Sunteți pe pagina 1din 1

-

Preotul Trandafir caracterizarea personajului

Ioan Slavici este unul dintre marii clasici ai lietraturii romane alaturi de Caragiale, Creanga si Eminescu. Partea cea mai rezistenta a creatiei sale este cea care cuprinde nuvele aparute in volumul "Nuvele din popor", din care face parte si nuvela " Popa Tanda". Titulul este alcatuit din substantivul "popa" nume de profesie si sunstantivul "Tanda", porecla data preotului de saraceni, un derivate regresiv de la verbul "a tandari". Personajul principal al nuvelei este preotul Trandafir, prezent in toate momentele subiectului si infatisat in evolutia sa. El este unul dintre cei 2 copii ai dascalului Pintilie, care a invatat multa carte si a devemit preot. Isi intemeiaza o familie si profeseaza meseria de preot 2 ani in satul Butucani, dupa care este transferat in Saraceni. Inca din expozitiune autorul il prezinta in mod direct, punand in evidenta unele caliati ale preotului "este un om bun" , vorbeste drept, cumpatat, este "harnic si grijitor" , priceput, "strange, drege si culege, ca sa aiba pentru sine si pentru altii". Preotul avea si "defecte": era sincer,corect, uneori prea aspru in relatiile cu oamenii "greu la vorba, aspru la judecata", "prea de-a dreptul, prea verde-fatis". Celelalte insusiri ale personajului sunt infatisate in mod indirect prin fapte si atitudinile acestuia sau prin felul sau de a vorbi. Ajuns preot in Saraceni, Trandafir analizeaza situatia cu luciditate si isi da seama ca trebuie sai faca pe saraceni oameni harnici, deoarece cata vreme ei vir fi lenesi "ei vor ramane saraci si eu flamand". De aceea cu o uimitoare perseverenta isi incepe actiunea prin predici, mpresionandu-I pe sateni, dar neschimbandu-i. preotul apeleaza la sfaturi si batjocura, ii ironizeaza pe sateni, dar nici de aceasta data nu reuseste si schimba tactica, trecand la ocara. Saracenii incepusera si ei sa-l ocarasca pe popa. Daca la inceput este acceptat de sateni si privit cu ingaduinta, mai apoi este considerat o persoana din afara comunitatii care a venit sa le strice randuielile : " Popa e omul dracului." Preotul isi da seama ca singura modalitate de a-I schimba pe saraceni este exemplul personal si incepe cu cei apropiati lui: clopotarul Cozonac, Marcu Florii Cucului, Mitru Catanas. Astfel preotul isi atinge scopul si satenii isi dau seama ca popa nu este "omul dracului", ci "omul lui Dumnezeu". Saracenii isi schimba radical atitudinea fata de munca si, in final, imaginea satului este cu totul alta. Cu o gandire practica, cumpatat, stapan pe sine, preotul ajunge in final in stadiul de a primi multumiri. Este prezentat in stadiul de bunic si se bucura de linistea caminului sau. Protagonistul traieste 2 conflicte, cel interior cu sine insusi si conflictul exterior, materializat in eforturile depuse pentru a-I convinge pe sateni de binefacerile muncii. Pe tot parcursul nuvelei naratorul are fata de personajul sau o atitudine constanta, exprimandusi admiratia fata de insusirile preotului : "tot un om bun ramane parintele Trandafir". Personajul Popa Tanda este un personaj memorabil si complex si numai Slavici poate crea un astfel de personaj, fiind un mare cunoscator al sufletului omenesc.