EPOPEEA LUI GHILGAMEȘ

 Opera purtatoare a unei valori artistice mereu valabile.

 Primul epos al lumii, apartinand literaturii sumero-babiloniene.
 Aparitia epopeii este plasata in perioada de tranzitie de la oranduirea comunei primitive la
sclavagism (mil. IV si III i.e.n. in Egipt si Mesopotamia).
 Mai veche cu cel putin 12 secole decat iliada homerica.
 Semnificatii mereu actuale: motivele si problematica existentiala, o problematica pe care
existentialismul sec. XX o pune: absurdul existentei, aruncarea omului in lume, confruntarea
cu neantul, singuratatea ontologica a fiintei umane.

Prima ipostaza a lui Ghilgames : erou despotic, tiran, egocentric, orgolios.

Enkidu: rol de diversiune, domoleste pornirile razboinice ale lui Ghilgames. Enkidu este
animalitatea pura.

Femeia: rol civilizator (trecerea de la animalitate la culturalitate a lui Enkidu).

 Evolutia lui Enkidu = tema extrem de frecventata de romantici : erosul ca forma de

cunoastere a sinelui.
 Infruntarea dintre E. si G. = infruntare intre 2 fiinte cosubstantiale, egale in calitati si
specificatii  se sfarseste cu un motiv clasic al basmului, fratia de cruce.
 Din mom in care devin frati de cruce, G. se angajeaza in acte cu o finalitate pozitiva in raport
cu colectivitatea.
 Uciderea lui humbaba, uriasul din padurea de cedri = act de cunoastere, de eliberare de sub
tirania celor necunoscute, act de civilizatie  cedrii taiati vor fi incorporati in constructia
Urukului.
 G. trece de la gesturi gratuite cu rol de verificare a propriilor virtuti si a dobandirii unei
posteritati faimoase la fapta constructiva pusa in slujba celorlalti.
 Enkidu si Ghilgames se intorc invingatori in Uruk. Triumful celor doi, refuzul zeitei Istar,
lupta cu taurul ceresc, batjocorirea zeitei Istar (in care Enkidu arunca cu resturile taurului).

 Enkidu trebuie sa moara. Zeita trimite o boala ucigatoare, iar la sfarsitul a 12 zile in care este
vegheat, Enkidu moare.

 Moartea lui Enkidu = moment de turnura in epopee.  depasirea varstei eroice a lui
Ghilgames, si intrarea sa intr-un stadiu al existentei aflat sub semnul reflexivitatii.
 In fata trupului lui Enkidu, G. devine u simplu om, ce traieste sentimentul angoasei.
 Initiativa de a pleca in cautarea nemuririi = Ghilgames = prima fiinta metafizica, primul
erou tragic.  Ghilgames moare prima oara prin Enkidu.
 Ghilgames traieste o spaima a trupului, se desparte extrem de greu de trupul lui Enkidu.
 Ghilgames porneste in cautarea vietii vesnice pe celalalt taram, dupa ce strabate
muntele Matu, pazit de oamenii-scorpii.
 Primul popas : hanul lui Siduri, care il someaza sa se intoarca la rosturile existentei
simple  avanpremiera a motivului „Carpe Diem” = moartea e inscrisda in soarta
oamenilor ca un adevar de nedepasit.
 Sfaturile nu dau roade -> Siduri il indruma spre Ursanabi, un soi de Caron sumerian.
 Ghilgames ajunge in insula fericirii, unde se afla lacasul lui Utanapistim, un Noe al
babilonienilor, caruia G. ii povesteste a 3a oara nenorocirea sa. Utanapistim ii face o
descriere a potopului (motivatia fiind orgoliul zeilor).
 Proba dobandirii nemuririi: veghea initiatica de 6 zile si 7 nopti in urma careia se va
aduna conclavul zeilor ce-i pot darui nemurirea.
 Somnul (mit. Greaca) = asimilat mortii .
 Secretul nemuririi = buruiana asemanatoare liciului spinos de pe fundul marii. (Batranul
Intinereste). = semnificatie asemanatoare crengii pe care o intalnim in Eneida, cand
eroul trebuie sa coboare in Infern. = antidotul mortii, cheia portilor Infernului.
 Sarpele ii fura buruiana – proband efectul magic. Sarpele = animalul blestemat care
blocheaza accesul omului la lumea vesnica.
 Ghilgames se intoarce in Uruk in luntrea lui Ursanabi si ii arata acestuia infaptuirile sale.

 Finalul epopeii este ambiguu. Ghilgames hotaraste sa coboare in Infern, dar textele nu
ne arata daca aceasta se intampla, ci doar ca sufletul lui Enkidu iese din Infern si ii
dezvaluie lui Ghilgames randuiala lumii de dincolo.

 Poemul se sfarseste brusc cu viziunea deprimata a mortii.

 Singura nemurire = prin fapta si cuvant. Ghilgames ramane nemuritor ca intemeietor

(prin fapta) si intelept (prin cuvant), caci a vazut totul si e narator al propriilor sale fapte.

 Textul propune un model al faustianismului goethic  cautarea unei transcendente

mereu esuate in urma careia se descopera valoarea actului constructiv pus in slujba
comunitatii.