Poezia sub comunism.

In faza initiala a comunismului poezia avea trasata misiunea de a nsuflei, prin mesajul ei, crezul nalt al partidului, era una de tip agitatoric, cu un mesaj accesibil, care s poat ajunge la oamenii muncii", fr a face concesii artei imperialiste, formale i cosmopolite, sau artei decadente, burghezo-moiereti, evazioniste i intimiste. Temele erau prosovietice sau antiimperialiste, legate de viaa nou de la orae i sate", de omul nou" i izbnzile sale, de partid i binefacerile sale. Prezentul luminos, n contrast cu trecutul ntunecat, comunistul - eroul civilizator, victoriile de pe marile antiere, colectivizarea agriculturii .a.reprezint realiti mree, demne de inspiraia poetic. Formula consacrat este cea a poemelor narative, scrise ntr-o limba pe neles", n care adeseori erau imitate structuri poetice cunoscute de tipul baladei populare, al versului eminescian, cobucian etc. Introdusa prin directive de partid, prin epurari de scriitori si de opere literare de mare valoare, multi creatori fiind aruncati in inchisorile comuniste, sustinuta prin activisti zelosi, multi dintre ei scriitori, si prin programe ideologice indeplinite cu scrupulozitate, poezia pusa in slujba noii clase conducatoare a intrerupt evolutia fireasca a literaturii romane, abandonand temele literare fundamentale, experientele stilistice si de sensibilitate literara dobandite dupa eforturi indelungate de sincronizare cu literatura europeana. Criteriile politice de evaluare inlocuiesc pe cele estetice, bulversand climatul literar romanesc si schimband radical relatiile dintre membrii comunitatii literare. Mari scriitori, ca Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, sunt pusi la index, lipsind din activitatea publicistica si literara un numar important de ani. Multi dintre ei iau calea exilului, fenomen care se continua, cuprinzand nume tot mai multe, pana la sfarsitul regimului comunist. Altii, nu putini, se convertesc la noile criterii ideologice, facand concesii, prin anumite opere ale lor, noilor orientari literare sau punandu-se cu toata forta si talentul in slujba promovarii cu abnegatie a noii culturi, proletcultiste. S-a creat astfel un imens spatiu de manifestare a imposturii, a lipsei de talent si de valoare, domeniul literar fiind ocupat cu usurinta de activisti culturali, de nechemati, de personaje lipsite total de contingenta cu valorile intelectuale, cu literatura si cultura. Incepand cu anii 60, in literatura romana apare o generatie noua de scriitori, care incearca, timid si reticent la inceput, cu tot mai mare indrazneala si talent o data cu trecerea timpului, sa reinnoade firele rupte ale poeziei, prozei, criticii literare si eseisticii romanesti, sa produca o resurectie a lirismului in poezie, sa redimensioneze realismul si autenticitatea in proza, sa reabiliteze criteriile estetice in teoria si critica literara. Este perioada in care se afirma poetii Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Adrian Paunescu, Ana Blandiana, Cezar Baltag, Ileana Malancioiu, Mircea Dinescu, prozatorii Marin Preda, Fanus Neagu, Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ion Lancranjan, criticii literari Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Marin Mincu.

Cu toate acestea, in toti anii regimului comunist libertatea de creatie a fost riguros controlata, cu brutalitate la inceput, cu mai multa discretie dupa 1970. Scriitorii autentici au gasit mereu metode de a-si asigura un teritoriu propriu de creatie, de a face cat mai putine concesii estetice si ideologice timpului in care au scris La 13 ani de la cderea regimului comunist, constatm c ultimele lui dou decenii au reprezentat, n chip paradoxal, o perioad fecund a istoriei poeziei romneti, poate cea mai bogat n iniiative stilistice i, n orice caz, realmente interesant pentru oricine dorete s analizeze raporturile complexe ale eului creator cu lumea i cu ideologia care i pervertete imaginea. In acest rstimp bizar, poezia a fost protejat de statutul ei recunoscut ntr-un sfrit (adic abia la nceputul decenului 7) drept unul special. Cercul restrns al cititorilor de poezie, fragilitatea i lipsa de consisten pe care le sugera organelor puterii prezena acesteia n spaiul editorial, ambiguitatea la care aspira de la o vreme limbajul ei o fceau s fie neglijabil ideologic, dei util ca argument propagandistic de uz extern. Amestecul factorilor politici n-a ncetat s se fac simit i dup 1964, iar dup 1971 a fost chiar amplificat, dar nu mai existau inhibiia, spaima teribil din anii 50 i legile terorii roii. Era vorba n fond de o presiune constant, un fel de ameninare surd dar fara masuri imediate,ceea ce a favorizat o atmosfer proprie exerciiului poetic i modificri interesante n atitudinea eului .Ceea ce nu ucide, consolideaz... i vecintatea primejdiei a druit poeziei o tragic fertilitate. Cci tot ce s-a ntmplat n aria literaturii, dup 1964, a fost consecina unei reacii compensative. La nceput s-a umplut n mare grab pustiul lsat n urm de poezia agitatoric i de hibrizii lirici produi n preajma anului 1960. S-au reconstituit liniile de for ale poeziei interbelice i ale celei moderne occidentale asimilate cnd mai bine i cnd mai ru - i s-au reaezat temeiurile liricii, ale liricii propriu-zise, ignorate sau evitate metodic nainte. Curnd, adic dup ce i-a redescoperit menirea, i-a redobndit funciile fireti, statutul liric i cititorii, poezia i-a ntins cu adevrat aripile cucerind teritorii necunoscute, modernizndu-i formulele, prelund sau transfigurnd existentul nu numai din perspectiva unor valori spirituale supreme, ci i a strii noastre de spirit marcate de absena luminii i a speranei. Ca aspect general, n afara bogiei remarcabile a modalitilor s-a putut constata o dezvoltare spectaculoas a limbajului poetic. Toate aceste ntmplri neobinuite din universul scriiturii, rafinamentul i diversitatea excepional a produciei poetice din ultimul deceniu de comunism n-ar fi fost de neles fr momentul fast n care n forurile politice nalte s-a admis c poezia e ceva mai mult dect un simplu instrument propagandistic.