uVru &flBBEeNU

Ilarrcle
I

160

Ilustralii de Adrian Lucaci
Editura REGIS
www.regiseditura.ro
Tel./Fax: 021.222.26.16; 07 44.7 5.65.86
TiPar:ARTPRINT
E-mail: oftice@artprint.ro
Tel.:0213363633
Cotostrofo
David Pop iubea viafa tihnitS. Zbuciumlrile de nici
un fel nu i-au plicut niciodati. RAvnea linigte multi gi
munci pulini sau chiar deloc; qi izbutise si le aibi pe
urma hirniciei tatllui sdu, un firan aprig, sArguitor qi
zgdrcTl, care fhcuse avere.
Numai sdngele rece il mogtenise David din firea
pdrinti-lor.
Incolo nici o ambilie nu-l necijea. Bitrdnul Pop
fusese incipifdnat s,i stiruitor. lgi pusese in minte si-l
faci ,,domn', mai ales ci qcoala era acolea, Ia indemdni,
in Nisdud, gi nu costa mai nimic. La inceput pdruse ci
qi biiatului ii place cartea 9i cd nici n-are si se opreasci
pAni nu va ajunge avocat sau cel pufin protopop. Dar
pe urmi, cdnd a crescut mai mirigor, s-a inmuiat. Ar fi
fost mai bucuros si pizeasci vacile decit si-gi sfarme
creierii cu sintaxa latineasci. Totugi, cu chiu-cu vai,
a isprivit liceul qi a trecut la Cluj si invege legile, cici
betranul Fnea morlig siJ vazi avocat. Degeaba.
N-a mai mers. $apte ani a tot invilat David gi
vegnic, in preajma examenelor, s-a pomenit cu cite-o
boali sau cine qtie ce nenorocire atAt de mare, cd nu
era chip si dea ochii cu profesorii.
Jiranul, ddrz, nidijduia mereu. A trebuit si-i spuni
verde David ci s-a siturat. implinise treizeci gi unu de
ani, era om in toatl frea. N-a a'!'ut incotro bitranul;
s-a dat bitut. ii era rugine de ruginea lui. in vremea
celor gapte ani trandivili pe la Universitate David,
ca si arate nisiudenilor ce n-a stat de pomani, s-a
apucat si-gi faci armata, un an de zile' in doul rate. Ba
ciriar, intr-un avAnt straEnic, s-a repezit qi la examenul
de ofi1eri, gi, spre mirarea lui insugi' l-a trecut cu bine'
Astfel, pe lingi averea ce era si-i rimAni de la pirinfi,
avea gi un titlu: i;ublocotenent in tezerv\. Se sim{ea
megulit gi inillat cu titlul acesta. De ziua impiratului
se imbrica in uniformi, in mare linuti, 9i se ducea
Ia biserici stirnind senzalie in oris,elul linigtit. Copiii
se lineau dupi ddnsul, admirdndu-i strilucirea, iar
jandarmii il salutau inlemnili de respect. David pigea
grav Ei mdndrr-r, is,i risucea mustala' igi zdringine-a
iabia qi-gi zicea cs mu\umire cl nu-i lucru pulin si fii
sublocotenent in rezervd.
indati ce-a intors spatele gcoalei, David s-a insurat
cu fata unui protopoP de la Thrnave, o fiinli drigilaqi,
blandi, supusi gi cu o zestre frumuqici. Bitrdnul Pop
insi muri inainte de a-qi putea vedea nepo{elul, care
sosi tocmai in ziua cdLnd se implinea anul de la nunti'
A rimas David stipdn gi cap de familie. Nici.o griji nu-l
apisa. Nevasti-sa vedea singuri de toati gospodiria mai
bine ca orice birbat. Capul n-avea decdt si minince, si'
se plimbe gi si se ingraqe, ceea ce nu intirzia s-o faci,
dar fireqte cu miSuri.
astieL Oavia era foarte mullumit cu viala. ln lume
nu prea iegea. Doar uneori la beririe 9i ioia, zhn
bdlciului, prin piafi. Nislrdul de altfel atit avea. Pe
ddnsul insl gi a-estea il pliitiseau. La beririe domnii il
omorau veqnic cu politica'
Ce-i plsa lui? El voia linigte. De ce sd se frfuninte?
Era bine cu rominii, dar era bine 9i cu ungurii. Ce si
se amestece el in certuri d-astea? Se abonase, mai cu
seamd fiindci-l zipicise un agent, la un ziar romdnesc;
pe urmd, deoarece ungurii au inceput si vorbeasci pe
socoteala lui, s-a abonat qi la un ziar unguresc. $i, ca
si fie pe deplin linigtit, nu citea nici unul.
Nici mdcar la alegerile de deputat nu se ducea.
Degeaba stiruiau romAnii gi degeaba il rugau ungurii.
Ce si se incurce? Daci ar vota cu unu1, s-ar supira
cellalt. Din pricina aceasta apoi rominii ficeau il
renegat, iar ungurii agitator.
Dar el nu se sinchisea de ce zice lumea. iqi fbcea
datoria de intelectual ducindu-se, impreuni cu
nevasti-sa, la toate balurile gi serbirile romAnegti gi
phtindu-qi totdeauna incincit biletul. Ddruia pentru
elevii sdraci, pentru. toate operele de binefacere,
drept care era menlionat ves,nic in ziarul local printre
,,mirinimoqii donatori gi suprasolvenli". La petrecerile
unguregti nu se ducea, pentru ci nevasti-sa nu qtia nici
o ioti unguregte; igi pldtea insi biletul gi acolo foarte
regulat, ca si fie cumpdna dreapth.
Astfel David Pop se sim{ea fericit s,i se plimba pe
ulip cea mare din Nisiud, cu degetele in buzunarele
vestei, scofdndu-gi burta pu{in inainte, privind tihnit
imprejur gi avdnd mereu un zimbet bun pe buze.
Minca bine, bea binigor,. fuma mult qi se juca ceasuri
intregi cu Titi, odrasla lui, care acuma mergea pe trei
ani.
intr-o zi insi l-a tulburat o intrebare a lui Traian
Hogea, directorul liceului, iare Ibcea o politici turbate
qi care era vestit ci citeqte toate jurnalele ce, vin la beriria
Rahova.
Directorul i-a zis:
 Pop, ce crezi, avem rizboi, ori
- Ei, domnule
n-avem?
rizboi?
- Ce
Rlzboi, domnule, rizboi!... N-ai citit in ziare? $i
-
s-a apucat si-i explice o mullime de
lucruri pe care David nu le infelegea, fiindci nu-i
pliceau deloc.
S-a dus acasi abetut gi chiar infricogat pulin.
Elviro, mi se pare ci ne-a bitut Dumnezeu...
-
A.uzi ce spune Hogea, ci se face rizboi!
Se vede cd s-a siturat lumea de bine, zise femeia
-
cu indignare. Numai rizboiul ne mai lipsea.r. in loc si
ne rugim cerului in coate gi-n genunchi si ne mai dea
o liri de ploaie, cd se usuce toate bucatele pe cAmp...
David insl era atit de plouat, ci Elvira, vdzindul
aga, se gribi si adauge:
Dar nici tu nu lua ln serios tot ce trenceneqte
-
Hogea, ci doar il gtii c?ie verzi gi uscate spune.
Degeaba. Omul nu se mai putea potoli cu una-cu
doui. ii intrase in suflet vorba ca o lance. Se aqezi de
indati qi incepu si risfoiasci prin ziarele nedesflcute' 9i
cu cdt risfoia, cu atit se intrista mai mult gi bombinea:
Rizboi!... Rdzboi!...
-
$i brusc, il cuprinse o mare pirere de riu. Cine l-a
pus pe el si se facd ofiler de rezervd'? Cum nu s-a gandit
el atunci?
Tatdl siu l-ar fi putut scipa de armati, cu bani
sau pentru boali sau cine gtie cum. Cili n-au scipat?
Acuma nici nu iar pisa de rizboi. A sim(it el greutatea
titlului qi mai inainte, cind trebuia si-gi piarzi in
fiecare vari cAte-o luni cu manewele, sd se oboseasci,
si se chinuiasci. Dar azi pirerea de rIu il copleqea gi-i
tremura sufletul.
Ce dobitoc am fost, ce dobitoc! igi zicea citind
-
articolele rizboinice sforiitoare gi ameninlitoare.
De-acuma agtepta jurnalele noi cu infrigurare gi le
sorbea parci din ce in ce mai linigtit. ZlleIe il obignuiri
qi cu gindul rizboiului.
Ce=o fi o fil Ce-or face al1ii, voi face gi eu... Parci
-
numai eu va trebui si plec?.., Cum mi-o fi scris, gi pace
buni!
intr-o dup6-am iaz| gi-a scos uniforma, a intins-o
in curte pe sfoari, sd se aeriseasci.
UmblAnd prin tirg qi-a mai cumpirat una-alta, ce-i
lipsea. De-o fi ceva, el si fie pregltit, iar de n-o fi nimic,
atita pagubi! Apoi intr-o vineri, spre seari, pe cind
tocmai citea un articol de ziar care spunea ci sunt
multe speranle si se evite rizboiul, David se pomeni cu
o telegrami. incepu si-i bati inima ca o pasire speriatl,
iar degetele-i tremurari cdnd o rupse. O citi, ingilbeni
gi murmuri rigugit:
Bine, foarte bine, voi pleca imediat!
-Toati ograda parci se puse si se legene, iar vd,zduhul
limpede parcl se posomori. Elvira veni ingrijoratd si
vadi telegrama, gi David, de-abia stipinindu-se, ii
spuse:
Trebuie si plec, chiar asti-seari. in douizeci gi
-
patru de ore trebuie si mi prezint la regiment.
A fost nevoie de toate stiruinlele gi limuririle Elvirei
pdni si-l induplece si agtepte a doua zi de diminea{i.
Trebui si- i explice de zeci de ori ci la Bistrila ajunge
cu trisura in trei ceasuri qi cd, deci, dacd pornegte
mdine, inci sosegte mai curdnd decit e nevoie' David
s-a lnvoit, {bri a fi convins pe deplin. Acuma, de altfel,
el nici nu mai era in stare s[ inleleagi nimic. Simlea
o povari grea pe inimdL gi o dorinli mare s[ plece
repede, si sfirqeascd. Pe urmi orice s-ar intimpla, sl
se intAmple.
Nevasta a pldns toati seara gi a impachetat. Voia si
fie tare, cduta si zAmbeascd qi zicea mereu:
Lasi, Davide, ci poate n-o fi nimic.;. Doar n-a
-
innebunit lumea s[ se incaiere din senin. Nu, nu, fii
liniqtit... Ce zici, si-!i pun gi weo doui flaneluri? intr-
adevir, qi Davidparcise linigtise. $i-a potrivit uniforma
pe un scaun lingn pat, ca si-i fie la indemind mi,ine
dimineall, gi-a pus in portofel mai multe bancnote qi
l-a pupat de foarte multe ori pe Titi, care rdmisese
entuziasmat de strllucirea hainelor militare qi nu voia
si se culce in ruptul capului. Dimineala David obignuia
si doarmi pAni la noui, cici Elvira se scula cu noaptea
in cap qi avea griji de gospodirie.
Acuma insi s-a trezit inainte de r'isdritul soarelui
gi inaintea Elvirei, s-a imbricat cu uniforma, a iegit
in ogradi, a degteptat vizitiul. N-avea deloc ribdare.
Parcl-l rodea sd se vadi plecat mai curAnd' si-gi uqureze
astfel poate sufletul.
La plecare a serutat de trei ori pe Elvira 9i i-a spus
cu glas tremurat:
muri, si ai griji de Titi!
-IarDe-oi
femeia avea obrajii scildali in lacrimi, deqi
incerca si zimbeasci.r si nu-i ingreuieze despirfirea.
Cind a trecut podul Vicarului, David s-a uitat inapoi.
Casa lui, cea rdmasi de la tatil siu, o case betraneasce,
mare, de piatri, cu o curte in fall cdt o grddini, parci-l
privea jalnic, iar in poarti Elvira flutura o batisti mici,
cAt un porumbel sfios, linAnd de mdni pe Titi, care se
freca la ochi cu pumnul. De-abia acum igi aduse aminte
David ci nu gi-a sirutat copilul. ii peru riu gi deschise
gura si strige vizitiului si intoarci. Dar in aceeagi clipi
se gAndi ci intoarcerea ar fi un semn riu. Cine gtie, o fi
chiar mai bine ci nu gi-a luat rimas bun de la copi-l, cici
asta poate si insemne ci in curAnd va veni acasi. Simli
indati cd gdndul acesta ii aduce pu{ini ugurare.
Ieqind din origel, trdsura trecu pe lAngi o
cruce mare de lemn, veche, pe care era ristignit un
Hristos de tinichea. David, ciruia ii cam plicuse si
facl pe necredinciosul gi si scandalizeze pe nevastS-sa
spunAnd cd nu-i Dumnezeu, acuma se inchini cucernic,
bolborosind:,,Doamne-ajuti!"
Da ce s-aude, domnule? intrebi vizitiul, scuipAnd
-
intre caii care alergau sprinten pe goseaua adormiti.
Cici se face rizboi! Si fie adevirat?
Numai Dumnezeu poate se gtie ce-o fi, zise
-
David.
2
Cea dintdi noapte a avut numai visuri frumoase:
parci era tot acasi, parci se invdrtea iarigi prin ogradi
gi prin zivoi, parci vorbea cu Elvira gi siruta pe Titi.
ln noaptea a doua insd a visat un atac invergunat gi o
lupti cu baioneta, in care el a fost rinit in burti de sabia
unui ofi1er dugman fioros la vedere.
Ofiferii vorbeau numai politice, puneau la cale
soarta lirilor gi a popoarelor, $i doreau rizboiul cu
giligie mare, cu scriqniri de dinli. David nu se simlea strigite, plinsete, injurituri, de zipiceald. Pe strizi, o
imbulzeald greoaie. Lumea striini urla de insuflelire qi
bine printre dinEii.
Vitejiile acestea guralive il scA,rbeau. Dar ii pldcea si
bitea cu flori pe oamenii care mergeau si moari cine
qLie pe unde gi pentru ce.
stea toatd ziua in mijlocul plutonului, alcituit numai din
David habar n-avea unde se duce. De-abia a doua
feciori de pe valea Somegului, care mai tofl il cunoqteau,
zi, intr-o gari de prin gesul Ungariei, au aflat ci se vor
care toli il iubeau, care igi fdceau cruce ca 9i ddnsul, cdnd
bate cu sArbii. De altminteri lui nici nu-i pisa cu cine
se pomenea de rizboi. Printre ei igi pierdea mdhnirea'
are si se bati. ii era totuna. Trebuie sd-gi faci datoria,
igi regisea increderea s,i ciplta parcl o nidejde vagd'
incolo ce-o vrea Dumnezeu.
cuprinsi in cuvintele ,,bun e Dumnezeu, 9i mare".
Trimise de a doua zi o scrisoare lungi Elvirei' in
Era atat de calm, parci de cdnd lumea numai
care o indemna si nu fie supirati, ci poate nu va fi
rlzboaie ar fi fbcut. Amintindu-gi in treaclt de viafa
nimic, degi altminteri, de cdte ori era singur, simlea ci lui tihnitd din Nisiud, i se pdrea ci viseazl, cl viafa
aceea n-a existat aievea niciodate, cu toate ce nu ffecuse
peste cdteva zile va fi. ce n-a mai fost de cAnd lumea.
De altfel acuma era pregitit qi liniqtit. igi va mai mult de zece zile de cind primise telegrama cea
grozavl. Parci era alt om. Cel din Nisiud amor{ise,
face datoria. Pe urmi pulin ii pas6. Daci aqa i-a fost
fbcAnd loc unui somnambul ce-gi zicea mereu, ca
scris? Cu o zi inainte de-a pleca din Bistrila gi-a scris
incurajare gi mdngiiere:
testamentul, l-a sigilat cu ceari rogie 9i l-a cusut in
buzunarul dinlduntru al vestei. Nu i- a tremurat deloc - lmi voi face datoria...
Nu indriznea, poate nici nu era in stare si-qi dea
nici mAna, nici inima. Se gdndea doar, ci, de-o muri'
seama ce s-a petrecut in sufletul siu. Nici prin gand
barem si se afle cine a fost el qi care i-au fost ultimele
dorin{e. Scriind ins5,, i-a trecut prin minte de multe
nu i-a trecut ca si se intrebe ce-i datoria. S-a agifat
de cuvdntul acesta qi era multpmit ci intr-insul a gisit
ori ci, daci va scipa din prima lupte, sciPat va fi din tot
rdzboiul. Liciririle acestea il bucurau.
un sprijin destul de puternic. Poate ci, incercAnd si
se dumireascd, n-ar fi al'ut liniqtea gi stipinirea de
Avea incredere in presimliri; mai ales in cele
sine. Poate cL, dacd ar fi vrut si afle, i s-ar fi deschis
bune, cum are totdeauna omul in fala primejdiei sau
a necunoscutului.
o pripastie gi s-ar fi infricogat atdt de mult, incAt l-ar
fi cuprins tulburarea gi groaza. Poate ci simfea toate
3 acestea qi inadins inibugea din ridicini orice ginduri
Batalionul lui David a Pornit cel dintii' in ziua
chinuitoare. Ceilalli ofi{eri, cei care fbcuseri politice qi
cea dintdi. Curtea cazirmii fusese plini de (irani vitejii acas6, acuma, apropiindu-se de cimpiile morfii,
posomorili, de femei in lacrimi, de alergituri, de deveneau din ce in ce mai nervogi, galbeni la faln 9i

l0 l1

regugiti la glas. David, dimpotrivi, avea Pe buze, un
zambet de o mulpmire stranie, parci s-ar fi dus la o
serbare frumoasi, hotirdt sd pliteascl inzecit costul
biletului. Cdnd batalionul a jurat din nou credinld
impiratului, in fala dugmanuhii' David a jurat din
tof sufletul. furimintul ii intirea credinla in datoria
mAntuitoare.
Cele dintii bubuituri de tunuri i-au cutremurat
pulin inima, iar sisditul gloanfelor care- i alergau pe
i6ngi urechi lau spiimAntat. Mai ales insi cAnd a vizut
pe cel dintii fliciu din plutonul lui, alituri de dAnsul,
cizdnd cu fala in jos, ca un sac de pemant, fbri gapci 9i
cu fala inroqiti de sdnge, i-a trecut prin creieri, scurt, ca
o fulgerare:
Datoria e moartea.
- El insl nu s-a bucwat qi nici nu le-a purtat.
$i s-a buimicit.
Pini atunci, cum-necum, uitase sd-qi inchipuie ci
rizboiul inseamni moartea. PAnd atunci se pirusei
ceva nellmurit, infricogitor, dar {Iri si se gdndeasci
numaidecit la moarte sau Poate gindindu-se la ceva
mai riu ca moartea. Dar s-a limurit repede. A inleles 9i
s-a intirit mai mult. Gdndul morlii, indati ce s-a ivit, nu
l-a mai infricogat. Moartea-i pentru oameni. O aqtepta
deci cu seninltate, nepisltor, ca ceva trebuincios sau
intimpldtor. Dupd, ce a vizut primul mort 9i aPoi cu cat
a vdzut mai mult sAnge a priceput ci moartea alege qi
ci, oriunde ar fi omul, i1 ajunge. in seara intAii lupte a
numirat zimbind gapte giuri de gloanle in chipiu, in
mdnecile tunicii, in bufan{ii pantalonilor. Gloanlele
au bAzAit imprejurul lui gapte ceasuri necurmat, dar au
ceutat pe al1ii, nu pe ddnsul. Maiorul care rdmisese in
marginea satului, cu weo doi kilometri in urma liniei
de moarte, ascuns in nis,te mdrdcini, a fost gisit rece,
lovit in inimi de un glonte riticit, pe cAnd el a scipat
fhri nici o zgArieturi in ploaia ucigdtoarelor nipdrci de
ofel.
Zita aceastai-a dat siguran(a. De aci incolo mergea
prin focul cel mai ndpraznic ca s,i cum s-ar fi plimbat
prin pia{a Nisiudului, intr-o diminea}i de vari,
numai printre porumbeii vicarului. Soldafii prindeau
incredere qi indrizneali vizAndu-I. Era o cochetare cu
moartea, newuti, freascd, pe care ceila\i o numeau
curaj sau eroism, dar care pentru ddnsul era numai
implinirea datoriei. in curdnd i-a mers vestea.
Camarazii il priveau cu pulini invidie, comandanlii
cu respect. Au venit medalii qi cruci si-l rispliteascl.
ZAmbea gi-9i zicea:
- Rlsplatd pentru datorie... Ridicol.
4
Dar zilele, siptimAnile, lunile trec mereu s,i rdzboiul
nu se mai sfdrgegte. O biruinli mare nu folosegte cAt
o picituri mici de iod pe rana unui ostag. $i biruinlele
atrag infrAngeri, 9i infrdngerile, alte biruinti gi rizboiul
tine.
David Pop, soldat viteaz 9i iscusit, a cePetat,
impreuni cu o stea mai mult pe guler, gi o insircinare
mai de seami: o seclie de mitraliere. Rizboiul lung a
frcut din civilii negtiutori ostagi de frunte. $i din Serbia
l-au trecut in Galilia, $i din Gal{ia iar in Serbia, 9i pe
urmi in Polonia. S-a bitut in mlagtinile Pripetului gi
l3