CARATERIZARE DE PERSONAJ POPA TANDA

Caracterizare de personaj „Popa Tanda” de Ioan Slavici

Preotul Trandafir este personajul principal al nuvelei „Popa Tanda” de Ioan Slavici,
fiind un personaj real și pozitiv. Este un descendent cu greutate în lumea satului și este creat
ilustrând chipul preotului ardelean.

El este un personaj complex, caracterizat atât direct, de către narator, cât și în mod
indirect, de faptele sale. Încă din expozițiune ne este oferit numele său real, Trandafir, fiul
dascălului Pintilie. Părintele este descris ca fiind un „om bun”, care “a învățat multă carte și
cântă mai frumos”, strângând „ca să aibă pentru sine și pentru alții”, toate acestea,
dezvăluindu-ne faptul că este bun, educat, școlit și generos. Cu toate acestea, aflăm și
singurul său defect: este „greu la vorbă, prea de-a dreptul, prea verde-fățiș”. Acest defect este
cauza declanșării intrigii, motivul pentru care este trimis în satul Sărăceni, dar nu i-a cauzat
doar suferință, ci l-a ajutat și în rezolvarea problemei. Acest nărav, i-a adus și porecla „Popa
Tanda” din cauza batjocurii și ocării pe care a înfățișat-o la adresa țăranilor.

În continuare, caracterizarea acestuia se face în mare parte în mod indirect. Datorită

deciziei de a rămâne în Sărăceni și de a schimba stilul de viață al sătenilor, putem trage
concluzia că este încăpățânat, ambițios și răbdător „n-a fost popă care să fi stat mai mult in
Sărăceni”.

În al doilea rând, chiar dacă nu își atinge scopul din primele încercări, nu se dă bătut,
iar acest lucru dă dovada de perseverență și înțelepciune. Alte dăți, când înțelepciunea își face
prezența, este atunci când găsește soluția salvatoare: puterea exemplului.

În plus, preotul Trandafir își arată și spiritul practic, văzând că situația se

îmbunătățește, învață alături de clopotarul Cozonac cum să facă lese. Nu după mult timp
însă, devine unul dintre cei mai buni meșteșugari.

La final, își arată și dragostea față de familie, fiind una de neegalat, atunci când sunt
prezentate secvențele, în care are grijă de nepoți și din secvența „unul din copilași, pe care l-a
ridicat sa-l sărute …”

În concluzie, personajul principal al nuvelei „Popa Tanda” de Ioan Slavici este un

model de om care a știut cum să-și învingă soarta și să se autodepășească.