Îmbogăţirea vocabularului

Formarea cuvintelor

Cuvintele noi se creează prin combinarea unor elemente conform unor modele existente în
limbă. Procedeele interne de formare a cuvintelor în limba română sunt: derivarea, compunerea
şi conversiunea.

Derivarea

Derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor cu ajutorul prefixelor şi al sufixelor.

Constă în adăugarea (uneori suprimarea sau substituţia) prefixelor sau a sufixelor la cuvântul de
bază. Derivarea cunoaşte următoarele tipuri:

a) derivarea cu sufixe sau sufixarea (formarea de cuvinte noi prin adăugarea sufixelor la
cuvintele-bază);

b) derivarea cu prefixe sau prefixarea (formarea de cuvinte noi prin adăugarea prefixelor la
cuvintele-bază);

c) derivarea cu prefixe şi sufixe, aşa-numita derivare parasintetică;

d) derivarea regresivă (formarea de cuvinte noi prin suprimarea afixelor).

Derivarea cu sufixe

Derivarea cu sufixe (sau sufixarea) este un procedeu de formare a cuvintelor care constă în
ataşarea la cuvântul-bază a unui sufix lexical. De exemplu, cuvântul derivat iepureşte este
alcătuit din tema iepur-, la care se adaugă sufixul -eşte. Cuvântul-bază pentru acest derivat este
iepure.

Sufixarea este cel mai productiv procedeu de formare a cuvintelor în română. Cu ajutorul
sufixelor se pot forma: substantive derivate (cânt-ăreţ, căruţ-aş, pietr-ar, învăţ-ător, călăr-eţ,
păsăr-ică, arip-ioară, pietr-oi), adjective derivate (buget-ar, vărg-at, strămoş-esc, argint-iu,
copilăr-os, triumf-ător), verbe derivate (atenţi-ona, sfăt-ui), adverbe derivate (copilăr-eşte,
chior-âş).

Derivarea cu prefixe

Derivarea cu prefixe (sau prefixarea) este un procedeu de formare a cuvintelor care constă în
ataşarea la cuvântul-bază a unui prefix. De exemplu, cuvântul derivat răscumpăra este alcătuit
din tema -cumpăr, la care se adaugă prefixul răs-. Cuvântul-bază pentru acest derivat este verbul
a cumpăra. Derivarea cu prefixe este un procedeu mai puţin productiv în română. Cu ajutorul
prefixelor se pot forma:

– substantive derivate (confrate, desfrâu, neatenţie, preziuă, răscruce, străbunic);

– adjective derivate (neatent, prelatin, răzbucuros, străvechi);

– verbe derivate (consfătui, dezrobi, înălbi, preface, răsfoi, reciti, străluci).

Prefixele se scriu, de regulă, neseparate de cuvintele de bază. Fac excepţie: a) derivatele cu

prefixul -ex (fost): ex-ministru, ex-director; b) derivatele cu prefixul -re, -ne: de la cuvintele de
bază cu iniţială elidată (căzută): ne-mpăcat, ne-ntors, re-nnoire, (în tempo rapid), dar neîntors,
reînnoire (în tempo mai lent).

Formaţiile parasintetice

Derivarea parasintetică este un procedeu de formare a cuvintelor care constă în ataşarea

simultană la acelaşi cuvânt-bază a unui prefix şi a unui sufix: îm-bărbăt-a, îm-belşug-a, îm-bun-
a, îm-pădur-i, în-durer-a, în-crengă-tură, des-creier-at, în-chip-ui.

Compunerea

Compunerea este un procedeu de formare a unui cuvânt nou care constă în simpla alipire a
două sau a mai multor cuvinte care există şi independent în limbă. În română, este un procedeu
de formare a cuvintelor noi mai puţin productiv decât în alte limbi. Prin compunere se pot forma:
– substantive (inginer-şef, oţel-beton, zi-lumină, coada-calului, ochiul-boului, gura-leului,
bou-de-baltă, trei-fraţi-pătaţi, bunăstare, botgros, iarbă-albă, coate-goale, rea-voinţă, pierde-
vară, fluieră-vânt);
– adjective (albastru-deschis, verde-deschis, sud-american, macedoromân, atotcuprinzător,
cumsecade), verbe (a binecuvânta);
– adverbe (azi-dimineaţă, ieri-noapte, mâine-seară, orişicând);
– pronume (dumneavoastră, oricare, oricine);
– numerale (doisprezece, douăzeci, cincizeci, tustrei);
– prepoziţii (deasupra, dedesubt, despre, dincolo);
– conjuncţii (căci, deoarece, deşi, fiindcă).

Uneori se face distincţie între: a) compunerea propriu-zisă, sau din cuvinte întregi (tren-
fulger, iarba-fiarelor, laptele-cucului, mână-spartă, şarpe-cu-clopoţei, încurcă-lume, soare-
apune) şi b) compunerea cu elemente de compunere, sau din teme ori cuvinte care nu pot avea
autonomie (aerogară, autostradă, hidroavion, macromoleculă, microanaliză).
 Conversiunea. Schimbarea valorii sau clasei morfologice

Conversiunea este unul dintre procedeele interne de formare a cuvintelor, alături de derivare
şi compunere. Constă în formarea unui cuvânt nou prin trecerea de la o clasă lexico-gramaticală
la alta fără ataşarea unor elemente derivative. În acest caz, cuvântul este utilizat într-un context
nou, ceea ce implică schimbarea funcţiei sintactice şi admiterea unor determinanţi nespecifici
bazei: Lucrează bine. – Binele nu se uită. În primul enunţ cuvântul bine este adverb (determină
un verb), în cel de al doilea, el devine substantiv (îndeplineşte funcţia de subiect).

Conversiunea cuprinde mai multe tipuri care diferă în funcţie de clasele de cuvinte legate
prin acest procedeu, adică de orientarea procesului de formare a cuvântului nou, de exemplu, de
la adjectiv spre substantiv (un om bătrân – bătrânul), de la adjectiv spre adverb (băiat frumos –
scrie frumos) etc. După clasa morfologică în care intră noul cuvânt, se delimitează următoarele
feluri de conversiune:

– substantivizarea (trecerea altor cuvinte în clasa substantivului). În limba română se pot

substantiviza adjectivele (bogatul, zgârcitul), pronumele (eul, sinele, nimicuri), numerale (doiul,
zecele), verbele la formele nepredicative (intrare, aratul, semănatul), adverbele (binele,
aproapele), interjecţiile (ofuri).

– adjectivizarea (trecerea altor cuvinte în clasa adjectivului). Trecerea altor părţi de vorbire
(substantive, participii, gerunzii, adverbe) în clasa adjectivului se realizează prin utilizarea lor cu
funcţiile sintactice specifice adjectivului: zi pierdută, pâine aburindă.

– adverbializarea (trecerea altor cuvinte în clasa adverbului). În clasa adverbelor pot trece:
adjectivele calificative, care devin adverbe de mod (merge elegant, sprinten, frumos), unele
substantive, care devin adverbe de timp sau de mod (Lucrează seara. S-a supărat foc.), unele
verbe (Poate că e ocupat).

Abrevierea

Abrevierea este procedeul de formare a cuvintelor noi prin prescurtarea

unui cuvânt prin litera iniţială sau printr-un grup de litere. Cuvintele compuse
din abreviere se realizează prin izolarea primelor litere (S.U.A., O.S.C.E., A.S.E.)
sau a unor fragmente de cuvinte (Eurasia, Moldtelecom, Rompetrol). Compusele
din abreviere au ca punct de plecare grupuri sintactice: O.N.U. – Organizaţia
Naţiunilor Unite.