Idealul eroic – Iliada

Homer s-a născut după spusele lui Herodot, Ionia sau în insula Chios în sec. al VIII – lea î. Hr. El
a fost poet epic și aed (poet-cântăreț în Grecia antică, care își recita versurile în acompaniament de
liră). Numele lui înseamnă ,,Orbul” sau ,,Ostaticul”. O parte din critica modernă a negat însă existența sa
fizică, instituindu-l ca personaj mitologic.
Marile creații epice care i se atribuie, Iliada și Odiseea, au fost considerate de unii exegeți drept o
redactare unitară a unor cântece epice din Ciclul troian.
Epoca homerică (sec. al XII-lea – al VIII -lea î.HR.) este perioada istorică în care se
desăvârșește formarea poporului grec, pe fondul succesivelor migrații dorienilor, aheilor, ionienilor.
Poemele homerice oferă informații asupra formelor arhaice de viață și de organizare politică și socială a
grecilor. De asemenea, acestea exaltă triumful cetății Micene și cuceririle ei din întreaga lume
grecească.
Epopeea homerică este considerată debutul literaturii grecești și este o capodoperă care apare
relativ brusc, fiind compusă de un creator genial, aparent izolat și fără predecesori. Homer și-a compus
epopeile nu spre a fi citite ci spre a fi recitate și memorizate. El se adresează unor ascultători, nu unor
cititori.
Epopeile sale delectau și deopotrivă instruiau într-o epocă de prealfabetizare, fapt care explică
dăinuirea multiseculară a acestora.
©
Iliada. Această operă povestește despre luptele purtate de grecii ahei pentru cucerirea cetății
Troia. Din rândul acestora făcea parte eroul Ahile. Conflictul dintre ahei și troieni a durat zece ani. În cele
din urmă, printr-un vicleșug, grecii au reușit să intre în cetatea Troia ascunși în interiorul unui cal uriaș
din lemn. Astfel, troienii au fost înfrânți, iar cetatea lor a fost distrusă.
©
In lucrare se povesteşte legenda războiului troian, provocat de o intrigă sentimentală din lumea
olimpienilor. Deoarece frumosul Paris, fiul regelui Priam, o declară pe Afrodita cea mai frumoasă dintre
zeiţe, Hera şi Atena notărăsc să răzbune această nedreptate. Când Paris o răpeşte pe frumoasa Elena de la
curtea lui Menelaos, else se avântă in luptă de partea oştilor ahee.

In timpul nunţii Elenei cu Menelaos, toate căpeteniile ahee care râvniseră la mâna ei juraseră că,
dacă cineva va păta cinstea lui Menelaos, vor sări in apărarea lui. Astfel, Agamemnon, Ulise, Ahile,
Nestor, Diomede, Aiax şi alţii pornesc o expediţie impotriva Troiei, care era condusă de regele Priam.

La un moment dat aheii sunt pe cale de a părăsi asediul Troiei şi de a se intoarece acasă. Dar zeiţa
Atena il incintă pe Odiseu să impiedice retragerea şi să nu- i lase să triumfe pentru că ei n-o s-o cedeze pe
Elena pentru că din cauza ei au murit mulţi greci.

1
 Patrocle, cel mai bun prieten al lui Ahile, a imprumutat armele şi platoşa acestuia pentru a-i speria
pe duşmani. Insă, in timpul bătăliei el este ucis de către Hector. Aflând această veste tristă, Ahile a uitat
de mânie şi a intrat in luptă pentru a răzbuna moartea prietenului său Patrocle. El il ucide pe Hector şi-i
lasă trupul in pulbere, refuzând troienilor de a-i aduce cinstea cuvenită prin ritualurile funebre.

Datorită Zeilor, Hector ştia dinainte soarta Troiei şi a propriei sale vieţi. Dar, dintr-un indemn al
datoriei, ce vine din profunzimile conştiinţei il face să indepărteze orice gând de retragere in faţa
primejdiei. El vrea să o convingă pe Andromaka că va fi răpus pentru ca oamenii de pe alte meleaguri,
unde se va afla ea in sclavie după căderea cetăţii, să nu poată spune altfel decât cuvintele: „Iat-o pe soţia
lui Hector, acela care s-a distins printre troienii imblânzitori de cai, când se dădeau lupte in jurul Troiei”.
El spunea că e mai bine ca o movilă de pământ să-i acopere rămăşiţile pământeşti, decât să-i audă ţipetele
şi să o vadă pe Andromaka dusă in sclavie.

Pe când era noapte, ferit de intuneric şi cu ajutorul zeilor protectori ai cetăţii, bătrânul Priam vine
cu daruri bogate la Ahile şi-i cere, prin vorbe pline de durere, trupul fiului său ucis. El vede in Priam nu
numai un tată, extrem de indurerat d emoartea fiului, dar vede un tată, care se aseamănă cu insuşi tatăl
spu. El a acceptat să-i inapoieze trupul lui Hector, căruia i se fac funeralii fastuoase.

Insuşi Ahile va fi ucis apoi de Paris – care, ajutat de Apollo, ii va ţinti călcâiul vulnerabil cu o
săgeată otrăvită – şi va fi jelit de toţi grecii, timp de 17 zile. Cu ajutorul vicleanului Ulise, cetatea care nu
putuse fi doborâtă prin puterea armelor va fi invinsă prin puterea minţii, prin intermediul calului troian.

Această poveste fascinantă a cetăţii Troia va deveni, peste timp, materialul din care Vegilius va
inălţa Eneida, epopeea eroului Troian care fa face să renască cetatea spulberată in nemuritoarea Romă.