Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați

Facultatea de Litere
Specializarea: I.I.M.L.R.E.
Masterat, anul al II-lea

Literatura română din Basarabia și Bucovina de Nord

Magda Isanos

Studenta: Smădu Ancuța-Maria Prof.univ.dr. Simona Antofi

 Magda Isanos

Nãscutã la Iasi, la 17 aprilie 1916, fiicã a lui Mihai Isanos și a Elisabetei, doctori în
medicină. A urmat școala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinții ei, în apropiere de
Chișinău, iar liceul la Scoala eparhială de fete din Chișinău. A studiat la Iași dreptul și filozofia;
licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași. A debutat în 1932, cu versuri în revista
„Licurici" a Liceului de băieti „Bogdan Petriceicu Hasdeu" din Chișinău. S-a stins din viață la
Bucuresti, la 17 noiembrie 1944.
Atât prenumele cât și numele au o rezonanț mitologică, la origine Magdalena însemna
«din Magdaline» – sat de pescari din Galileea, numit El-Magdel de arabi şi Migdal în ebraică,
ceea ce semnifică «turn, castel». În Apusul european luna iulie e numită «mes de la Magdalena»
sau Madalena. Tot în legătură cu luna iulie şi Magdalena apare numirea românească – în munţii
Apuseni – a caiselor – măgdălane. De provenienţă apuseană recentă este Madlen (fr. Madeleine)
sau Madlena şi Madilena (format nu din Maria şi Elena, cum s-ar putea crede, ci din Mari
(Magda) şi lena»”. La fel de meticulos este analizat şi celălalt nume: Isanos, provenit din limba
turcă –Isanoglu, a cărui primă parte este „Isan”(os)u, autorul aducând numeroase referiri
lexicografice, iar „oglu” înseamnă „fiu; deci, fiu de neam nobil”. O importanță aparte o are și
lexicul pe care poeta îl utilizează în cadrul creațiilor sale, un lexic cu iz basarabean (să înconjor,
nourii, ogrăzile), forme tipice moldoveneşti: (să steie, aş vre, miroasă, să deie, să însemne,
păpuşoi, norod, prasade, harbuz, putrezăciune). Toate aceste mijloace pe care Magda Isanos le
cultivă demostrază că poeziile sale sunt scrise „într-o perfectă limbă literară a celor mai bune
tradiţii general româneşti, iar culoarea locală basarabeană contribuie la ridicarea nivelului literar
şi la plasarea în timp şi spaţiu a creaţiei poetice”.
Copleșită de o cerească spaimă și de o suferință terestră, soră cu floarea și iarba ce are
visuri vegetale, soră cu toți oamenii risipiți pe întinsul pământului, solitară ca un Robinson,
cufundată în umbre și contemplându-și imaginea din apele tulburi, ca un nou Narcis, ea Șoptește
„cu buzele reci-fierbinți”, cântece despre săraci, copii și foame sau rugi evalvioase către creatorul
Suprem care îi vorbește la rându-i din stufișuri „Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu/ așa arde
sufletul meu/ Cred în zâne în sfinți și minuni,/ prieteni, nu-mi împletiți cununi/ cântecul e în mine
ca în voi tăcerea”1
Într-un articol din ziarul Tinerețea, Alexandru Piru menționează că pe Magda Isanos a
cunoscut- o „la Iasi, acum șapte ani, pe când, studentã la Facultatea de Drept, publica cele dintâi
poezii într-o revistã condusã întâi de Topârceanu și M. Sadoveanu, apoi de Sadoveanu și M.
Codreanu. Am fãcut de asemenea ucenicie comunã în suplimentul literar al ziarului Iașul și
la Jurnalul literar. Împreunã cu Eusebiu Camilar, cu care-și împletise destinul pãmântesc, Magda
Isanos era una din putinele nădejdi literare ale bătrânei cetăți moldovene, poate chiar singura,
într-o puzderie de barzi decadenti si meschini./.../Moartea prematurã si inexplicabilã a poetei ne-a
turburat si ne-a umplut de tristete”2.
Magda Isoanos aparține perioadei înterrbelice de aceea critica literară consideră că poezia
este la început de secol cu fâlfâiri agitate de drapele și aprinderi de sfetnice, cu strigăte de groază
și sunete chemătoare de goarne, cu mâini întinse peste ruine și morminte, cu incendieri de zări, cu
galopări tropotitoare și cu suliți ridicate la ceruri, cu oameni porniți după „pilda șuvoaielor
revărsate”.
Pornind de la aceste observaţii, Nicolae Corlăteanu analizează mesajul general al textelor
semnate de Magda Isanos. Trei sunt, în viziunea savantului nostru, axele tematice ale creaţiei
poetei: iubirea, moartea şi durerea, care au generat şi motivele fundamentale ale creaţiei: „setea
de a nu mai fi, care este prezentă aproape peste tot în creaţia M. Isanos. De aici şi presimţirea
stingerii: «Eu voi trăi puţin, însă prea mult/ cînd cuget cât cules-am din durere» (Cîntecul
deşertăciunii). Dar, ţine să menţioneze cititorul atent care a fost N. Corlăteanu, „în ciuda acestui
pesimism, lirica poetei conţine totuşi în ansamblul ei un măreţ imn înălţat fiinţării: «Tu cîntă şi nu
te teme/ Mai înainte de vreme nu vei muri…». Şi cu toată ardoarea mărturisea poeta: „Am iubit
pămîntul/ Şi cîntecele pe care le şoptea vîntul» (Poemul femeii care iubea primăvara). Iată de
unde porneşte revolta contra nimicirii popoarelor, a nevinovatei vieţi omeneşti: «Aştept anul unu/
Anul păcii între popoare/ Inima mea de pe-acuma murmură:/ Frate, iartă-mă pentru urile
strămoşeşti/ şi-n numele suferinţelor omeneşti Dă-mi mîna/ Frate, să nu mai avem amintiri/ Şi
visuri şovine…/ Tu făureşti unelte ca mine Lucrezi pămîntul, Poate scrii cărţi./ Dă-mi mîna să
dărîmăm abatoarele/ istoriei Ieşi din sicriu şi priveşte/: răsare soarele»”3.

1
Mihai Cimpoi, O istorie a litearturii române din Basarabia, pdf.
2
Alexandru Piru, Una dintre puținele nădejdi literare, în ziarul Tinerețea, nr.20/18 noiembrie, 1945
3
N. Corlăteanu. Amintiri luminoase, nemărturisite// Moldova Suverană, 17 aprilie, 1991
 Un vers precum „Nu stiu, eu sorb cântecul sau el mã soarbe' puncteazã prin familiarul nu
stiu natura spontanã a poeziei sale, ea, poeta, fiind o voce a lucrurilor./.../Poezie de simultaneități,
unificând iubire și maladie, maternitate și aprehensiunea morții, cotidianul și ritmurile eterne.
„Efervescenta, mobilismul, gesticulatia retoricã, iluminările, exterioritățile de tot felul, nu
disimulează anxietățile, răsucirile lăuntrice, spaimele, însă față de întreaga lirică feminină de până
la ea, nu șoapta, nu suavitățile îi marchează rostirea./.../În același timp poetă de aspect colocvial,
recurgând la interogații, la exclamații și imperative, dar totodată și la exploratoarea eului profund,
contând pe forța inepuizabilă a senzației, dar organizându-și sentimentele în texte decantate,
dense, de o fluență impecabilă, Magda Isanos exceleazã în tranzitiile de la desenul clar, creator de
reliefuri, la vizionarismul flou, de penumbre sufletesti adecvat imaginatiei rafinate./.../Talent
viguros, căruia destinul advers i-a grăbit maturizarea, autoarea Tării luminii are disponibilitãti de
poetă mare. Nici una dintre contemporanele ei n-o egaleazã”4.
Poezia Magdei Isanos nu-și dezvãluie usor, de sub aparenta de mare simplitate, calitățile
și tehnicile care-i dau profunzime. S-a vorbit mult despre sensibilitate, sinceritate a trăirii, simț al
nuanței. Versul alb și liber, cu sonoritãti clare, repetițiile foarte frecvente și în forme variate,
modalitățile directe ale adresării, ale dialogului, apoi chiar rima săracă, monotonă, foarte des
realizată prin verbe la imperfect, producând un efect neasteptat, obsedant, ilustreazã un stil direct,
bine stãpânit, concentrat și echilibrat. Adecvarea lui la temele majore ale vieții și ale morții, care
formeazã aproape în exclusivitate materia cărților poetei, e incontestabilă.
Una dintre temele pe care poeta le cultivă în poeziile sale este revolta împotriva
„neoamenilor” Cei cu steaguri verzi, cu frunţi înguste/ m-au găsit vinovată/ că n-am deosebit
oamenii/ după naţie şi religie»” (Prin el am cunoscut norodul). De asemenea, în cadrul liricii
poetei se observă o similitudine între temele, motivele și tonalitatea abordate de Mihai Eminescu
„O, mamă, dulce mamă” /„Maica Domnului seamănă nu ştiu cu cine./ Mamă, cîteodată seamănă
cu tine”.
Aliona Garanti constată că în opera Magdei Isanos există un dialog „imaginar, epistolary
de tip confesiv”5 . Pantru aînțelege cu adevărat mesajul scrierilor poetice este necesar să se
coreleze mesajul cu mediul cultural respectiv „„Onorată în pictură, si muzică, stimată în alte
literaturi, familia de autori este rău privită în literele româneşti. Faptul ar merita o analiză

4
Constantin Ciopraga, Disponibilități de poeta mare, Editura Minerva, București, 1988.
5
Aliona Grati. Magda Isanos (eseu despre structura imaginarului). – Chişinău, Prut Internaţional, 2004, 100 p., p.
94-95
amănunţită, cu contribuţia psihologiei, a sociologiei şi chiar a psihanalizei, deoarece motivele
aversiunii par să tină de un domeniu mai profund şi mai obscur. Totuşi de ce ar fi rău să existe
legături de rudenie între scriitori? La urma urmei, fiecare din ei are, oricum, mai mult sau mai
puţin talent, un dram mai subţire sau mai consistent de noroc, si tгăieşte, literar vorbind, sub
zodie proprie. Familia este însă importantă pentru că înseamnă continuitate, punte peste timp,
într-un cuvânt: tradiţie. Si, mai ales, modelul ei ar putea contribui la instaurarea, într-o arie plină
de discordii, a ideii de solidaritate, aducând putină uitare de sine, în folosul slujirii celuilalt”6.
Poezia Magdei Isanos apare supusă unei dimensiuni sociale monocromă, la o „cântare de
laudă și naivă mirare”, la bucurie fragedă că se află printre pomii și turmele ocrotite-n poala
albastră a creatorului, la beția de lumină, trăită extatic și exteriorizată poetic, la mișcările de
rugăciune și adorare a tot ceea ce este divin întrezărit în lucruri. Elixirul vital se mișcă în sângele
ancestral „ca un val domol și plin, frăgezindu-l și ridicându-l la culmile beatitudinii „Din creștet
până în sprintenul călcâi/ simt viața ca un val domol și plin,/ a cărui spaimă spulberă spre sân/ o
bucurie fără temei”. Starea de fercire deplină pătrunde în toate manifestările depline ale naturii, în
cheia unui panpsihism general „Simțeam cum se înfioară sub picior/ pământul umed, fecundat de
soare”.
Nicolae Manolescu o consideră pe Magda Isanos ca fiind cea mai profundă poetă a
literaturii române, „poetã exceptionalã, cu mare influentã asupra întregii poezii feminine de dupã
rãzboi. Nota ei este spaimă că nu va apuca să spună tot ce are de spus/.../Boala i-a dat o mare
gravitate lãuntricã: poeta ia cunoștință de univers ca și cum s-ar ruga, tulburatã de toate câte sunt
în juru-i cu sentimentul că se împărtășește dintr-o taină/.../. Natura îi apare ca un templu, în care
pomii tineri înaltã o cântare soarelui, zeu popular printre plante./.../Presimțirea că va muri a
Magdei Isanos s-a împlinit repede și nu putem decât sã regretãm cã n-a trãit mai mult cea care se
anunta, chiar si printr-o activitate atât de restrânsã, drept cea mai profundã poetã a literaturii
române."7
În fond, Magda Isanos adoptă un lirism folosind mijloace diverse și stări contradictorii așa
cum observa și Constantin Ciopraga, anxietățile, răsucirile, spaimele, rostirea ei nefiind atât de
feminină cât aspră energică cu un aer masculine (Cântarea munților, 1988).

6
1 http://www.isanos.ro/ro/paginaprincipala.htm
7
Nicolae Manolescu, Poezia română modernă de la G. Bacovia la Emil Botta, Editura Pentru literatură, București,
1968.
 Bibliografie

 Aliona Grati. Magda Isanos (eseu despre structura imaginarului)–Chişinău, Prut Internaţional,
2004.
 Alexandru Piru, Una dintre puținele nădejdi literare, în ziarul Tinerețea, nr.20/18 noiembrie,
1945.
 Constantin Ciopraga, Disponibilități de poeta mare, Editura Minerva, București, 1988N.
 Mihai Cimpoi, O istorie a litearturii române din Basarabia, pdf.
 Nicolae Manolescu, Poezia română modernă de la G. Bacovia la Emil Botta, Editura Pantru
literatură, București, 1968.
 Nicolae Corlăteanu. Amintiri luminoase, nemărturisite// Moldova Suverană, 17 aprilie, 1998
 http://www.isanos.ro/ro/paginaprincipala.htm