INSTITUŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII 

ROMANE
ianuarie 10, 2013ceh9Lasă un comentariuGo to comments
1. Instituţiile de stat şi tipurile lor: a) senatul, b) comiţiile, c) magistraturile
ordinare şi extraordinare
In viata de stat a Romei senatul a jucat un rol foarte mare. Nici un proiect de lege
nu era prezentat spre examinare adunarii poporului daca el nu fusese discutat  in
prealabil de senat. Mai mult decit atit, legea adoptata de catre adunarea poporului
intra in vigoare numai  dupa aprobarea ei de catre senat. Astfel senatul controla  si
dirija activitatea adunarii poporului in directia in care avea el nevoie. Magistratii
alesi in functie prezentau dari de seama despre actiunile lor in fata senatului,
depinzind in intregime de  vointa lui. Din secolul al 4 i.e.n componenta senatului a
inceput sa fie completata  din rindurile magistratilor, al caror termen expirase  si
care dupa depunerea imputernicirilor lor, erau inclusi automat in lista senatorilor.
Aceasta lista era intocmita  de un magistru-censor special, intro ordine strict
ierarhica . La inceput erau incluse in lista numele  fostilor censori, apoi urmau
consolii, pretorii etc. Senatul putea fi convocat  in sedinta numai de magistratii
supremi: dictor, consuli, pretori. In timpul discutarii chestiunior si in timpul
votarii  parerile si voturile  erau prezentate  strict dupa lista.  Hotarirea adoptata  se
numea consult senatorial sau decret. Senatul fiind sprijinul oligarhiei romane.
Magistraturile:
LA Roma nu exista un aparat functionaresc permanent, intreaga putere executiva
apartinea persoanelor oficiale elective-magistratilor. Asemenea magistrati erau
consulii, pretorii, edilii, questorii, alesi pentru un an. Alegerea avea loc cu 3-4 luni
inainte ca noii magistrati sa intre in exercitiu functiunii. Sistemul de magistraturi 
republicane  romane  s-a constituit nu indata dupa izgonirea ultimului rege , ci a
fost creat treptat. Se presupune ca in primii ani ai Republicii in fruntea puterii
executive se afla un magistrat suprem (persoana oficiala)- pretorul (cel ce merge
inainte ), care era ajutat de loctiitorul sau-questor. Dupa prima secesiune a
plebeilor pe Muntele Sacru au fost create functiile de tribuni ai poporului si de edili
ai plebeilor, de ajutori ai sai.Existenta unui singur sef  al puterii executive in
persoana pretorului sa dovedit a fi insa periculoasa, deoarece crea posibilitatea ca
el sa acapareze intreaga putere  si sa revina la monarhia odioasa.De aceea de la
mijlocul secolului al 5 in locul unui singur magistru suprem au inceput sa fie alesi
2, care dispuneau de aceeasi putere si conduceau impreuna.Ei trebuiau sa se
consulte unul cu altul si au fost denumiti consuli(de la cuvintul consulo-ma
consult).Mai tirziu au fost creeate noi functii- cele de censori, in cae erau alesi cite
2 persoane o data in 5 ani pentru 18 luni.Censorii erau alesi din rindurile fostilor
consuli. Ei trebuiau sai imparte pe cetatenii romani, dupa clasele avute si verificind
sa intocmeascao noua lista a senatorilor. Pretorilor le-a fost insa transmisa puterea
judecatoreasca.
Conform constitutiei romane toate magistraturile erau colegiale (2 consuli, 2
pretori, 4 edili,10 tribuni ai poporului, 4 questorii, care erau realesi in fiecare an si
nu erau retribuiti.Indeplinirea functiei de magistrate  era considerate nu o munca ci
o onoare și de aceea nu era plătită.Lipsa remunerării facea imposibilă ocuparea
funcțiilor  de magistrate pentru cetățenii romani simpli.Intimpul exercitării funcției
magistratul nu putea fi tras la răspundere judecătorească sau destituit. Magistratii
supreme erau considerati censorii,consuli și pretorii. Consulii comandau
armata,exercitau puterea civilă, în timp ce pretorii exercitau puterea
judecătorească. Tribunii poporului dispuneau de dreptul de veto față de hotăririle
magistraților, puteau să prezinte proiecte de legi, să convoace comițiile tribute,
aveau dreptul chiar să-l aresteze pe magistrate și să atace hotărirea
senatului.Persoana  tribunului poporului era considerate sacra și inviolabilă. Orcine
care îl insult ape tribun- măcar prin cuvinte –era condamnat la moarte.Tribunul
poporului avea o putere foarte mare , dar erau 10 tribuni ai poporului, și ei puteau
să folosească puterea lor unul contra altuia, de exemplu recurgînd la dreptul de
veto, și în felul acesta să neutraizeze acțiunile colegului.În afară de aceasta, puterea
tribunului era limitată doar de raza orașului Roma.
În atribuțiile edililor  intrau supravegherea ordinii în oraș, amenajarea orașului,
grija pentru asigurarea cu produse alimentare , organizarea jocurilor
obștești.Questorii administrau vistieria, aveau în grijă registrele de finanțe, ei îi
însoțeau pe consuli în campaniile militare, răspundeau de vînzarea prizonierilor și
de captura de război.
Magistrații și senatul dețineau de fapt întreaga putere de stat în Republica
ROmană, care a căpătat un caracter vădit aristrocratic.
Organul de stat supreme era considerat adunarea poporului. Ea adopta sau aproba
legi,declara război sau încheia pace, era instant judecătorească, care examina
apelurile și protestele împotriva hotărîrilor organelor judiciare.Adunarea poporului
alegea toate persoanele oficiale supreme, care întrețineau întreaga putere executive.
LA Roma se întruneau trei tipuri de adunări a poporului- comitia (de la cuvîntul
latin comitia-întrunire). După reforma lui Tullius se cristalizează o nouă adunare
numită comițiile centuriate, care era convocată de către persoanele oficiale
supreme-consuli, dat fiind faptul că prima pătură socială dispunea de 98 de centurii
din 193, ea dirija în mare măsură mersul acestei adunări.
În procesul luptei plebeilor împotriva patricienilor au căpătat o mare importanță de
stat adunările plebeilor după circumscripțiile teritoriale- triburi-adunare ce se
distingea printr-un caracter democratic.