Europa este pe cale să devină o gigantică Andaluzie

Oriana Fallaci · 29 martie 2012 (Oriana care a scris – si a aparut si

la noi, “Daca Soarele moare”)

Înrudite
A treia cale
Vaclav Klaus: “Spre ce se îndreaptă Europa şi Europa
Centrală?”

ÎNDREPTAR, CONTRAREVOLUŢIA, RELIGIA

PĂCII™, REZISTENŢA, STÂNGA

Oriana Fallaci – Mânia ș i orgoliul, Ed. Corint, București, 2011, p.

117-124.

Cu adevărat mari calități, cu adevărat comori? De când dușmanii

noștri ne-au dăruit acel 11 septembrie, greierii nu mai obosesc să
repete că musulmanii sunt una, iar fundamentaliștii sau integraliștii
musulmani alta. Că și Coranul are multe versiuni, că trebuie citit cu
multe interpretări, dar oricare dintre versiuni și interpretări predică
pacea, frăția și dreptatea.[O spune și Bush. Pentru a-i ține cuminți pe
cei cinci milioane de americani arabo-musulmani, presupun. Pentru
a-i face să povestească tot ce știu despre eventuale rude sau amici
devotați lui Osama bin Laden. Sărmanul Bush.] Dar în numele
logicii: Dacă acest Coran este atât de fratern și atât de pașnic, cum
se face că Profetul era un războinic nemilos și deci un om cu totul
altfel decât fratern și pașnic? Cum să considerăm faptul că el,
personal, a condus douăzeci și șapte bătălii, a tăiat personal gâtul a
șapte sut de dușmani, a incendiat personal trei orașe? Cum să
considerăm faptul că pe adversarii săi i-a lichidat ca un șef mafiot, că
pe rivalii săi i-a eliminat cu o ferocitate care te înfioară? [Pentru a
descoperi unde a ascuns aurul orașului cucerit Khaybar, într-o zi, a
poruncit să fie torturat până la moarte șeful de trib Kinana, iar
oamenii lui au aprins un foc pe pieptul acestuia. Apoi i-a fost adusă în
pat văduva acestuia de șaptespreceze ani: Safiyya.] Cum să
considerăm faptul că tocmai Coranul predică fără încetare războiul
sfânt, că numește țările unde nu domnește Islamul „Dar al-
Harb” [Casa Războiului, n.r.], adică pământul de cucerit? Cum să
considerăm faptul că pe nemusulmani îi numește câini necredincioși,
că îi consideră inferiori, chiar dacă se convertesc, că departe de a
recomanda o oarecare iertare, el impune legea ochiului-pentru-ochi și
a dintelui-pentru-dinte, că o asemenea lege e considerată Sarea
Vieții?

Cum să considerăm chadorul sau mai ales burca, veșmântul care le

acoperă pe femei din cap până-n picioare, inclusiv fața, așa că pentru
a vedea ceea ce există dincolo de acel giulgiu o nefericită trebuie să
privească printr-o foarte deasă rețea așezată la nivelul ochilor? Cum
să considerăm problema poligamiei, sau a celor patru soții (dar cu o
dispensă specială a Arhanghelului Gabriel, Profetul avea
șaisprezece), sau a haremurilor unde concubinele și sclavele trăiau
ca prostituatele în bordeluri? Cum să considerăm problema
adulterinelor lapidate ori decapitate sau pedeapsa capitală pentru cei
care consumau alcool? Cum să considerăm legea referitoare la hoție,
cărora Coranul le sugerează să li se taie mâna, la primul furt stânga,
la al doilea dreapta, la al treilea nu știu de ce, deși mi se pare că la al
treilea furt pedeapsa constă în a le străpunge pupilele cu un fier
înroșit? Citez la întâmplare, având încredere în memoria mea.
Desigur, Cartea Sacră oferă exemple și mai grave. Dar acestea sunt
suficiente și nu mi se pare că ele exprimă pace și frăție, milă și
dreptate. Nu mi se pare nicidecum că exprimă inteligență. Și apropo
de inteligență: este adevărat că „baronii” moderni ai Stângii sau ceea
ce ei numesc Stânga nici nu vor să audă ce spun eu? Este adevărat
că auzind aceste lucruri clocotesc de mânie, țipă „Inacceptabil-
inacceptabil!”? Poate s-au convertit cu toții la Islam și în loc de
Casele Poporului acum frecventează moscheile? Sau țipă așa pentru
a-i face plăcere papei, care asupra anumitor lucruri nu deschide gura
decât pentru a cere scuze celor care i-au furat Sfântul Mormânt?
Unchiul Bruno avea dreptate când spunea că Italia nu a avut
Reforma, dar este țara care a trăit cel mai intens Contrareforma.
Iată răspunsul meu la întrebarea ta despre Contrastul – dintre – cele
două – culturi. În lume este loc pentru toți. La ei acasă, toți oamenii
fac ceea ce le place. Și dacă în unele țări, femeile sunt atât de
cretine, încât să accepte chadorul sau burca, acel giulgiu cu o plasă
deasă la nivelul ochilor, cu atât mai rău pentru ele. Dacă sunt atât de
tâmpite, încât să accepte să nu meargă la școală, să nu meargă la
doctor, să nu se lase fotografiate etc., la fel. Dacă sunt atât de
neghioabe încât să se căsătoarească cu un imbecil care vrea patru
soții, plus un harem plin de concubine, idem. Dacă bărbații lor sunt
atât de idioți, încât să nu bea bere și vin, același lucru, nu voi fi eu
cea care să le-o interzic. Asta mai lipsea! Eu am fost educată în
conceptul de libertate, iar mama spunea: „Lumea e frumoasă pentru
că e diversă!”. Dar dacă pretind să-mi impună mie aceste lucruri, la
mine acasă… O pretind. Osama bin Laden afirmă că întreaga planetă
Terra trebuie să devină musulmană, că trebuie să ne convertim în
masă la Islam, că el ne va converti cu binele și cu răul, că în
asemenea scop ne masacrează și continuă să ne masacreze. Și
acest lucru nu poate să ne placă nici mie și nici vouă, ipocriți
apărători ai Islamului. Mie, personal, îmi vine cheful să schimb rolurile
și să-l omor eu pe el… Necazul e că problema nu se rezolvă, nu se
sfârșește cu moartea lui Osama bin Laden. Pentru că acum sunt zeci
de miii de Osama bin Laden, clonați precum oile din laboratoarele
noastre științifice. Și nu mai sunt pitoreștii mauri care acum o mie trei
sute de ani invadau Spania și Portugalia, apoi Franța, Sicilia și Italia
de Sud. Nu mai sunt bine cunoscuții războinici, care, călărind cai pur-
sânge sau cămile, omorând cu iataganele sau cu lăncile, năvăleau în
inima Europei, asediind Viena. Sunt indivizi camuflați în profesioniști,
în intelectuali, în burghezi, civili deci, în aparență inofensivi, cei care
constituie țesutul modern al războinicului sfânt. Sunt oaspeții pe care
îi învățăm cum se folosește un computer sofisticat, cum te poți infiltra
într-o rețea telefonică sau un complex electronic, cum se gestionează
o campanie financiară sau un site Internet. Și, de asemenea, cum se
exploatează lumea informației, a mass-media, care, cu minciuni,
manipulează creierul persoanelor de bună-credință. De fapt, cei mai
inteligenți și mai antrenați nu stau în peșterile Afganistanului sau în
moscheile Pakistanului, ale Iranului sau Irakului, ale Arabiei Saudite,
ale Yemenului și așa mai departe. Nu stau în piețele din Jakarta și
Nairobi. Stau la noi acasă, în Occident.

Poartă cravată, spun că respectă creștinismul și acceptă democrația,

au excelente raporturi cu partidele noastre politice. Cu sindicatele
noastre, primăriile noastre, posturile noastre de televiziune, ziarele
noastre. Au excelente relații și cu lumea noastră ecleziastică: cu
parohii noștri, cu episcopii noștri, cu cardinalii noștri. Cu alte cuvinte,
își fac cuibul în punctele vitale ale culturii noastre și ale existenței
noastre cotidiene.Trăiesc în inima unei societăți care îi găzduiește
fără să discute deosebirile dintre noi, îi acceptă fără să controleze
intențiile lor rele și fără să penalizeze acțiunile lor rele. O societate
care îi protejează cu deschiderea ei mentală, permisivitatea ei,
principiile sale liberale, legile sale civilizate. Legi care au abolit tortura
și pedeapsa cu moartea. Care nu permit arestarea dacă nu există
indicii. Care nu permit începerea unui proces dacă nu suntem apărați
de un avocat. Care nu permit condamnarea dacă vina nu a fost
demonstrată. Legi, în sfârșit, care permit subterfugii de orice tip. De
exemplu, de a anula o condamnare și de a repune în libertate un
delincvent. Nu anumitor subterfugii se datoreză oare faptul că atâția
fii ai lui Allah intră în țara noastră, se stabilesc aici și tot aici se
comportă ca niște stăpâni?

În timpul unui sinod pe care Vaticanul l-a ținut la Smirna în 1999

pentru a discuta relațiile dintre creștini și musulmani, un eminent
musulman s-a adresat participanților catolici astfel: „Prin democrația
voastră, vă vom invada. Prin religia voastră, vă vom domina.”
(Informația e furnizată de Eminența Sa Giuseppe Bernardini,
arhiepiscopul diocezei locale.) Oh, da, dragul meu. Cruciada în sens
invers, cruciada noilor mauri durează de mult timp. Este de acum
încolo ireversibilă și pentru a înainta nu are nevoie de armate care să
dărâme zidurile Constantinopolului cu lovituri de tun. Cu loviturile de
tun în mila noastră, în slăbiciunea noastră, în orbirea noastră, în
masochismul nostru, zidurile orașelor noastre au căzut deja: Europa
este pe cale să devină o gigantică Andaluzie. De aceea noii mauri cu
cravată găsesc mereu tot mai mulți complici, fac tot mai mulți
prozeliți. De aceea se schimbă, pretind tot mai mult, obțin tot mai
mult, fac tot mai mult pe stăpânii. Și dacă nu suntem atenți, dacă
rămânem inerți, vor găsi tot mai mulți complici. Se vor schimba, vor
pretinde tot mai mult, vor obține tot mai mult, vor face tot mai mult pe
stăpânii. Până când ne vor subjuga complet. Ergo, să tratezi cu ei
este imposibil. Să le ceri rațiune este de neconceput. Să îi tratezi cu
indulgență, toleranță sau speranță înseamnă sinucidere. Și cine
crede contrariul își face iluzii.

Etichete · Corectitudine Politică, Europa, Islam, Manipulare,

Multiculturalism, Progresism, Stânga