Efectele stilistice ale semnelor de punctuație:
poate avea nuanță ironică.
Virgula – ”,”
 Virgula separearea unei apoziții/explicații
suplimentare, izolarea unei construcții în
vocativ, separarea a două idei aflate în raport
adversativ (dacă întîlnim conjuncția dar, iar,
însă,ci) sau disjunctive (dacă întîlnim
conjuncția ”sau”), elipsa predicatului (Mama
vine, sora, nu), construcție incidentă (vino,
zise).
 Virgula se folosește în situații în care este
necesar să se accentuieze să se releve o
anumită parte a enunțului.
 Virgula scoate în prim-plan ceea ce este
mai important pentru acest context.
- în situaţiile în care este necesar să se
accentueze, să se releve o anumită parte a
enunţului (cuvînt, enunţ) pentru a se atrage
atenţie asupra faptului că ceea ce se izolează
este de primă importanţă pentru text;
Formul de utilizat:
Exemple:
Virgula provoacă cititorul spre ...
Punctele de suspensie – ”...”
 Punctele de suspensie marchează
inreruprea șirului gîndirii și o pauză afectivă ce
accentuează sentimentele exprimate în text.
 Punctele de suspensie evidențiază
surprinderea, ezitarea, durere, regret, îndoială,
o vorbire încoerentă, disperare, meditație,
nedumerire, renunțare, haos în gîndire.
 În textul literar, reprezintă un semn grafic,
dar și de tonalitate, care marchează discursul
fragmentar, de tip
reflexiv/meditativ, semnificând interorizarea
trăirilor sau a gîndurilor.
 Punctele de suspensia marchează
întrerupere comunicării. Motivațiile subiectului
vorbitor sunt multiple; consideră
că destinatul subînțelege ceea ce urmează; un
moment de surpriză sau șoc emoțional, avînd
ca efect instaurarea tăcerii semnificative; o
pauză psihologică, intenționatp, a vorbitorului,
după care urmează un cuvînt neașteptat, care
 Punctele de suspensie interiorizează starea
de spirit (a autorului, a eului liric). Ele
constituie fundalul pe care se realizează trăiri și
sentimente.
- deschid diverse perspective de interpretare a
mesajului: disperare, meditaţie, nedumerire,
îngîndurare, suspendare, renunţare, haos în
gîndire;
 -deschid undă verde derulării unei profunde
dureri materializate în meditaţie;
 -sugerează posibilitatea interpretării
meditative a unei sintagme (cuvînt, enunţ);
 -sugerează ideea de proporţie a elementelor
mesajului;
 -implică sentimentul vinei, determinat de
naivitatea şi inocenţa sentimentului;
 -constituie fundalul pe care se realizează trăiri
şi sentimente;
 -reprezintă declanşarea unei game de bogate şi
variate emoţii, atitudini;
 -interiorizează starea de spirit (a autorului, a
eului liric)
Formule de utilizat:
Punctele de suspensie reprezintă declanșarea
unei game de emoții (atitudini) ...
Model:
Rar ninge-n noapte fără vindecare,
Cu leru-i ler peste un sfert de veac...
Mi-e dor...
Punctele de suspensie marchează întreruperea
enunțului, a descursului liric. Au valoarea de a
sugera starea profundă a eului liric de retrăire a
amintirilor legate de frumusețea tradițiilor, de
casă părintească și de părinți. Ele angajează și
cititorul într-o stare de reflexivitate.
Punctele de suspensie folosite în mod repetat în
text sunt pauze afective în fluxul narativ și
sugereaz reflecțiile rememorării unor întîmplări
din trecut.
Punctele de suspensie îndeamnă la meditație,
sugerînd totodată o puternică încurcătură
emoțională a eului liric.
 Punctele de suspensie din ultimul ver au rol
stilistic și semnifică melancolia eului liric,
îndemnul spre meditație.
Punctele de suspensie din strofa a patra sunt
folosite tocmai pentru a da o oarecare
continuitate a versului, au rolul de a atrage
atenția asupra spuselor sale și reprezintă o
pauză de gîndire a personajului sugerînd astfel
și o stare emoțională.
Linia de pauză – ”-”
 Linia de pauză este marca unei tensiuni
lirice deosebite, cînd este plasată după un enunț
cu caracter confesiv, inducînd cititorului
conștiința gravității mărturisirii:
 ”Carbonizat, amorul fumega –
 Parfum de pene arse...”
 Linia de pauză are rolul de a atrage atenția
cititorului asupra trăirilor afective ale eului liric
și conferă o frumoasă notă de expresivitate.
 Linia de pauză este cea mai adecvată
pentru a reda o pauză, care deschide
perspectiva unei dezvăluiri, unei precizări, unei
elucidări și a unei insistări.
 ”Cade
 Tot ce-i frumos și unic –
 Cade sufletul.”
 Linia de pauză are valoare de semns de
egalitate, de echibalențp totală între două
realități
 Toamna – strugure de chihlimbar
 Linia de pauz marchează totodată o
schimbare a intonației și pune în evidență o
atitudine afectivă a eului liric.
 Linia de pauză:
 -se foloseşte cu aceeaşi funcţie ca şi
virgula, doar că ea vine, deseori, ca o
concluzie, cu valoare de precizare, în
susţinerea aserţiunii anunţate pînă la ea;
 -deschide perspectiva unei dezvăluiri, unei
elucidări şi a unei insistări;
 -are valoare de semn de egalitate, de
echivalenţă totală între două realităţi, făcîndu-
se o identificare între elementele mesajului
Două puncte – ”:”
 Două puncte au rolul de a atrage atenția
asupra a ceea ce urmează.
 Două puncte introducere o contestare de
mare valoare, de o mare revelație
 Două puncte marchează o pauză, uneori
mai mică decît punctul, pauză care pregătește
și anunță o vorbi directă, o enumerare, o
exclamație sau o concluzie.
 Semnul două punctă este un segment de
pornire, demarare a unei constatări derivate din
ceea ce a trăit și a conchis autorul.
 marchează o pauză, uneori mai mică decît
punctul, pauză care pregăteşte şi anunţă o
vorbire directă, o enumerare, o explicaţie sau o
concluzie;
 -are valoare stilistică atunci cînd poate fi
înlocuit, eventual cu alte semne de punctuaţie,
care au aceeaşi funcţie ca şi el, dar se recurge
anume la el;
 -are rolul de a anunţa ceea ce presupune
respect, ceea ce constituie un element specific,
de altă factură decît alte elemente ale realităţii;
 -introduce o constatare, de o mare valoare,
de o mare revelaţie;
 -este un segment de pornire, de demarare a
unei constatări derivate din ceea ce a trăit şi, în
consecinţă a conchis autorul
Semnul exclamării – ”!”
 Semnul exclamării marchează grafic o
atitudine a vorbitorului, o stare sufletească.
Aceasta poate fi: suferința, bucuria,
deznădejdea, admirația, regretul, dezaprobarea,
ciuda etc. Contextul are un rol foarte important
în identificarea corectă a acestei stări.
 Semnul exclamării marchează conturul
internațional al unui enunț exclamativ, dar și
participarea afectivă a autorului, accentuînd
sentimentele exprimate; poate marca și
adesarea directă și evocarea unei personalități
istorice din trecut
 Prezența propozițiilor exclamative într-un
text narativ(cînd nu aparțin personajulor)
indică implicarea afectivă a naratorului, iar
 într-unul liric reprezintă o marcă a eului liric.
În amîndouă situațiile, propozițiile
exclamative, imprimă textului o notă puternică
de subiectivitate.
-prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă revolta,
durerea de care poate fi cuprins un suflet
răvăşit;
 -prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă
admiraţia ce nu poate fi redată prin cuvinte;
 -prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă imnele
de laudă care sunt înglobate în interjecţii;
 -exteriorizează starea de spirit (a poetului, a
eului liric), o face cunoscută cititorului  Semnul de interogării relevă starea de revelație,
Formule de utilizat:
 Semnul de exclamare vine să nuanțeze...
 Semnul de exclamare evidențiază...
 Semnul de exclamare scoate în evidență...
 Semnul de exclamare exteriorizează starea
de spirit a eului liric...
Semnul interogării – ”?”
 Semnul interogării exprimă o implicare
afectivă puternică: indoială, nedumerire,
uimirea, emoția, surpriza, furia, dilema,
incertitudine, căutare febrilă, suferința,
nehotărîrea, indignarea etc.
 Semnul interogării marchează conturul
intonațional al unui enuț interogativ,
evidențiază starea de incertitudine sau starea
meditativă a eului liric(în funcție de situație):
 -încearcă de a te plasa pe o poziţie, de a
soluţiona o problemă, de a găsi un răspuns (de
fapt fiind o întrebare care nu aşteaptă răspuns);
 -constată un adevăr
Semnul întrebării [?]
 Poate sugera şi el o gamă variată de
sentimente şi stări sufleteşti : suferinţa,
uimirea, nehotărârea, indignarea
 ,, Să cheltuiesc pentru el?...”
Valoare expresivă deosebită o au propoziţiile
interogative în monologul interior.Propoziţiile
interogative care reprezintă de fapt false
întrebări se numesc interogative retorice.
Vorbitorul comunică ceva, vrând sa sublinieze
mesajul, să-i impresioneze şi să-i implice pe
ascultători (cititori).
Formule de utilizat
Semnul de interogării provoacă un interes...
Model:
Florile surînd în taină;
Oare ce-ar surîde ele?
de surprindere, pe care o trăiește eul liric în
raport cu personificarea Florile surînd. Semnul
mai exprimă și o încercare a eului liric de a
găsi un răspuns, de a exprima o nedumerire.
Punctul și virgula – ”;”
Punctul și virgula marcează ezitarea atuorului
de a trece la alt segment de comunicare, el face
o legătură între cele enunțate anterior și cele ce
urmează să fie spuse în comunicare.
se utilizează cînd este necesară o pauză mai
mare decît virgula şi mai mică decît punctul;
 - marchează ezitarea autorului de a trce la alt
segment de comunicare;
 -face o legătură între cele enunţate anterior şi
cele ce urmează să fie spuse în continuare
 Punctul şi virgula
[;]
– marchează ocoborâre a tonului şi o pauză mai
mare.Conferă frazei o anumită armonie,
ritmicitate.
Model:
Florile surîd în taină;
Punctul și virgula marcează finalu unei
descrieri a cadrului de natură, realizat printr-o
stare calmă, feeric și trecerea la un alt segment
de comunicare.