societăţii.Dacă nu respectă obiceiurile respectivii indivizi pot fi consideraţi lipsiţi de amabilitate.Elementele culturii materiale sunt transmise de la o generaţie la alta : unele dintre ele suportă modificări structurale esenţiale (automobilele. cercetări sociologice efectuate în Franţa confirmă faptul că acesta este şi înţelesul cel mai des utilizat în conversaţia curentă. care au importanţă pentru viaţă şi activitatea grupului a căror nerespectare atrage după sine sancţionarea lor de către opinia publică. Moravurile se înrudesc cu obiceiurile dar se diferenţiază de acestea (distincţia a fost făcută pentru prima dată în 1906 de Summer). altele sunt la modă o perioadă. unelte de piatră şi apoi de metal până la cele mai recente : televizoare. distincţia dintre obiceiuri şi moravuri are un caracter relativ : unul şi acelaşi fapt social este interpretat de anumite categorii sociale ca obicei iar de altele ca moravuri. normelor. sociologii au distins între aspectele materiale (sensul obiectiv) şi aspectele nemateriale (sensul subiectiv) ale culturii. Herscovitz conform căreia cultura reprezintă “ totalitatea valorilor materiale şi spirituale create în procesul istoric deafirmare a omului ca om. de la cele mai vechi produse create de om (descoperite de antropologi) cum ar fi oale de lut. computere etc. Obiceiurile sunt modele de conduită legate de valorile împărtăşite de grup. să oferi locul în autobuz unui bătrân sau infirm etc. Laroue în Representations de la culture et conditions culturelles arată că 83% din populaţia investigată adoptă sensul de cultură spirituală. avioanele). opiniilor. altele schimbări nesemnificative din punct de vedere structural (biroul. a societăţii şi a cunoaşterii însăşi”. marginalizaţi de către ceilalţi membrii ai comunităţii dar nu pot fi pedepsiţi de lege.

cu tradiţiile şi obiceiurile ei etc.Legile pot fi scrise sau nescrise (cutumiare). aşa cum am arătat mai înainte. Constituţia Angliei. Constituţiile cutumiare sunt formate dintr-o parte scrisă şi dintr-o alta nescrisă. încât nu poate vedea sau cunoaşte nimic decât prin mijlocirea acestui mediu artificial”. mitul. SUA beneficiază de Constituţii scrise).Indiferent de forma pe care o îmbracă. este cel mai important mijloc de socializare. este o reprezentare creată în mod arbitrar (gesturi. reprezintă deci. drapelul unui stat nu reprezintă doar o bucată de pânză colorată şi desenată într-un anume fel. Filosoful german E. Limba (vorbită şi scrisă) este cel mai important element al simbolismului social. cuvinte. Constituţiile scrise se impun în secolul al XVIIIlea (România. Franţa. Noii Zeelenade).În cadrul moravurilor. Limbajul. care are la bază obiceiuri. tradiţii. legile joacă un rol extrem de important în reglementarea relaţiilor sociale şi nerespectarea lor duce la sancţiuni juridice. alte elemente importante ale culturii spirituale. este “vehiculul spiritului”. . cu teritoriul ei. obiecte. De exemplu. cel mai important aspect al culturii. Semnele şi simbolurile constituie. cultura constă în simboluri şi se transmite prin comunicarea simbolurilor. el nu mai poate privi faţă în faţă atât de mult s-a învelit pe sine cu forme lingvistice. există o categorie aparte numită tabuuri care definesc ceea ce este interzis. cu simboluri mitologice sau cu rituri religioase. ele sunt deci. Israelului. Omul nu mai poate înfrunta realitatea în mod nemijlocit. Ea este cel mai important mijloc de comunicare. ci într-un univers simbolic. El este simbolul unei naţiuni. moravuri proscriptive. Majoritatea societăţilor contemporane au tabuuri cu privire la relaţiile sexuale şi maritale între rude apropiate (tabuul incestului) şi tabuul referitor la consumarea cărnii de om.Deşi nu putem reduce cultura la suma simbolurilor. După E. “simboluri de simboluri”. trebuie să recunoaştem că acestea reprezintă o parte. arta sunt componente ale acestui univers. exilul sau chiar pedeapsa capitală. Sapir. a unei societăţi cu istoria ei. o componentă fundamentală a ei. practici politice îndelungate (ex. imagini vizuale). semnifică altceva decât este .Simbolul este definit ca fiind ceva care social reprezintă. Legile sunt norme stabilite şi aplicate de autoritatea politică a societăţii ce cuprind obligaţii generale pentru toţi membrii societăţii şi ce se aplică acelor comportamente ce sunt considerate importante pentru societate. care capătă înţeles prin consens social. În viziunea lui. Încălcarea lor atrage după sine sancţiuni de maximă severitate cum ar fi privarea de libertate. Cassirer constata că “omul nu mai trăieşte într-un univers exclusiv fizic. ceea ce este nepermis. Weitman (1973) sublinia că a analiza semnificaţia pe care o societate o acordă drapelului său naţional furnizează informaţii privind aspecte importante ale culturii respectivei societăţi. limba scrisă reprezintă simbolurile secundare ale simbolurilor vorbite. ceea ce nu trebuie făcut .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful