1

Formarea cuvintelor
Noţiuni despre structura cuvântului
Analiza morfematică a cuvântului

Părţile componente ale cuvintelor care au o anumită semnificaţie lexicală sau gramaticală se
numesc morfeme. Morfemele sunt de mai multe tipuri: rădăcina, prefixul, sufixul, tema şi desinenţa.

Rădăcina – elementul comun al unei familii de cuvinte, ireductibil din punct de vedere
morfologic, care conţine sensul lexical al cuvântului.

Prefixul este afixul care se adaugă înaintea rădăcinii unui cuvânt de bază pentru a se forma
un nou cuvânt: bunic – străbunic, cetăţean – concetăţean a face – a desface. Prefixul are, de obicei,
valoare lexicală.

Sufixul este afixul care se adaugă după o rădăcină (sau o temă) pentru a se forma un nou
cuvânt sau o formă gramaticală a unui cuvânt: lemn + ar = lemnar, casă + uţă = căsuţă, merge +
ând + = mergând.
După funcţia îndeplinită în limbă, sufixele sunt deci de două feluri:
a) sufixe l e x i c a l e ;
b) sufixe g r a m a t i c a l e (flexionare).
Sufixele lexicale servesc la formarea de noi cuvinte. De regulă, ele determină apartenenţa
cuvântului respectiv la o anumită parte de vorbire.
Sufixele gramaticale servesc la realizarea unor forme ale aceluiaşi cuvânt. În limba română,
sunt gramaticale numai sufixele care marchează modurile şi timpurile verbale: -ind, -ând la
gerunziu şi -se- la formele timpului mai mult ca perfect.
Spre deosebire de sufixele lexicale, care se menţin în toate formele cuvântului respectiv, cele
gramaticale sunt caracteristice numai pentru anumite forme. Să se compare comportamentul
sufixelor lexicale -ar, -os şi -iza cu cel al sufixului gramatical -ind:
-ar -os -iz(a) -ind
morar ploios semnaliza a merge
morari ploioasă semnalizez merg
morarului ploioşi semnalizam mergeam
morarilor ploioase semnalizasem mergând

Temă lexicală – partea unui cuvânt alcătuită din rădăcina acestuia + prefixul şi sufixul cu
care este format, comună tuturor formelor flexionare a le cuvântului.
 2

Cuvânt de bază – este cuvântul care serveşte ca element de bază, ca element de plecare în
formarea altor cuvinte prin derivare. Cuvântul de bază este de cele mai multe ori la forma-tip
(forma din dicţionare):
a) nominativul singular nearticulat la substantive: fluier > fluieraş;
b) nominativul singular masculin la adjective: bun + -ătate = bunătate;
c) indicativul prezent la verbe: a pocni + -et = pocnet.
În cazuri mai rare, cuvântul bază poate fi şi la o altă formă flexionară: derivatele omenie,
omenos, a omeni sunt formate de la pluralul substantivului om – oameni.

Cuvânt derivat – cuvânt format cu sufixe şi prefixe de la cuvântul de bază.

Familie de cuvinte (lexicală) – totalitatea cuvintelor înrudite ca sens şi formate de la acelaşi
radical cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor.
După gradul de recunoaştere a elementelor constitutive ale cuvintelor derivate, se disting
două tipuri de formaţii:
După caracterul analizabil al formaţiilor
a) Formaţii integral a n a l i z a b i l e – sunt formaţiile în structura cărora se recunoaşte atât
sufixul, cât şi cuvântul de bază;
b) Formaţii s e m i a n a l i z a b i l e – formaţiile la care se recunoaşte numai sufixul, în
timp ce tema lor nu există a un cuvânt independent în limbă: eminent, litoral.

Formarea cuvintelor
Derivarea
Derivare – procedeu de formare a cuvintelor cu ajutorul afixelor (prefixe, sufixe) care se
asociază la cuvintele de bază. Cuvintele se creează prin combinarea unor elemente conform unor
modele existente în limbă.
Procedeu de formare a cuvintelor noi prin combinarea unui cuvânt (radical) cu unu sufix sau
cu un prefix.

Derivarea cu sufixe (sau sufixarea)

Cuvântul nou se formează prin simpla adăugare a unui sufix la un cuvânt existent în limbă.

Derivare improprie
Derivare regresivă
Derivat
Diminutiv
 3

Derivarea cu prefixe (sau prefixarea)

Prefixele se scriu, de regulă, neseparate de cuvintele de bază:

Fac excepţie:
a) derivatele cu prefixul -ex (fost): ex-ministru, ex-director;
b) derivatele cu prefixul -re, -ne: de la cuvintele de bază cu iniţială elidată (căzută): ne-
mpăcat, ne-ntors, re-nnoire, (în tempo rapid), dar neîntors, reînnoire (în tempo mai lent).

Formaţiile parasintetice
Derivatele parasintetice – Sufixarea se foloseşte simultan cu prefixarea: în-crengă-tură, des-
creier-at, în-chip-ui,
Strămoşesc, nebunie,
Compunerea
Procedeu de formare a unui cuvânt nou care constă în simpla alipire a două sau a mai multor
cuvinte

Conversiunea
Schimbarea valorii gramaticale
Adjectivizare
Adverbializare
Substantivizare

Abrevierea

Formarea adjectivelor
Formarea adverbelor
Formarea substantivelor
Formarea verbelor