Efectele stilistice ale semnelor de punctuație:

Virgula ,, ,”
Virgula servește la :
-separarea unei apoziții/explicații suplimentare,
- izolarea unei construcții în vocativ,
-separarea a două idei aflate în raport adversativ (dacă întîlnim conjuncția dar,iar,
însă,ci) sau disjunctive (dacă întîlnim conjuncia ”sau”),
-elipsa predicatului
(Mama vine, sora, nu),
- construcie incidentă (vino, zise).
Virgula se folosete în situații în care este necesar să se accentuieze și să se releve o
anumită parte a enunțului.

-Virgula scoate în prim-plan ceea ce este mai important pentru acest context în
situaţiile în care este necesar să se accentueze, să se releve o anumită parte a
enunţului (cuvînt,enunţ) pentru a se atrage atenţie asupra faptului că ceea ce se
izolează este de primă importanţă pentru text;
 Formule de utilizat:
 Exemple:
Virgula provoacă cititorul spre ...

Punctele de suspensie ,, ...”

-Punctele de suspensie marchează intreruprea șirului gîndirii și o pauză afectivă ce
accentuează sentimentele exprimate în text.
-Punctele de suspensie evidențiază surprinderea, ezitarea, durerea, regretul,
îndoială, o vorbire încoerentă, disperare, meditație, nedumerire, renunțare, haos în
gîndire.
-În textul literar, reprezintă un semn grafic, dar și de tonalitate, care marchează
discursul fragmentar, de tip reflexiv/meditativ, semnificând interiorizarea trăirilor
sau a gîndurilor.
-Punctele de suspensie marchează întreruperea comunicării. Motivațiile subiectului
vorbitor sunt multiple:
* consideră că destinatul subînțelege ceea ce urmează;
*un moment de surpriză sau șoc emoțional, avînd ca efect instaurarea tăcerii
semnificative;
*o pauză psihologică, intenționată a vorbitorului, după care urmează un cuvînt
neașteptat, care poate avea nuanță ironică.
-Punctele de suspensie interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric). Ele
constituie fundalul pe care se realizează trăiri și sentimente.
- deschid diverse perspective de interpretare a mesajului: disperare, meditaţie,
nedumerire, îngîndurare,suspendare, renunţare, haos în gîndire;
-deschid undă verde derulării unei profunde dureri materializate în meditaţie;
-sugerează posibilitatea interpretării meditative a unei sintagme (cuvînt, enunţ);
-sugerează ideea de proporţie a elementelor mesajului;
-implică sentimentul vinei, determinat de naivitatea şi inocenţa sentimentului;-
constituie fundalul pe care se realizează trăiri şi sentimente;
-reprezintă declanşarea unei game bogate şi variate de emoţii, atitudini;
-interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric)

 Formule de utilizat:
Punctele de suspensie reprezintă declanarea unei game de emoii (atitudini) ..

 Model:
Rar ninge-n noapte fără vindecare,
Cu leru-i ler peste un sfert de veac...
Mi-e dor...

Punctele de suspensie marchează întreruperea enunului, a descursului liric. Au

valoarea de a sugera starea profundă a eului liric de retrăire a amintirilor legate de
frumusețea tradițiilor, de casă părintească și de părinți. Ele angajează și cititorul
într-o stare de reflexivitate.
-Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul
narativ și sugerează reflecțiile rememorării unor întîmplări din trecut.
-Punctele de suspensie îndeamnă la meditație, sugerînd totodată o puternică
încurcătură emoțională a eului liric.
-Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic și semnifică melancolia eului
liric, îndemnul spre meditație.
-Punctele de suspensie din strofa a patra sunt folosite tocmai pentru a da o oarecare
continuitate a versului, au rolul de a atrage atenția asupra spuselor sale și reprezintă
o pauză de gîndire a personajului sugerînd astfel și o stare emoțională.

Linia de pauză ,, -”
-Linia de pauză este marcarea unei tensiuni lirice deosebite, cînd este plasată după
un enunț cu caracter confesiv, inducînd cititorului continuarea gravității
mărturisirii:

”Carbonizat, amorul fumega – 

Parfum de pene arse...”

Linia de pauză are rolul de a atrage atenia cititorului asupra trăirilor afective ale
eului liric și conferă o frumoasă notă de expresivitate.

-Linia de pauză este cea mai adecvată pentru a reda o pauză, care deschide
perspectiva unei dezvăluiri, unei precizări, unei elucidări și a unei insistări.

”Cade
Tot ce-i frumos și unic – 
Cade sufletul.”
Linia de pauză are valoare de semn de egalitate, de echivalență totală între două
realități
Toamna – strugure de chihlimbar 

Linia de pauză marchează totodată o schimbare a intonației și pune în evidență o

atitudine afectivă a eului liric.

Linia de pauză:
-se foloseşte cu aceeaşi funcţie ca şi virgula, doar că ea vine, deseori, ca o
concluzie,cu valoare de precizare, în susţinerea aserţiunii anunţate pînă la ea;

-deschide perspectiva unei dezvăluiri, unei elucidări şi a unei insistări;

-are valoare de semn de egalitate, de echivalenţă totală între două realităţi, făcîndu-

se o identificare între elementele mesajului

Două puncte ,, : ”
*Două puncte au rolul de a atrage atenia asupra a ceea ce urmează.
*Două puncte introducere o contestare de mare valoare, de o mare revelație
*Două puncte marchează o pauză, uneori mai mică decît punctul, pauză care
pregătește și anunță o vorbire directă, o enumerare, o exclamație sau o concluzie.

*Semnul două punctă este un segment de pornire, demarare a unei constatări

derivate din ceea ce a trăit și a conchis autorul.

*marchează o pauză, uneori mai mică decît punctul, pauză care pregăteşte şi
anunţă ovorbire directă, o enumerare, o explicaţie sau o concluzie;

-are valoare stilistică atunci cînd poate fi înlocuit, eventual cu alte semne
de punctuaţie, care au aceeaşi funcţie ca şi el, dar se recurge anume la el;

-are rolul de a anunţa ceea ce presupune respect, ceea ce constituie un element

specific, de altă factură decît alte elemente ale realităţii;

-introduce o constatare, de o mare valoare, de o mare revelaţie;

-este un segment de pornire, de demarare a unei constatări derivate din ceea ce

a trait şi, în consecinţă, a conchis autorul
Semnul exclamării ,, ! ”
-Semnul exclamării marchează grafic o atitudine a vorbitorului, o stare sufletească.
Aceasta poate fi: suferinț, bucurie, deznădejdea, admirație, regret, dezaprobare,
ciud etc. Contextul are un rol foarte important în identificarea corectă a acestei
stări.
 -Semnul exclamării marchează conturul internațional al unui enun exclamativ, dar
și participarea afectivă a autorului, accentuînd sentimentele exprimate; poate
marca și adresarea directă și evocarea unei personalități istorice din trecut
Prezența propozițiilor exclamative într-un text narativ(cînd nu aparțin
personajulor) indică implicarea afectivă a naratorului, iar într-unul liric reprezintă o
marcă a eului liric. În amîndouă situațiile, propozițiile exclamative, imprimă
textului o notă puternică de subiectivitate.
-prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă revolta, durerea de care poate fi cuprins un
suflet răvăşit;
-prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă admiraţia ce nu poate fi redată prin cuvinte;
-prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă semnele de laudă care sunt înglobate în
interjecţii;
-exteriorizează starea de spirit (a poetului, a eului liric), o face cunoscută cititorului
 
Formule de utilizat:
Semnul de exclamare vine să nuaneze...
Semnul de exclamare evideniază...
Semnul de exclamare scoate în evidenă...
Semnul de exclamare exteriorizează starea de spirit a eului liric...

Semnul interogării ,,?”

-Semnul interogării exprimă o implicare afectivă puternică: indoială,
nedumerire,uimirea, emoția, surpriza, furia, dilema, incertitudinea, căutarea febrilă,
suferința,nehotărîrea, indignarea etc.

-Semnul interogării marchează conturul intonațional al unui eu interogativ,

-evidențiază starea de incertitudine sau starea meditativă a eului liric(în funcție de
situație):

-încearcă de a te plasa pe o poziţie, de a soluţiona o problemă, de a găsi un răspuns

(de fapt fiind o întrebare care nu aşteaptă răspuns);
-constată un adevăr 

-Poate sugera şi el o gamă variată de sentimente şi stări sufleteşti : suferinţă,

uimire, nehotărâre,indignare
,, Să cheltuiesc pentru el?...”
-Valoare expresivă deosebită o au propoziţiile interogative în monologul
interior.Propoziţiile interogative care reprezintă de fapt false întrebări se numesc
interogative retorice.Vorbitorul comunică ceva, vrând sa sublinieze
mesajul, să-i impresioneze şi să-i implice pe ascultători (cititori).

  Formule de utilizat 
Semnul de interogare provoacă un interes... 
Model:
Florile surînd în taină;
Oare ce-ar surîde ele?
Semnul de interogării relevă starea de revelație, de surprindere, pe care o trăiește
eul liric în raport cu personificarea Florile surînd. Semnul mai exprimă și o
încercare a eului liric de a găsi un răspuns, de a
exprimare a nedumeririi.

Punctul și virgula ,,;”
-Punctul și virgula marchează ezitarea autorului de a trece la alt segment de
comunicare, el face o legătură între cele enunțate anterior și cele ce urmează să fie
spuse în comunicare.

-se utilizează cînd este necesară o pauză mai mare decît virgula şi mai mică decît
punctul;
- marchează ezitarea autorului de a trece la alt segment de comunicare;
-face o legătură între cele enunţate anterior şi cele ce urmează să fie spuse în
continuare 

 – marchează o coborâre a tonului şi o pauză mai mare.Conferă frazei o anumită

armonie, ritmicitate.
 Model:
Florile surîd în taină;
Punctul și virgula marchează finalul unei descrieri al cadrului de natură, realizat
printr-o stare calmă, feerică și trecerea la un alt segment de comunicare.