Adverbul

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă, care determină un verb, un adjectiv, un

substantiv, o interjecţie sau un alt adverb și exprimă:
- caracteristica unei acțiuni sau stări;
- caracteristica unei însușiri;
- împrejurarea în care se petrece o acțiune.

I. Clasificare
1. după formă
a) Simple: abia, așa, alene, bine, destul, azi, mâine, ieri, aici, acolo etc.
b) Compuse: azi-noapte, mâine-seară, ieri-dimineață, astă-vară, după-masă, deloc, deasupra,
îndelung, câteodată etc.

2. după înțeles:
- Adverbe de loc: aici, acolo, dincolo, departe, aproape, împrejur, sus, jos, unde etc:
- Adverbe de timp: acum, atunci, astăzi, ieri, mâine, poimâine, alaltăieri, târziu, devreme,
odată, totdeauna, când etc.
- Adverbe de mod: abia, așa, alene, agale, bine, cruciș, debrabă, românește, vitejește, cum etc.
- Adverbe nehotărâte: cândva, undeva, cumva, oriunde, oricând, oricum, fiecând, fieunde,
fiecum, altădată, altundeva, atcumva, altcândva, vreodată etc.
- Interogative: când?, unde?, cum? Încotro?;
- Relative: când, unde, cum, încotro;
- Negative: nu, nicicând, nicicum, niciunde, nicicât, niciodată.
- Afirmative: da, ba da
- Fără funcție sintactică (lipsite de autonomie, NUMITE ȘI ADVERBE CLITICE): am, chiar,
doar, mai, măcar, nici, numai, prea, tot, și, vreo

3. ADVERBELE PREDICATIVE: poate, desigur, fireşte, bineînţeles, negreşit, pesemne; cu

siguranţă, fără doar şi poate, de bună seamă, fără îndoială + că/să şi cer obligatoriu o SB
(subiectivă).
!!!Vom studia în clasa a VIII-a Subiectiva.

II. Adverbe provenite din alte părți de vorbire

1. Adjective și participii adjectivale Adverbe

Cântec frumos (sau urât) cântă frumos (sau urât)

2. Substantive Adverbe
Bunica a făcut turte gustoase. Omul acela era beat turtă.
Am aprins un foc de tabără. Era frumoasă foc.

1
 III. Locuțiuni adverbiale
Caracteristica unei acțiuni, stări sau însușiri ori împrejurarea în care se desfășoară acțiunea
se exprimă și prin grupuri de două sau mai multe cuvinte care împreună îndeplinesc rolul unui
adverb, numite locuțiuni adverbiale.
Locuțiunile adverbiale pot fi formate:
- Dintr-un substantiv, adjectiv substantivizat, participiu (de obicei negativ), numeral sau adverb
cu una sau mai multe prepoziții: de dimineață, de obicei, în silă, în grabă, în veci, cu de-a sila,
din nou, pe de rost, de-a pururea, pe negândite, pe neașteptate etc;
- Dintr-un substantiv, pronume sau adverb repetat cu una sau două prepoziții: zi cu zi, zi de zi,
clipă cu clipă, clipă de clipă, rând pe rând, din vreme în vreme, din ce în ce etc.;
- Din părți de vorbire de același fel: calea-valea, vrând-nevrând, ici-colo, târâș-grăpiș etc.

IV. Gradele de comparație ale adverbelor

- pozitiv: scrie repede
- comparativ de superioritate: mai repede
- comparativ de inferioritate: mai puțin repede
- comparativ de egalitate: la fel de repede, tot atât de repede
- superlativ de superioritate: cel mai repede
- superlativ de inferioritate: cel mai puțin repede
- superlativ absolut: foarte repede, tare repede

V. Funcțiile sintactice ale adverbului

Cele mai obișnuite funcții sintactice ale adverbului sunt acelea de circumstanțial de loc, de
timp sau de mod, după înțelesul pe care îl are adverbul, raportat la cuvântul determinat.

1. circumstanțial de timp – ”Îndată Jder dădu drumul lui Pehlivan.”

2. circumstanțial de mod – ”Veneau cu anevoie și ceilalți după el”
3. circumstanțial de loc – Am pus cartea sus.
4. atribut adverbial – ”Cine se lovește cu capul de pragul de sus, vede și pe cel de jos.
5. nume predicativ – E bine, e rău, e drept, e sigur, e probabil, așa e etc.

Adverbele de mod intră în componenţa expresiilor verbale impersonale, formate cu verbul

copulativ A FI, având funcţia de predicat nominal.
Dacă sunt urmate de un element de relaţie subordonator, cer propoziţii subiective.
E greu /pp să înveţi gramatica./sb
6. predicat verbal ( este format de adverbele predicative): firește, sigur, desigur, negreșit,
neîndoios, indubitabil, pesemne, poate, probabil, evident, clar, bine, cu siguranță, de bună seamă,
fără doar și poate etc. + că, să. Acestea cer propoziţii subiective.

Firește /pp că a știut./sb

2
Uneori adverbul nu are funcție sintactică, dacă este introdus între virgule, formând adverbe
incidente.
Voi veni, poate, să iau haina.

Desigur, voi veni la întâlnire.

ADVERBUL ȘI ALTE PĂRȚI DE VORBIRE. ,,CAPCANE” ÎN RECUNOAȘTERE

Adverbul și prepoziția
Cele mai numeroase dificultăți de recunoaștere apar în cazul prepozițiilor și al adverbelor,
care, exceptând puține situații de identificare de formă, apar cu forme apropiate, dar nu
identice, prepoziția fiind ,,articulată" (primește un component final amonim cu articolul
masculin/feminin singular): împrejur+ -ul=împrejurul, înapoi+-a+ înapoia, iar adverbul,
,,nearticulat".
 Deasupra (adverb și prepoziție); De-a lungul, de-a latul (locuțiune adverbială și locuțiune
prepozițională)

Exemple:
El locuiește deasupra. (adverb)
El locuiește deasupra barului. (prepoziție)
S-a așezat de-a latul. (locuțiune adverbială)
El s-a așezat de-a latul patului. (locuțiune prepozițională.)

înainte (adverb) /înaintea (prepoziție)

dedesubt (adverb)/ dedesubtul (prepoziție)
împotrivă (adverb)/ împotriva (prepoziție)
îndărăt (adverb)/ îndărătul (prepoziție)
în față (locuțiune adverbială)/ în fața (locuțiune prepozițională)