Nicolae Labi

Nicolae Labi (n. 2 decembrie 1935, Poiana Mrului, comuna Mlini, judeul Suceava - d.
22 decembrie 1956, Bucureti) a fost un poet romn cu un talent remarcabil.

Poemul Moartea cprioarei, inspirat de un eveniment real, l-a fcut celebru n rndul mai
multor generaii de adolesceni. Criticul Eugen Simion l-a supranumit, folosind o metafor din
basme, "buzduganul unei generaii", cci debutul su avea s anune generaia lui Nichita
Stnescu, cunoscut sub numele "generaia aizecist".

Exist valori,cele mai multe,care triesc sub o aparen nseltoare i trebuie vocaie i
intuiie spre a le anticipa destinul i exist valori,mai puine i poate mai mari,care au n ele nsele
puterea de a-i crea aparena, suprafaa i de a se manifesta prin ele. Labi aparine acestei a
doua categorii; el nu trebuie descoperit, ci, ntr-un mod foarte simplu,vzut.

Labi apare ntr-un moment n care vechile valori i structurile de mare stabilitate
care justificau nu numai poezia dar i nelegerea ei, erau puse n discuie, iar dezagregarea lor
prea un fenomen natural. Vechea poezie prea inadecvat scopurilor revoluiei i noii ideologii i,
n raport cu schimbrile violente i cu prburile spectaculoase, prea ieit din uz, artificial.
Numai vrfurile literaturii, valorile absolute :Eminescu sau Bacovia rezistau asaltului pornit din
toate direciile. n aceste condiii, experiena lui Labi rezuma nzuina de recuperare a esenei
poeziei, a lirismului i cuta acele valori autentice n literatura pe care o considera bun. El
descoper c politicul, departe de a fi o alternativ, act liber de opiune a scriitorului,devenise
plasma vieii iar poezia ncetase s mai intereseze ca expresie a unui domeniu privilegiat. Lucian
Raicu caracteriza atitudinea lui Labi ca fiind

o adevarat iresponsabilitate dublat de cinism,ntr-o perioad n care totul era luat n

serios.

Labi avea vocaie de inaugurator. El n-ar fi reuit ns s fie mesager al rennoirii

dac n-ar fi fost posesorul unui sistem de asimilare,de absorbie rapid. Uurina adaptrii
trectoare de la un model la altul, plcerea imitaiei erau expresia unei vitaliti ieite din comun.

Poezia lui nu se constituie din teme propriu-zise ci este o izbucnire i o curgere, o

emoie fundamental care de la sine se face vers. Ea este n ntregime ocazional, strict
determinat de mprejurri biografice. La Labi este evident efortul de a integra o biografie n
evenimentele noii istorii,ncercarea de anvergura romantic de a-i conferi o expresie lirica. El se
limpezea n aceast poezie, care i oferea un nesfrit izvor de autocunoatere.

Aceacurgere a poeziei sale se regsete i sub aspectul structurii formale,se

remarca tipul de frazare de mare fluen, trecerea unei fraze dintr-un vers n altul fr opriri
dictate de nevoile versificatiei.Fraza are un fel caracteristic de a numi direct si abrupt lucrurile,de
a intra repede n subiect, cu un aer firesc de intimitate cu lumea. Multe versuri pot fi luate drept
sintagme,fragmenete ale vorbirii curente, ale informrii stricte: M-am nscut noaptea la
Sf.Andrei ,Mnnc i plng.
 Mnnc. Structura poeziei e clasic, Labi realiznd un exemplu de reinterpretare a valorii
clasice.

Limbajul este dominat de o afectivitate normal, nesentimental, de o deosebit

vigoare primar i e strjuit de articulaii i ncheieturi ferme. Versul pornete nainte decis i
puterea pornirii continua s se transmit pe toata durata comunicrii. Energia care se degaja n
momentul iniial e suficient pentru a asigura existena poemului pn la final.

Versurile nu sunt expresia final a unui proces ci reprezint procesul surprins n

plin desfurare. Exist o dezlanuire de replici, frnturi neterminate dintr-un dialog cu sine, cu
ceilali, adevrate valuri de cuvinte nscute s ramn mpreuna. Fora formativ exist n
interiorul operei lui Labi i nu n exteriorul ei, ea dicteaz, se constituie pe msur ce actul de
creaie are loc. La nceput, poeziile sunt scrise cu sentimentul unei liberti de opiune
inepuizabile. O data scrise, autorul e obligat s continue, s exploreze. Determinarea este
actionat din interior,compus din suma unor atitudini,cuvinte,versuri care devin reflexul unui
destin; poetul construiete un destin care-l va condiiona mai departe, fr putina unei
sustrageri.

Poezia lui Labi nu cuta forma ci se cauta pe sine. Ea reprezinta un factor de

accelerare, o anticipata mobilizare a cunoaterii, un act de cunoatere pe care nu vroia s le
sacrifice n numele expresivitii i metaforei. Aa se explica prezenta limbajului prozaic sau
amestecul de limbaje cu o structura diferita:limbajul presei,al reflectiei directe,limbajul
eminamente oral etc. ce se potriveste cu continutul care se cauta pe sine.

Labi aparine spaiului nord-moldovenesc, numit de Lovinescu placenta de aur a

artei. Apartenena poetului la acest spatiu si deplasarile aproape ritualice in Bucuresti constituie
un simbol al dublei apartenente,al unei sinteze de veche traditie si dinamic modernitate. ntre
Sadoveanu si Rimbaud, ntre poezia popular i Villon, lirica lui Labi i construiete cu
dezinvoltura un mediu propriu in care traieste. Spaiul nord-moldovenesc este totodata un loc de
refugiu,de aparare si de reculegere,dar nu de claustrare. n el se retrage poetul pentru a se
regasi,pentru a-si pregai sufletul in vederea unor plecari, explorari,fr de care nu poate tri.

Volumul de debut,Primele iubiri, ingolbeaza piese ce nu se distanteaza

semnificativ de restul literaturii dar isi creeaza primele nuclee mitice personale care vor deveni
reprezentative in opera sa.Volumul e structurat in patru cicluri:Liliacul
timpuriu,Sadoveniene,Rapsodia padurii si Primele iubiri.Este evidenta dorinta de a trata cat mai
multe teme ale actualitatii imediate si cristalizarea directiilor acelei biografii lirice.

Tematisul e evident ntr-o opera care ncearc s reprezinte monografic momentele

epocii in poezii ca:In ziua neuitata,Zurgalaul,Prietenul Glad etc.Labis incerca de fapt sa gaseasca
simbolurile unui univers nou,intelege ca omul nu mai este instrumentul istoriei ci scopul
ei,considera ca poezia nu poate fi redusa la o functie retorica de sustinere a unei ideologii.Poetul
se intreba in primul rand care sunt ideile,temele noii poezii si nu cum trebuie ele intruchipate
artistic.Versul trebuie sa-si asume raspunderea de a fi constiinta vie a istoriei si nu numai supus
acesteia.Labis doreste sa regaseasca in istorie si politic un climat al prospetimii,al daruirii
dezinteresate,un spatiu in care cele doua principii:al libertatii si revolutiei nu se exclud. El nu
doreste distantarea de temele epocii,era mai important sa le traiasca,dar incerca sa dea viata
proprie ideilor,temelor propuse si cerute de epoca. Se apropie de ele,chiar daca unii le considerau
clisee goale sau domenii exterioare poeziei si incearca o remodelare in maniera personala a lor.

n acest prim etap a creaiei, temele actualitii sufer o tratare mai mult
exterioar, din care nu lipsesc cliseele, patosul monoton,retorica vorbelor mari.Sunt accentele de
specifica energie,proiectul unui model uman conceput in stil cotidian-realist. Mai tarziu apare
inclinatia de a trece in prim plan viaa interioar, necesitatea cautarii unui sens.

Ion Pop reprosa acestei poezii impersonalitatea versurilor si frecvenele alunecari

in clisee de exprimare,epicizarea exagerata in care apare tehnica facila a antitezei trecut-
prezent,caracterul prea notional cu ajutorul caruia Labis ilustreaza idei n loc s le traduc
simbolic.

Volume publicate
Puiul de cerb, Bucureti, 1956

Primele iubiri, Bucureti, 1956

Lupta cu ineria, Bucureti, 1956

Primele iubiri, Bucureti, 1962

Pclici i Tndle, Bucureti, 1964

Moartea cprioarei, Bucureti, 1964

Versuri, Bucureti, 1964

Anotimpurile, Bucureti, 1964

Albatrosul ucis, Bucureti, 1966

Scufia roie, Bucureti, 1967

Poezii, Bucureti, 1968

Moartea cprioarei, Bucureti, 1969

Scrisoare mamei, Bucureti, 1969

Moartea cprioarei (ediie bibliofil), Suceava, 2005

Opera poetic, Chiinu, 2005

Dincolo de fruntariile poeziei, I (proz, dramaturgie), Suceava, 2005

Nicolae Labi, folclorist (antologie folcloric), Suceava, 2006

 Traduceri, Suceava, 2007

Coresponden, Suceava, 2009

Puiul de cerb, Suceava, 2010

Dincolo de fruntariile poeziei, II (texte critice), Suceava, 2011

Opera magna, Suceava 2013

Poezii inedite, Suceava 2015