Popa Tanda De Ion Slavici Caracterizarea personajului principal

Nuvela Popa Tanda a fost inclusa in volumul Novele din popor, aparuta in anul 1881 si reprezinta ilustrarea unei idei morale care este bine definita si fixate in proverbul omul sfinteste locul. Parintele Trandafir este personajul principal al acestei opere care strabate nuvela de la un capat la altul, convingandu-ne, prin actiunile sale, ca prin munca perseverenta omul izbuteste in viata. Inca din expozitiune aflam ca parintele Trandafir este fiul dascalului Pintilie din Butucani. Folosind ca mijloc de caracterizare, caracterizarea directa, ca mod de expunere descrierea, autorul face o prezentare a personajului sau. Este un om bun, cu stiinta de carte, cu voce frumoasa, un om care totdeauna vorbeste drept si cumpanit ca si cum ar citi din carte. Este harnic, priceput si gospodar: si harnic si grijitor este parintele Trandafir[]. Drege, strange si culege ca sa aiba pentru sine si pentru altii. Toate aceste calitati sunt recunoscute de oameni, dar lipsa de diplomatie atrage dupa sine nemultumirea satenilor si a propopopului care il muta in satul Saraceni, este cam greu la vorba, cam aspru la judecata []. Autorul pune in lumina ca principala trasatura a personajului sau perseverenta, folosind caracterizarea directa dar, mai ales, caracterizarea indirecta reesita din fapte, din relatiile personajului cu celelalte personaje, precum si din felul sau de a vorbi. Modul de expunere predominant in caracterizarea personajului sau este naratiunea. Fiind preot de vocatie le tine enoriasilor o predica despre munca si despre binefacerile ei prin care ii impresioneaza crezand ca i-a convins, dar enoriasi nu mai dau pe la biserica. Cu o vointa iesita din comun timp de un an iese in calea credinciosilor la tot pasul cu sfaturi si cu vorba blanda, cu ironia si cu ocara, determinand reactia satenilor, care considera actiunile preotului drept o tandalitura numindu-l Popa Tanda. Neobtinand nici un rezultat si vazand ca sateni au inceput sa-l ocarasca si sa ceara schimbarea lui merge la biserica si cere ajutorul lui Dumnezeu. Credinta in Dumnezeu il ajuta sa gaseasca cea mai buna cale: exemplul personal. El, inaintea celorlalti, urmeaza sfaturile date satenilor, fiind primul care se bucura de benefacerile muncii. Faptele preotului (fiind mijloc indirect de caracterizare) sunt acelea care sustin harnicia si priceperea sa. Exemplul preotului este urmat apoi de intreg satul, care devine infloritor, incat sateni isi dau seama ca preotul este omul lui Dumnezeu, modalitate indirecta de caracterizare facuta de celelalte personaje. O alta modalitate indirecta de caracterizare la care apeleaza autorul este prezentarea personajului in mediul in care traieste, preotul este prezentat in mijlocul familiei, in postura de bunic fericit, bucurandu-se de tihna si de fericirea caminului sau. Prin parintele Trandafir, Ioan Slavici a reusit sa fixeze de-a lungul timpului Un margariar de popa romanesc definitie data de poetul Mihai Eminescu.