UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

MASTER

CRIZA ACTUALĂ A VALORILOR MORALE FUNDAMENTALE

Masterand: Ion Moraru

Cluj-Napoca, 2022
 Cuprins
Introducere........................................................................................................................................................3
1. Definirea conceptului de valoare morală în istorie.......................................................................................4
2. Relația dintre conceptul de valori general-umane și valorile creștine...........................................................6
3. Criza valorilor morale..................................................................................................................................8
Concluzii...........................................................................................................................................................9
Bibliografie.....................................................................................................................................................10
 Introducere

„Nimic nu este mai frumos ca a cunoaște adevărul; nimic nu este mai de ocară ca a găsi
minciuna și a o lua drept adevăr” (Cicero)

În epoca actuală, numită pe drept-cuvânt a postmodernității, societatea este absorbită de

problemele managementului relațiilor de piață, de instabilitatea economică, de dificultățile politice,
iar fundamentele moral-spirituale sunt din ce în ce mai ignorate. Acest fapt produce o regresie
spirituală a umanității, o stare de incertitudine și dezorientare până la deznădejde a oamenilor, la
dezintegrarea lumii interioare a individului.
Lumea de azi se află într-o stare de criză profundă și atotcuprinzătoare a valorilor morale
fundamentale, care afectează grav construcția cognitivă a mentalității sociale precum și motivațiile
dar și manifestările comportamentului social.
Multe fenomene ale realității moderne dovedesc faptul că ignorarea valorilor morale
fundamentale rezultă deformări ale moralității publice. Disprețul stânjenitor față de spiritualitate va
lăsa o amprentă durabilă asupra imaginii culturale a lumii de mâine. Consumatorismul, indiferența
socio-politică și civică și nihilismul social exprimate în evaluarea acțiunilor proprii și ale celorlalți,
indiferența față de viitor - toate acestea caracterizează atmosfera spirituală a societății de azi.
Pentru elaborarea lucrării de față mi-am stabilit o listă restrânsă și foarte generală de obiective,
rezultând din spațiul relativ mic al lucrării și din caracterul general al temei propuse, ele sunt:
 Să desfășor conceptul de valoare morală și înțelesul ei în istorie
 Să dezvălui relația dintre conceptul de valoare general-umană și valoare creștină
 Să analizez esența și manifestările crizei actuale de valori morale
Conștientizez faptul că planul de elaborare al lucrării nu cuprinde tot orizontul cerut în temă,
dar pentru a nu fi prea superficial în dezvoltarea ei, mă voi axa numai pe o parte a problematicii
ridicate de tema cerută.
În cursul cercetării materialului bibliografic tematic am utilizat atât autori români cât și autori
ruși, pentru că spațiul în care activez este unul influențat într-o mare măsură de mentalitatea slavă
dar și pentru a familiariza cititorul cu câteva exemple din gândirea și cultura actuală rusă.
 1. Definirea conceptului de valoare morală în istorie

Valorile constituie elementele cele mai profunde și mai durabile din structura oricărei culturi.
În acest context, pe plan național și global, o atenție deosebită este acordată definirii, clasificării și
organizării ierarhice a valorilor, stabilirii raporturilor dintre valori, educației tinerilor în spiritul
valorilor general-umane.
Inițial, conceptul de valoare a fost fundamentat de filosofii antici Socrate, Platon și Aristotel.
Conform învățăturii lui Socrate, binele este valoare universală și eternă, iar suprema înțelepciune
este a distinge binele de rău. În acest context, amintim testamentul său lăsat generației tinere: „Răul
mizeriei și răul aurului îl strică și-l înrăiește pe om deopotrivă. De vreme ce cred în schimbarea
omului, cum aș putea să nu cred în schimbarea întregii colectivități? Nu știu din care parte trebuie
stăruit pentru reușită, dar știu că totul se va produce din nou numai prin intermediul omului. Eu am
fost multă vreme singur împotriva hidrei răului, acum voi sunteți o mulțime... Primiți de la mine, voi
tineri, cunoașterea mea, dobândită la sfârșitul vieții mele. Și porniți de la ultima mea cunoaștere spre
o cunoaștere nouă. Așa cum s-a schimbat lumea înaintea noastră, așa se va schimba și după noi. Dar
pentru asta nu-i îndeajuns o singură pereche de mâini și un singur creier. Iar voi fiți acei ce veți croi
lumii drumul schimbării în bine”.
În opinia lui Aristotel, omului îi este specifică o viață activă, marcată de discernământul de a
alege și a acționa în funcție de valorile legitimate rațional. 1 Pentru filosof, omul moral și virtuos
deține capacitatea de a percepe virtuți morale, cum ar fi binele, dreptatea, libertatea,
responsabilitatea, cumpătarea, de a le cunoaște, fără a căuta în acest sens să le intuiască dintr-un
principiu mai înalt.2
Scopul suprem al întregii cugetări a lui Platon a fost promovarea valorilor de bine, frumos,
just, armonia non-contradictoriului, mai exact, a unui unic principiu de valoare în care sunt date
toate aceste ipostaze. Referitor la semnificația valorilor morale în statul ideal, imaginat de Platon,
sunt vii toate virtuțile: înțelepciunea, vitejia, cumpătarea şi dreptatea.3
Valorile antichității sunt neglijate în epoca medievală. Noile valori spirituale își găsesc
rădăcinile în conceptele de Respublica Christiana, Christianitas, Ecclesia. Toată gândirea politică
medievală se sprijină pe ideea de creștinism, din care derivă aspirațiile către unitatea oamenilor sub

1
Bazac Ana. Teoria comportamentului şi blândeţea la Aristotel. Analele Universităţii din Craiova, Seria: Filosofie, nr.
30 (2/2012), p. 10.
2
Ramona Buzatu. Morala puterii în viziunea filosofilor greci. Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 2014, p. 8.
3
Platon. Opere complete. Ediţie îngrijită de Petru Creția, Constantin Noica şi Cătălin Partenie. Cluj-Napoca, 2001,
p. 23.
un singur șef: împăratul în spațiul temporal, pontiful în cel spiritual. 4 În opinia filosofului și
gânditorului francez Rene Guenon, sfârșitul Evului Mediu este, de fapt, adevăratul punct de plecare
al crizei moderne a valorilor, constituie începutul de destrămare a creștinătății cu care se identifică în
mod esențial civilizația medievală occidentală.5
În perioada Renașterii se revine la valorile antichității greco-romane. Totuși, după Rene
Guenon, „departe de a constitui o redresare, Renașterea și Reforma marchează o decădere mult mai
profundă, pecetluind ruperea definitivă de spiritul tradițional, atât în domeniul științelor și al artelor,
cât și în domeniul religios”.6
Ulterior, Epoca Luminilor a adus în prim - plan valorile științifice. În centrul eforturilor se află
îmbogățirea cunoașterii – ideea fundamentală a iluminismului, în fapt, este cunoașterea ca
instrument al dominației naturii – care servește progresului continuu al speciei umane. După
expresia filosofului francez Marquis de Condorcet, natura leagă indisolubil adevărul, fericirea și
virtutea, pentru că ea ,,este profesorul secret al omului în ascensiunea sa către completa utilizare a
rațiunii”. Rațiunea emancipată de orice autoritate, devenită conștientă de independența și
specificitatea ei, trebuie să elimine superstițiile de tot felul pentru a arăta care sunt interdependențele
dintre natură, societate și om.7
În secolul al XIX-lea au continuat să fie elaborate studii și teorii privind lumea va- lorilor,
fiind puse bazele unei noi discipline specializate - axiologia (de la gr. axia „valoare”, gr. logos
„cuvânt”). Cea mai importantă contribuție au avut-o filosofii germani Hermann Lotze și Friedrich
Nietzsche, dar și Școala neokantiană de la Baden, reprezentată de Wilhelm Windelband și Heinrich
Rickert.8 În opinia promotorilor noii discipline:
– „valoarea este ceea ce este considerat adevărat, iar principiul normativității este utilitatea”
(Friedrich Nietzsche);
– „valorile sunt principii eterne și absolute, independente atât de lumea reală, cât și de
subiectivitatea umană, alcătuind un univers apriori” (Wilhelm Windelband);
– „valorile sunt un univers în sine, transcendent oricărui obiect sau subiect și constituie
fundamentul realității obiective” (Heinrich Rickert).
Problema valorii a ocupat și continuă să dețină locul central în filosofia culturii române.
Teoria axiologică, elaborată de Tudor Vianu, este expusă parțial în studiile de estetică și de filosofie
4
Nistor Ionuţ. Istoria ideii de Europa. Iaşi, 2015, p. 8.
5
Guenon Rene. Criza lumii moderne. Bucureşti, 1993, p.45.
6
Ibidem
7
Aslam Constantin. Curs de istoria filosofiei. Modele de investigație ontologică, Universitatea Naţională de Arte,
Bucureşti, 2006, p. 336.
8
Calugher Viorica. Culturologie. Chişinău, 2010, p.18.
a culturii și, sistematic, în două lucrări autonome: Originea și valabilitatea valorilor și Introducere în
teoria valorilor, întemeiate pe observația conștiinței. Pentru Tudor Vianu „valorile sunt generale ca
și conceptele, dar ele sunt generale în alt fel. Conceptele sunt generale, prin raport cu lucrurile
particulare pe care le sub- sumează. Valorile sunt generale prin raport cu cunoștințele care prin
actele lor deziderative le cuprind. Există concepte generale pentru că există lucruri însumabile.
Există valori generale pentru că pot exista acte deziderative identice. Generalitatea valorilor nu
presupune deci multiplicitatea unor lucruri parțial deosebite și parțial asemănătoare, ci
multiplicitatea unor acte de dorință în întregime identice”. Autorul realizează un tablou și o schemă
a sistemului rațional al celor opt valori generale: valoarea economică, valoarea vitală, valoarea
juridică, valoarea politică, valoarea teoretică, valoarea estetică, valoarea morală și valoarea
religioasă.9
Așadar, pe plan național și european, ideea de valoare sugerează modul în care individul unei
societăți își percepe identitatea sa și criteriile prin care se poate orienta în viață, în relațiile pe care le
deschide cu ceilalți oameni și în modul în care se raportează la indivizi cu valori tradiționale
diferite.10
Actualmente, în spațiul românesc se intensifică schimbul de valori și dialogul dintre culturii,
spiritul specific modern devenind anti-tradițional. Valorile tradiționale pierd din importanță și
dominanță, fiind ignorate sau date uitării. Percepția societății contemporane asupra valorilor se
schimbă treptat, generând o criză a valorilor, care re- prezintă un semnal al schimbării sociale, un
simptom al faptului că un anumit model de gândire și acțiune și-a epuizat potențialul de dezvoltare
și că se naște un alt model.11

2. Relația dintre conceptul de valori general-umane și valorile creștine

În pofida existenței diferențelor culturale, etnice, sociale, religioase dintre popoare, state,
indivizi, există ceva comun care le unește pe toate în sens moral: valorile morale general-umane.
Unicitatea și uniformitatea valorilor morale general-umane pentru întreaga civilizație se
datorează în principal faptului că lumea (și omul în special) este creată și gestionată de Un Singur
Creator Atotputernic, conform acelorași legi (inclusiv morale).

9
Vasilescu Luminița. Cultură şi valoare la Tudor Vianu. Cluj-Napoca, 2013. 15. Vianu Tudor. Filosofia culturii şi
teoria valorilor. Bucureşti, 1998, p.11.
10
Promovarea valorilor tradiţionale prin artă şi cultură. Redactor coordonator: Cezara Aniţa. Chişinău, 2013, p.10.
11
Georgiu Grigore. Filosofia culturii. Cultură şi comunicare. Bucureşti, 2014, p. 60.
 Caracterul comun al priorităților morale umane pornește de la faptul că scopul sau chemarea
tuturor oamenilor este comună: cea de a dobândi asemănarea cu Dumnezeu, comuniunea cu
Dumnezeu (1 Petru 1:16). Toți oamenii, fără excepție, sunt creați după chipul lui Dumnezeu
(Geneza 1:26). Iar aceasta înseamnă că toți oamenii au anumite trăsături comune în sens moral.
Legea morală naturală este comună tuturor. Altfel spus, ea este încorporată în însăși natura umană și
se manifestă, într-o măsură sau alta, în fiecare persoană, prin vocea conștiinței (Rom. 2:15).
Râvnind să se asemene cu Dumnezeu, oamenii se pomenesc că se aseamănă între ei înșiși, în
sens moral.
O problemă care apare aici este că atitudinea oamenilor față de realizarea, urmarea și
practicarea valorilor morale firești este diferită. Unii ascultă vocea conștiinței, alții încearcă să o
astupe. Unii Îl cred pe Dumnezeu, cred Revelației Sale, alții se iau după profeții false, și își
construiesc o moralitate proprie falsă.
De aici vine diferența de atitudine față de valorile morale autentice. Pentru unii, ele servesc ca
un ghid necondiționat de viață, în timp ce alții, cedând influenței păcatului, în mod independent sau
prin intermediul unor influențe negative, își atribuie noi principii și valori morale.
Cele mai frumoase, curate și nobile valori morale sunt dezvăluite în învățătura de credință
creștină, de însuși Domnul nostru Iisus Hristos, în special în predica de pe munte. Spre deosebire de
alte învățături religioase și filozofice care conțin o oarecare doză de interpretare și imaginație umană
subiectivă, creștinismul arată aceste valori exact așa cum au fost lăsate de Dumnezeu Însuși.
În sensul strict al cuvântului, valorile creștine (prin excelență păstrate în lumea ortodoxă) ar
trebui numite valori morale universale, deoarece Hristos a chemat toate popoarele să îmbrățișeze
aceste valori (Mat. 28:19). Și El, Dumnezeu Desăvârșit și Om Desăvârșit, Iisus Hristos, este cel care
dă putere plină de har celor care se angajează să le respecte (Ioan 15:5).
Viziunea morală, sănătoasă, asupra lumii, a omului, prin definiție include aceleași elemente pe
care le conține și viziunea asupra lumii a unui creștin. În ambele cazuri există prietenie, familie,
afaceri, recreere, credință, părinți... Doar că ierarhia valorilor este diferită. Pentru un creștin,
Dumnezeu rămâne întotdeauna pe locul I împreună cu Biserica Sa. Pentru omul detașat de Biserică,
Dumnezeu, la mod practic, se află undeva departe în ierarhia priorităților, stabilind pe primele locuri
bunăstarea materială, succesul și plăcerile.

3. Criza valorilor morale

 Tot mai mulți filozofi, sociologi, oameni de cultură și autori contemporani vorbesc despre
faptul că o criză spirituală profundă a lovit umanitatea modernă atât la nivel local (de exemplu,
societatea românească), cât și la nivel global. Însă cauzele și modalitățile de depășire a acesteia sunt
interpretate diferit de autori. Unii asociază criza de spiritualitate cu criza de conștiință, vorbesc
despre de-intelectualizarea societății moderne. Alții cred că nu intelectul este cel care suferă în
primul rând. „Bunătatea și Frumusețea, moralitatea și estetica suferă. O persoană sau o societate
lipsită de sensibilitate spirituală nu va produce stagnarea intelectuală a oamenilor. Dimpotrivă,
oamenii pot obține mai mult succes în realizarea activităților de afaceri, pot trăi mai bogat, mai
confortabil, dar își pierd capacitatea de a empatiza și de a iubi. Oamenii devin mai activi și
funcționali, dar alienați, pierzându-și simțul vieții, robotizați” 12. Situația descrisă mai sus de Buyeva
L. P. în lucrarea Dukhovnost' i problemy nravstvennoy kul'tury, Voprosy filosofii. 1996. № 2, este
după părerea mea adevărată și reprezintă o problemă serioasă care necesită rezolvare.
„Problema crizei de spiritualitate în societatea modernă, ca simptom de boală al timpului
nostru, este problema absenței unui Ideal care fundamentează societatea.” Autorii indică faptul că
anume acesta este un simptom foarte important al unei crize spirituale. Aici însă ne pomenim în fața
unei dileme: absența idealului este o consecință a crizei spirituale, sau o premisă, o cauză a ei. Fără
îndoială, depășirea crizei de spiritualitate și creșterea spirituală a omului și a societății trebuie
asociate în mod obligatoriu cu găsirea unui astfel de ideal. Unii autori propun ca soluție promovarea
unei idei naționale, ca ideal, dar, după părerea mea, în epoca de azi, a globalizării, ideea națională ar
trebui corelată cu ideea umanității și a valorii omului în general pentru că fără o idee națională, criza
spirituală afectează o națiune în ansamblu, iar fără o idee de conservare și promovare a valorilor
general-umane bazate pe toleranță și solidaritate, întreaga umanitate este pusă în pericol13
Potrivit tot mai multor gânditori contemporani, nu numai națiunile în particular, ci mai ales
întreaga umanitate se află acum într-o stare de criză spirituală extrem de acută, asociată, printre
altele, cu absența unor idealuri și valori sublime, iar unele din cele ce sunt astăzi considerate valori
umane universale sunt adeseori opusul valorilor autentice, fiind doar valorile unei societăți
consumatoriste, industriale și oarecum expirate. Depășirea acestei crize este posibilă doar prin
promovarea de idei, idealuri și valori cu adevărat autentice. Or, instituția care le mai păstrează,
oprindu-ne la societatea românească, este Biserica Ortodoxă, este Biserica lui Hristos, care predică
cuvântul Mântuitorului sau cuvântul iubirii, al frumosului și al binelui, adică valorile autentice

12
Буева Л.П. Духовность и проблемы нравственной культуры, Вопросы философии 1996. № 2
13
Моисеев, Н.Н. На пути к новой цивилизации, Свободная мысль. – 1999. – № 10. – С. 100.
creștine, care sunt, așa cum am arătat în capitolul precedent, adevăratele valori general-umane pe
care Hristos a venit să le propovăduiască lumii întregi.

Concluzii

Criza valorilor morale fundamentale în zilele noastre este o problemă a cărei consecințe
urmează abia să le descoperim în anii ce urmează. Aceste consecințe vor fi suportate de copiii și
urmașii noștri. Ele se vor intensifica cu atât mai mult cu cât astăzi, noi ne vom îndepărta de cadrul
moral stabilit de Dumnezeu în conștiința fiecăruia și de legea morală lăsată nouă de Hristos în Noul
Testament. Liberul arbitru, care este, după mine, cel mai mare dar făcut de Dumnezeu umanității, ne
face responsabili de viața pe care o vor trăi copiii noștri și copiii copiilor noștri. Această libertate ne
oferă capacitatea de a schimba soarta lor înspre rău, sau.... a o face mai bună, începând cu noi înșine.
Este numai de responsabilitatea și de datoria noastră să promovăm prin fapte concrete și prin
felul nostru de a fi și de a trăi, sistemul de valori morale pe care ne îndeamnă Hristos să le ținem.
Este de datoria noastră să punem în inima copiilor sămânța valorilor morale ca pe elemente sfinte
constitutive ale lor. Este de datoria noastră să condamnăm prin exemplul propriu de viață tendința
care ne duce societatea spre imoralitate și consumerism ieftin și rușinos. Să începem cu noi înșine!
 Bibliografie

1. Biblia, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,

1994.
2. Aslam Constantin, Curs de istoria filosofiei. Modele de investigație ontologică, Universitatea
Naţională de Arte, Bucureşti, 2006.
3. Bazac Ana, Teoria comportamentului şi blândeţea la Aristotel. Analele Universităţii din
Craiova, Seria: Filosofie, nr. 30 (2/2012), p. 5-24.
4. Calugher Viorica, Culturologie. Chişinău, 2010.
5. Georgiu Grigore, Filosofia culturii. Cultură şi comunicare. Bucureşti, 2014.
6. Guenon Rene, Criza lumii moderne. Bucureşti, 1993.
7. Nistor Ionuţ, Istoria ideii de Europa. Iaşi, 2015.
8. Platon, Opere complete. Ediţie îngrijită de Petru Creția, Constantin Noica şi Cătălin Partenie.
Cluj-Napoca, 2001.
9. Promovarea valorilor tradiţionale prin artă şi cultură. Redactor coordonator: Cezara Aniţa.
Chişinău, 2013.
10. Ramona Buzatu, Morala puterii în viziunea filosofilor greci. Universitatea Babeş-Bolyai,
Cluj-Napoca, 2014.
11. Vasilescu Luminița, Cultură şi valoare la Tudor Vianu. Cluj-Napoca, 2013. 15. Vianu
Tudor. Filosofia culturii şi teoria valorilor. Bucureşti, 1998.
12. Буева Людмила, Духовность и проблемы нравственной культуры, Вопросы
философии 1996. № 2
13. Моисеев Никита, На пути к новой цивилизации, Свободная мысль. – 1999. – № 10. – С.
100.