CULTURA DEFINITIE, COMPONENTE, TERMENI INRUDITI.

TIPURI DE CULTURA

Fenomenul culturii este unul foarte complex, astfel incat exista o multime de
definitii. Doi autori ce au analizat fenomenul culturii au identificat 163 de
definitii diferite ale culturii. Termenul provine de la latinescul cultura, care
inseamna cultivarea pamantului. Cicero este primul care l-a utilizat in sens de
cultura a spiritului. Apoi Voltaire a preluat aceasta definitie si el a si
incetatenit termenul.

1. Definitii ale culturii (exerciiul 2 dai o definiie a culturii)

Cultura este orice produs al gandirii si activitatii umane ce devine un bun
comun societatii. Ea cuprinde toate produsele materiale si nemateriale ale
omului. Tot ceea ce in societatea omeneasca este transmis mai degraba
social si nu biologic.

Alte definitii:

Cultura este acel tot complex ce cuprinde stiintele, credintele, artele,

morala, legile, obiceiurile si celelalte aptitudini si deprinderi dobandite de om,
ca membru al societatii. (E 343j93d dward Tylor, antropolog).

Cultura este mostenirea sociala alcatuita din modele de gandire, simtire

si actiune caracteristice unei populatii sau unei societati, inclusiv expresia
acelor modele in lucruri concrete.

Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de-a lungul istoriei

omenirii

Cultura ramane dupa ce ai uitat totul (e. Herriot)

Dupa unele definiii cultura si civilizatia sunt acelasi lucru. Insa astazi se
considera ca civilizatia si cultura nu sunt sinonime. Cultura se refera la
simboluri si valori transmise social, civilizatia se refera la organizarea
societatii i la partea materiala a culturii.

2. Componentele culturii (exerciiul 4)

Cultura in sensul cel mai larg cuprinde:

Cultura materiala adica creatiile concrete si tangibile

Cultura nemateriala creatiile abstracte ale societatii.

1.

componente cognitive idei, cunostinte, opinii

2.

componente axiologice valori

3.
componente normative normele (reguli ce ordoneaza comportamentul
indivizilor in grup legi, obiceiuri, moravuri)

4.
componente simbolice simbolurile (semne conventionale asimilate prin
educatie si care dobandesc inteles prin consens social cuvinte, gesturi,
imagini vizuale, obiecte), limba, gesturile.

3. Termeni inruditi cu conceptul de cultura (exerciiul 5)

Subcultura este o cultura caracteristica unui grup social restrans, ce

cuprinde norme si valori diferite de cele social acceptate. Subculturile pot fi
alternative, dar si ostile, concurente sistemului cultural dominant. In acest
caz, cand subcultura devina opusa valorilor dominante se mai foloseste si
termenul de contracultura (Milton Yinger). Termenul este foarte folosit in
sociologia deviantei subcultura delincventa. Alte utilizari: subcultura a
tinerilor, a diferitelor profesii, subcultura homosexualilor, etc.

Aculturatie (concept cu originea in antropologia culturala) este

procesul de interactiune a doua culturi ce intra in contact. Aculturatia se
manifesta fie prin schimbari in ambele culturi, fie doar intr-una din ele, care
preia valorile celeilalte in acest caz utilizam termenul de asimilare (adica
integrarea unui grup strain, imigrant sau subordonat in societatea gazda
dominanta) Prin asimilare, sau aculturatie grupul subordonat accepta si
interiorizeaza valorile si cultura grupului dominant. Cel mai cunoscut exemplu
pentru romani, este fenomenul de aculturaie ce a avut loc odata cu cucerirea
Daciei de catre romani. Aculturaia apare nu numai cand doua culturi diferite
intra in contact, ci i atunci cand doua tipuri ale aceleiai culturi vin in contact
(de exemplu cultura urbana i cultura rurala; adesea procesul de urbanizare
este ineles ca un proces de aculturaie).

Enculturatie este corespondentul antropologic al termenului de

socializare. Se refera la internalizarea de catre individ a normelor si valorilor
grupului de apartenenta.

Difuziune desemneaza raspandirea atributelor culturale de la o cultura

la alta, prin contactul dintre diferite grupuri culturale. La extrem difuzionistii
incearca sa arate ca elementele culturii umane au aparut intr-un singur loc de
pe glob i apoi s-au raspandit peste tot (vezi similaritatile dintre templele
maiase si piramidele egiptene, de ex.) Insa aceasta conceptie este astazi
depaita. Astazi se considera ca difuziunea este o modalitate de innoire a
culturilor, complementara inventiei. Ritmul difuziunii (ritmul in care o
populatie preia elemente culturale noi) este dat de caracteristicile popualatiei
(marime, omogenitate), densitatea relatiilor interpersonale, eficacitatea
sursei de transmitere.


Model cultural (Ruth Benedict) ea spune ca fiecare popor are un
anumit model cultural (pattern cultural), adica un anumit fel de a se
comporta, o anumita configuratie a valorilor, anumite traditii, o anumita
fizionomie.

4. Tipuri de cultura

Exista trei mari tipuri de cultura:

1.

cultura populara

2.

cultura culta (inalta)

3.

cultura de masa

CULTURA POPULARA

Este cultura specifica societatilor traditionale, rurale. La nivelul ei se

formeaza si se dezvolta limba fiecarui popor, cunostintele comune despre
lumea inconjuratoare; tot in cadrul ei se constituie mitologiile de baza ale
colectivitatii (care sunt de fapt incercari de intelegere a lumii), se elaboreaza
valorile etice fundamentale. Expresia artistica a culturii populare este
folclorul.

Caracteristici ale culturii populare (si ne referim la cultura populara arhaica,

nu cea cum o stim noi azi):


Caracterul integral faptul ca ea cuprinde atat cultura materiala cat si
cea spirituala. Caracterul integral se refera de asemenea la faptul ca
manifestarile artistice ca literatura (poezia), muzica, dansul, portul popular,
etc. sunt integrate si formeaza un singur bun cultural, nu sunt separate. (Ex:
in dansurile populare se si striga se si canta, oamenii poarta portul popular)

Caracterul oral si spontan se transmite prin viu grai, iar creatia

artistica nu este un proces planificat, realizat dupa un plan sau o organizare
prestabilita. Ea este spontana. In satul romanesc arhaic de ex, oricine poate
crea, sau poate imbogati o creatie populara.

Caracterul anonim si colectiv creatia populara nu este personalizata

nu este legata de numele unui individ si nu e proprietatea individuala a cuiva
anume. Opera are caracter deschis, neincheiat. Permanent ea poate fi
continuata, cizelata, nuantata, si in final nu se mai stie cine a fost autorul
(pentru ca au fost mai multi autori). Nu se poate face o diferenta clara intre
creator, interpret si public.

Aceasta cultura este caracteristica societatilor premoderne, traditionale,

arhaice. Odata cu modernizarea cultura populara isi pierde caracterul
integral, artistii nu mai sunt anonimi, ei incep sa-si personalizeze lucrarile,
apar chiar scoli de calificare pentru diverse mestesuguri. Apare un folclor
organizat.

In modernitate cultura populara dobandeste caracter de produs industrial (la

fel ca produsele culturii de masa). Folclorul devine un gen de divertisment ca
oricare altul, un produs care are piata si consumatorii lui specifici. Cultura
popualra este incorporata cu timpul in cultura de masa.

Precizare: in lucrarile sociologice americane, termenul de cultura populara

este sinonim cu cel de cultura de masa.

CULTURA CULTA (INALTA)

Desi este denumita inalta, nu inseamna ca ea este superioara celorlalte. Este

altceva. Acest tip de cultura este legat de inventarea scrisului si dezvoltarea
tehnicilor de tiparire (inventatorul tiparului Gutenberg).

Cultura culta se opune prin toate caracteristicile ei celei populare.

Are drept principali creatori oameni de cultura profesionisti. Creatia

artistica nu mai este anonima si colectiva, ci personalizata

Pregatirea artistului profesionist este specializata intr-unul din domeniile

de creatie

Creatorul in cultura culta traieste din creatia sa (vezi Rembrandt i

Modigliani). Cultura devine o profesie si o modalitate de existenta. Pentru a
putea reusi acest lucru, creatorul are nevoie de succes, de recunoasterea
sociala a valorii creatiei sale.

Opera culta nu mai este deschisa pentru contributii ulterioare.

Cultura culta presupune separarea rolurilor de creator si consumator de

cultura. Societatea moderna, prin sistemul generalizat de invatamant,
extinde tot mai mult aria beneficiarilor si a potentialilor creatori de cultura
culta.

In raport cu cultura culta, se utilizeaza termenii elitist si elitar. Cultura

culta este elitara in sensul ca este produsa de o elita culturala, dar nu e

elitista, pentru ca nu se adreseaza doar unei elite, ci unui public cat mai larg.

Conditii ale accesului la cultura culta:

O inteligenta si o sensibilitate de nivel normal

Cunoasterea codului (a limbajului artistic, a mijloacelor specifice de

expresie) in care sunt create unele opere (anumite forme de exprimare
artistica sunt mai greu de descifrat pentru ca utilizeaza multe simboluri
abstracionismul in pictura, suprarealismul, Dali)

CULTURA DE MASA

Este caracteristica modernitatii. Aparitia culturii de masa se realizeaza o data

cu industrializarea si modernizarea. In societatile arhaice si traditionale nu
exista cultura de masa, pentru ca aceasta presupune comportamente de
consum care se intalnesc doar o data cu modernizarea.

De asemenea ea presupune o productie industrializata, este o cultura

produsa industrial (exista o industrie a muzicii, a filmului, a tiparirii de carte,
etc.) Ori, aceasta productie industrializata a culturii nu exista inainte. Cultura
de masa are caracteristici din cultura populara si cea inalta, dar nu este
sinonima cu nici una din ele. Cultura de masa se adreseaza maselor, este
creata pentru acestea, dar nu de catre ele. Cultura de masa este specializata
pe genuri si subgenuri, si de aceea ea este subculturala, adica specifica unor
segmente specifice ale populatiei.

Caracteristica cea mai importanta a culturii de masa este ca ea e

subordonata dobandirii de profit, atat in sensul direct, cat si in sensul
asocierii cu reclama comerciala pentru produsele extraculturale.

Conditiile receptarii culturii de masa sunt:

Invatamantul generalizat, care transmite instrumentele de baza pentru

receptarea culturii (scris, citit, formarea gustului, etc)

Institutionalizarea timpului liber de masa si aparitia nevoii sociale de

distractie. Una din principalele functii ale culturii de masa este producerea
divertismentului pentru timpul liber al maselor

Existenta unui suport tehnic pentru difuzarea elementelor culturii de

masa (cartea tiparita, presa, televiziunea, radioul, cinematografele, etc)

Aspecte pozitive ale culturii de masa:

Cultura de masa este un mijloc al apropierii maselor de cultura culta,

care altfel, ar fi inaccesibila pentru cea mai mare parte a oamenilor.

Cea mai mare parte a produselor culturii de masa contribuie la

dezvoltarea sensibilitatii oamenilor, a gustului artistic.

Critici aduse culturii de masa:

Pentru ca nu urmareste valabilitatea universala, se considera ca cultura

de masa este inferioara celei culte. Adesea produsele din sfera culturii de
masa sunt considerate produse kitsch, pentru ca sunt produse facile, ce
urmaresc interesul comercial.

Divertismentul produce distragerea atentiei de la problemele sociale

grave, duce la intarirea spiritului hedonist si la cultivarea conformismului
social. In felul acesta prin cultura de masa se realizeaza o manipulare a
maselor, care nu este explicita si premeditata, ci implicita.

Alti critici spun ca valorile culturii culte se depreciaza prin difuziunea de

masa

Cultura de masa se bazeaza deci pe industriile culturale. Termenul se refera

la crearea, producerea de bunuri si servicii culturale in mod industrial, adica
prin standardizare, productie de masa, cautarea profitului. Industriile
culturale cuprind: televiziunea, cablul, radioul, editarea (mai ales in cazul
presei), spectacolul, sportul, cinema, productia de casete audio si video,
publicitatea. Termenul de industrie culturala apartine lui Theodor Adorno si
Max Horkheimer (1947)

Produsele industriilor culturale au o serie de caracteristici principale (Theodor

Adorno curentul critic):

Sunt produse comerciale si deci supuse exigentelor pietei. Produsele

culturale de acest fel devin marfuri.


Sunt lipsite de autonomie estetica, arta nu mai este pura, artistul nu
mai este independent, el trebuie sa se supuna cererii pentru a avea succes.

De obicei aceste creatii se realizeaza dupa un model care s-a dovedit a

fi de succes (vezi telenovelele). Creatia este astfel standardizata, rezultand
caracterul stereotip al personajelor, deznodamintele previzibile.

Aceste creatii se bazeaza pe senzational, pe accentuarea erotismului, a

violentei in scopul atragerii publicului.

Are un mesaj manifest, care difera de la opera la opera, si un mesaj

latent, sau ascuns, care este promovarea conformismului.

Produc pasivitatea intelectuala a consumatorului, suficienta, uneori

cultiva vulgaritatea artistica

cultura de masa este astfel o cultura masificatoare (nu dezvolta

individualitatea, ci masifica populatia)

Teoreticienii critici ignora faptul ca prin cultura de masa se dezvolta si se

amplifica accesul maselor la cultura, ca prin cultura de masa are loc si un
proces de educare a publicului larg. Ei construiesc o imagine pasiva a
publicului, ignorand faptul ca publicul influenteaza si el productia culturala.

Dei in literatura de specialitate se vorbete despre cele trei tipuri de cultura,

ele trebuie inelese mai degraba ca tipuri ideale (in sens weberian), in sensul
ca nu se regasesc in realitate intocmai. In plus, exista forme i manifestari
culturale care sunt foarte greu de incadrat in unul din cele trei tipuri. Vom
examina doua dintre acestea: curentul pop art i arta digitala.

Curentul popart

Este un curent aparut la mijlocul anilor 1950 in Anglia. Cuvantul 'pop', este
prescurtarea expresiei englezesti 'popular art', in sensul de arta cu mare
popularitate la public, ca fiind initial opusa 'artei academice.' In realitate,
curentul pop art se dovedeste a fi sofisticat si chiar academic. Denumirea de
pop penetreaza ulterior si in muzica, mai tarziu aparand si denumirea de
muzica pop.

Curentul pop art ii propune aadar sa realizeze o arta care sa fie accesibila
marelui public (spre deosebire de expresionismul abstract care era la moda in
acea vreme). Temele si motivele acestui curent sunt desprinse din viata
cotidiana, din domeniul tot mai fascinant al tehnicii, al productiei in serie.

Aparitia curentului Pop art este in mare masura legata de creatia a doi artisti
neodadaisti: Jasper Jones si Robert Rauschenberg. In anii cincizeci, acesti
artisti introduc in arta obiecte de uz cotidian, in mod direct sau doar imaginea
lor.

In anul 1960, cea mai notabila personalitate pop art - Andy Warhol - initiaza
seria Sticlele de Coca-Cola si Cutiile de conserve, reprezentari ale obiectelor
de uz casnic, produse industriale sau motive de reclama. El reproduce, de
asemenea, obiecte in dimensiunile lor adevarate. Andy Warhol aplica tehnica
serigrafiei, care permite multiplicare repetata a unui motiv.

Arta digitala

Termenul se refera la produciile artistice create cu ajutorul computerului

intr/o forma digitala. Impactul tehnologiei digitale a influenat modurile de
expresie tradiionale, ca pictura, desenul i sculptura, iar arta digitala a fost
recunoscuta ca o practica artistica. Artitii digitali produc arta digitala

utilizand grafica de computer, fotografie digitala i pictura realizata pe

computer.

O mare parte din arta digitala este destinata mass-media in scopul

realizarii de reclame sau in cinematografie, pentru efectele speciale.

Credei ca arta digitala face parte din cultura culta sau din cea de masa?