Situaţia sociolingvistică şi planificarea lingvistică

în Republica Moldova

După cum demonstreză studiile de sociolingvistică, în principiu sunt posibile următoarele tipuri
de comunităţi umane:
 O societate în care toţi membrii se înţeleg între ei;
 O societate ai cărei membri se înţeleg între ei doar parţial;
 O societate în care nu există înţelegere reciprocă, astfel încât sunt necesari translatorii.
Comunitate lingvistică primară – Islanda
Comunitate lingvistică secudară – Anglia
Comunitate lingvistică terţiară – Elveţia
Teoretic vorbind, orice comunitate umană necesită existenţa unui cod comun, o limbă comună
care ar asigura comunicarea membrilor aceseia între ei.
Efectele noncomunicării sunt următoarele:
 pentru individ – este un factor important de excludere socială;
 pentru societate în ansamblul ei – este un factor care poate provoca grave probleme sociale
ducând până la dezintegrarea ei.
Bariere lingvistice – dificultăţi în calea comunicării în limba maternă. Sociol. 257-270.
Barierele lingvistice se manifestă ca bariere sociale.
Barierele lingvistice şi înlăturarea lor.

Bariere lingvistice: o formă de manifestare a barierelor sociale. Problema barierelor lingvistice

este în primul rând o problemă politică. Acestă problemă este caracteristică societăţălor multilingve.
B.l. împiedică înţelegerea reciprocă şi integrarea socială a cetăţenilor. Înlăturarea b. l. se poate realiza
prin perfecţionarea comunicării verbale.
Diversitatea lingvistică
Nu poate fi tăgăduit de nimeni faptul că trăsătura fundamentală a societăţii noastre este
multilingvismul.
Astăzi lingvistică nu mai acceptă punctul de vedere conform căruia limbile ar fi nişte structuri
omogene şi uniforme. Este aproape unanim recunoscut că în orice societate există o diversitate
lingvistică mai mare sau mai mică. În majoriatea absolută a cazurilor această diversitate este corelată cu
anumite diferenţe sociale. Se pot identifica două tipuri de diversitate lingvistică:
 1) difersitate determinată de funcţionarea în cadrul aceleeaşi societăţi a două sau a mai multor
limbi diferite
2) diversitate determinată de diferenţierea funcţională şi dialectală existentă în cadrul unei
anumite limbi, deci este vorba în acest caz de diferite variante ale aceleeaşi limbi.
Primul tip cuprinde societăţile în care funcţionează două sau mai multe limbi naţionale. Cel de-
al doilea tip
În condiţiile unei diversităţi lingvistice se impune luarea unor măsuri la nivel de stat care ar
reglementa sfera funcţionării limbilor în societate.
Situaţia din RM
Pentru moment la noi nu există conflicte grave cu substrat etnic sau lingvistic. Problema cu care
ne confruntă noi astăzi în RM este deficienţa de comunicare, altfel spus barierele lingvistice. Relaţiile
lingvistice din cadrul societăţii noastre
Planificarea lingvistică
Planificarea lingvistică este generată de problemele NONCOMUNICĂRII. Planificarea
lingvistică este necesară acolo, unde există o deficienţă în comunicare.
Întrebarea care se pune acum în faţa noastră este următoarea: Ce fel de societate vrem să
creăm? La această întrebare pot exista următoarele trei răspunsuri:

Bilingvismul
Ce înseamnă bilingvism? Există două tipuri de bilingvism: biligvism simetric şi bilingvism
asimetric.
Bilingvism simetric – toţi membrii societăţii posedă la fel de bine ambele limbi. Ar fi o situaţie
ideală, dar, după cum demonstrează practica lingvistică, ea nu se întâlneşte în nici o ţară de pe glob.
Deci, la noi urmează să avem în continuare un bilingvism asimetric. Aceasta înseamnă că în RM va fi
perpetuată tradiţia când populaţia majoritară şi minorităţile neruse vor fin în continuare bilingve, iar
populaţia rusofonă fi în continuare monolingvă.
Continuând aceste idei, am putea trage concluzia că limba dominantă va fi limba rusă, ea fiind
de fapt unica limbă oficială a RM, deoarece numai prin intermediul acestei limbi vei putea să comunici
în absolut toate situaţiile. Deşi aparţine populaţiei care constituie majoritatea în RM, limba română, va
rămâne în continuare o limbă dominată.
Aceasta nu va însemna altceva decât încălcarea drepturilor populaţiei românofone majoritare,
care, în pofida superiorităţii numerice, va trebui să fie bilingvă. Este evident că într-o societate cu un
asemenea bilingvism problema integrării sociale se va pune nu atât pentru minoritari, cât pentru
reprezentanţii populaţiei majoritare, ceea ce fără îndoială va constitui un factor de tensionare a relaţiilor
din societate.
Aşadar, prin oficializarea limbii ruse va fi continuată minimalizarea şi marginalizrea populaţiei
românofone şi perpetuată dominarea economică şi politică a populaţiei rusofone.
Principiile care trebuie să determine politica lingvistică a statului:
1) prevederea urmărilor;
2) principiul cauzalităţii;
3) principiul acţiunilor comune.

De ce limba rusă nu poate fi limbă oficială în Republica Moldova

Decretarea limbii ruse drept limbă oficială a statului nu va fi în măsură să soluţioneze problema
lingvistică şi din simplul motiv că factorul determinant în selectarea şi promovarea unei limbi, în
condiţiile unei lumi din ce în ce mai democratice, sunt relaţiile social-economice din cadrul societăţii.
Nu e pentru nimeni secret că până şi marile corporaţii transnaţionale iau în calcul specificul local şi
naţional al consumatorului, necum nişte firme sau companii care vor activa pe teritoriul statulu.
Situaţia noilor state apărute pe ruinele fostei uniuni sovietice poate fi comparată cu situaţia din
ţările fostului lagăr socialist. În perioada războiului rece, limba rusă era predată, fiind impusă, în foarte
multe şcoli din această parte a Europei, însă nivelul de cunoaştere a acestei limbi era departe de a fi
satisfăcător, ceea ce vorbea, de fapt, despre atitudinea negativă faţă de limba rusă. Deci impunerea prin
metode administrative a unei limbi duce totdeauna la un efect diametral opus celui dorit.
Faptul că moldovenii şi-au însuşit limba rusă la un nivel foarte înalt a fost determinat, în primul
rând, de condiţiile social-economice în care aceştia au fost puşi: orice cetăcean al fostei RSSM putea
avansa în plan profesional şi social numai dacă înţelegea şi putea să vorbească limba statului unional.
În majoritatea ţărilor cu un număr foarte mare de imigranţi statul acordă o atenţie sporită
însuşirii limbii oficiale de către aceştia. În multe ţări guvernul sprijină financiar realizarea unor
programe special destinate studierii limbii oficiale. Tot în cadrul acestor programe sunt prevăzute şi
cursuri de familiarizare a străinilor cu civilizaţia şi cultura ţării. Toate acestea facilitează integrarea
cetăţenilor în societatea respectivă indiferent de apartenenţa lor naţională şi de limba lor maternă.
O asemenea politică lingvistică asigura echitatea socială a cetăţenilor, sporindu-le
competitivitatea pe piaţa forţei de muncă. Numai o asemenea politică lingvistică poate contribui la
omogenizarea societăţii reducând riscul divizării ei prin marginalizarea unora dintre cetăţeni, ceea ce
reprezintă un pericol pentru stabilitatea şi dezvoltarea statului.
 Deci soluţionarea problemelor lingvistice numai pe cale legislativă poate avea evecte nedorite
sau chiar extrem de periculoase pentru societate.
Politica statului în sfera funcţionării limbilor ar trebui să se limiteze doar la crearea condiţiilor
favorabile pentru funcţionarea şi promovarea limbilor. Aceasta înseamnă că statul ar trebui să creeze
condiţii, în primul rînd, pentru studierea limbilor care funcţionează pe teritoriul statului. Impunerea
nemotivată a unei sau altei limbi, precum şi restricţiile stabilite pe cale legislativă nu vor face altceva
decât să tensioneze situaţia în societate, să ducă în continuare la divizarea societăţii pe criterii etnice şi
lingvistice.
Articolul

Cei doi ani de guvernare comunistă au demonstrat fără nici un fel de dubii că politica lingvistică
promovată de autoriţile comuniste are drept vector de bază rusificarea populaţiei băştinaşe, calea cea
mai scurtă de deznaţionalizare a moldovenilor contaminaţi de “virusul naţionalismului”. Este de fapt o
continuare a cea ce şi-au dorit cu atâta ardoare şi n-au reuşit să realizeze până la capăt autorităţile
sovietice. În epoca pe care noi cei naivi o credeam apusă pentru totdeauna s-a reuşit doar rusificarea
grupurile minoritare. Cu toate eforturile depuse de autorităţi pe parcursul celei de a doua jumătăţi a
secolului trecut, nu s-a înfăptuit totuşi rusificarea totală a românilor basarabeni. Aceştia şi-au păstrat în
mare parte limba maternă. Poate tocmai acesta este şi motivul pentru care actualii guvernanţi se grăbesc
cu atâta înfrigurare să isprăvească acest lucru.
După o perioadă de revenire treptată la normalitate, asistăm astăzi la o recrudescenţă a
procesului de rusificare prin legislaţie, prin învăţământ, prin intermediul mijloacelor de informare în
masă fără precedent. Toate acestea însă nu dau nici un fel de rezultate, deocamdată cel puţin. Cele mai
multe tentative ale autorităţilor de a oficializa limba rusă întâmpină o opoziţie hotârâtă din partea
societăţii.
Nemulţumite de ritmul lent de rusificare, autorităţile actuale sunt într-o căutare febrilă a unor
noi căi mult mai eficiente de oficializare a limbii ruse. Proiectul de federalizare a Republicii Moldova
şi este – în viziunea autorilor săi – acea pârghie care va permite introducerea masivă a limbii ruse.
Anume acestei limbi i se va atributui statutul de limbă oficială a statului federativ, ea fiind folosită în
calitate de “limbă de comunicare între popoare”.
Este clar pentru toată lumea că planurile de reunificare teritorială a Republicii Moldova prin
federalizare rămân un vis chiar şi pentru cei care propun această soluţie. Scopul suprem al acestor
planuri este transformarea acestui teritoriu într-o enclavă rusească. Două piedici, două obstacolele,
după opinia guvernanţilor, mai stau în calea atingerii acestei ţinte: limba română şi istoria românilor. Şi
tocmai de aceea soarta lor este pecetluită.
Trebuie spus că politica lingvistică promovată de oficialităţile comuniste este amorală. Este
amorală din următoarele două considerente. În primul rând, această politică este îndreptată împotriva
propriului popor, împotriva celor care constituie majoritatea acestui stat. În al doilea rând, această
politică este costruită pe călcarea în picioare a celor mai elementare norme ale convieţuirii umane şi a
celor mai evidente legi ale societăţii.
Această politică lingvistică este însă una total falimentară. Ceea ce nu iau în calcul autorităţile
actuale atunci când încearcă să impună pe orice cale limba rusă este puterea de rezistenţă a populaţiei
de la ţară care niciodată nu-şi va orienta comportamentul lingvistic în funcţie de directivele venite din
centru. În plus, pentru întreaga societate ingerinţa politicienilor în sfera lingvistică va constitui o nouă
cutie a Pandorei. Oricare ar fi planurile celor care guvernează această ţară vizavi de sfera funcţionării
limbilor, ei ar trebui să aibă în vedere că politizarea excesivă a acestei zone destul de sensibile va
provoca un Cernobâl lingvisctic, adică un dezastru ale cărui urmări se vor face simţite încă mult timp.
E adevărat că cine seamănă vânt va culege furtună, însă de roadele amare ale acestei politici nesăbuite
vom avea parte noi toţi.
Ceea ce este caracteristic pentru politica lingvistică a comuniştilor
În pofida tuturor argumentelor care pledează
Acesta este scopul suprem al organelor de stat ale RM în momentul de faţă.
La urma urmei, contează rezultatul, mijloacele
Acesta este intenţia autorităţilor pe plan lingvistic atunci când se propune federalizarea

Federalizarea, după ferma convingere a autorităţilor, este o soluţie importantă pentru

Oricare vor fi rezultatele la care se va ajunge, trebuie spus că politica lingvistică a autorităţilor
actuale reprezintă de fapt un Cernobâl lingvistic, adică un dezastru ale cărei urmări se vor face simţite
încă mult timp. Cea mai gravă greşeală comisă de cei care deţin puterea este politizarea sferei de
funcţionare a limbilor. Această acţiune va avea efectul unui bumerang

Statul nu poate şi nu trebuie să impună limba de comunicare dintre persoane. Dacă va face acest
lucru el va greşi.
Statul poate şi trebuie să întreprindă măsuri de evitare a stărilor conflictuale. Dacă nu va face
acest lucru de a semenea va greşi.