FIȘĂ DE TEORIE - ADJECTIVUL

DEFINIȚIE: Partea de vorbire flexibilă care exprimă însușiri ale ființelor, lucrurilor, fenomenelor naturii se
numește adjectiv.

OBSERVAȚIE: Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

OBS.: Adjectivul poate fi legat de substantivul determinat prin articolul demonstrativ: cel/celui; cea/celei;
cei/celor; cele/celor.

exemplu: Fata cea isteață este Dana.

TIPURILE ADJECTIVULUI:

A. După structură (alcătuire):

a) simple - formate dintr-un singur cuvânt;

exemple: deștept, minunat, lat;
b) compuse - formate din două sau mai multe cuvinte;
exemple: galben-auriu; rău-platnic, economico-social, greco-catolic, binevoitor, atotputernic, atotștiutor,
nemaipomenit etc.;

B. După declinare ( flexiune):

a. adjective variabile: își schimbă forma în funcție de gen, număr și caz;

Adjective variabile sunt:

1. variabile cu două terminații: când sunt la nr. singular, au o formă pentru genul masculin și altă formă
pentru genul feminin.

Acestea sunt:

- adjective variabile cu 4 forme flexionare;

Din această categorie fac parte majoritatea adjectivelor propriu-zise și adjectivele participiale.

exemplu: bun - bună -buni – bune; dus-dusă-duși-duse.

- adjective variabile cu 3 forme flexionare;

Adjectivele cu trei forme flexionare se termină, de obicei, în consoanele „-c” și „-g” -iu”.

exemplu: cenușiu - cenușie - cenușii / mic - mică - mici

 - adjective variabile cu 2 forme flexionare:  au aceeași formă de număr pentru genurile masculin și feminin.

exemplu:verde - verzi / mare – mari/ subțire - subțiri / limpede - limpezi

Această categorie include adjectivele terminate în „-e” (ex. tulbure), într-o consoană palatală (ex. vechi) sau în diftong
(ex. albăstrui).

b. invariabile: rămân la aceeași formă, indiferent de gen, număr și caz.

exemple: gri, bordo, cumsecade etc.

C. După origine ( proveniență ):

a. Adjective propriu-zise:

exemple: frumos, amar, roșu etc.

b. Adjective provenite din alte părți de vorbire:

- din verbe la participiu.

exemple: caiet scris / frunze bătute etc.

GRADELE DE COMPARAȚIE ALE ADJECTVULUI

    Adjectivul are trei grade de comparaţie:

1.Gradul pozitiv arată însuşirea unui obiect, fără a fi comparată cu însuşirea altui obiect sau cu însuşirea sa în
împrejurări diferite.
exemple: tablou frumos, problemă importantă, cer luminos, drum lung;
ex.: Drumul lung mă obosește.

2.Gradul comparativ exprimă intensitatea însușirii unui obiect în raport cu alte obiecte (sau cu aceeași însușire când
obiectul se află într-o situație diferită).

Gradul comparativ este de trei feluri:

-de inegalitate:
a)comparativul de superioritate – exprimă un grad mai mare al însușirii unui obiect, fiind format din mai +
adjectiv;
exemple: Acesta este un text mai scurt decât cel din manual
 Drumul mai lung decât cel parcurs anul trecut este acesta.
b)comparativul de inferioritate – exprimă un grad mai scăzut al însușirii unui obiect, fiind format din:
mai puțin + adjectiv:
exemple: Tortul mai puţin bun decât al vecinei este pe masă.
Drumul mai puțin lung decât cel parcurs anul trecut este cel spre Brașov.
-de egalitate:
c)comparativul de egalitate – exprimă o însușire ce caracterizează în aceeași măsură obiectele comparate, având
structura: la fel de / tot așa de/ tot atât de / deopotrivă de + adjectiv;
exemple: Dan este un elev tot așa de silitor ca fratele lui.
Am parcurs un drum tot atât de lung ca anul trecut.

3.Gradul superlativ arată însuşirea la gradul cel mai înalt sau cel mai scăzut.
Gradul superlativ este de două feluri: relativ și absolut.
A.Superlativul relativ
Superlativul relativ exprimă cel mai înalt sau cel mai scăzut grad al însușirii unui obiect comparată cu aceeași însușire
sau cu o alta.
Gradul superlativ relativ este de două feluri:
a)superlativul relativ de superioritate – arată că un obiect posedă o însușire la cel mai înalt grad dintr-o clasă
întreagă de obiecte.
Se formează din articolul demonstrativ cel, cea, cei, cele + mai + adjectivul.
     exemple: El este cel mai mare dintre frați.
Am parcurs drumul cel mai lung dintre toate.

  Observație:   Superlativul relativ de superioritate se folosește în construcții în care al doilea termen al comparaţiei se
introduce prin prepoziţiile: dintre, între.
     exemplu: Este cel mai bun dintre ei.
b) superlativul relativ de inferioritate – exprimă cel mai scăzut grad al însușirii unui obiect în raport cu un ansamblu
de obiecte de același fel. Este format din articolul demonstrativ cel, cea, cei, cele mai puțin + adjectivul.
     exemplu: Este elevul cel mai puțin silitor dintre toți.
ex.: Am parcurs drumul cel mai puțin lung dintre toate.

Observație:   Când un substantiv are două sau mai multe adjective la gradul superlativ relativ, articolul cel, cea, cei,
cele se repetă înaintea tuturor adjectivelor numai dacă vorbitorul vrea să scoată mai mult în evidenţă gradul superlativ
al însuşirilor.
     exemplu: Băiatul cel mai înalt, cel mai frumos, cel mai inteligent este Paul.
B.Superlativul absolut
Adjectivul la gradul superlativ absolut exprimă cel mai înalt grad sau cel mai scăzut al însuşirii fără ca însuşirea să fie
comparată cu însuşirea altui obiect sau cu însuşirea aceluiaşi obiect în împrejurări diferite.
Gradul superlativ absolut este de două feluri:
a)superlativul absolut de superioritate - se construiește cu ajutorul cuvântului foarte + adjectiv. Mai rar, se
construiește şi cu ajutorul cuvintelor tare  sau prea.
exemple: Anda este o fată foarte înaltă / tare înaltă / prea înaltă.
Am parcurs drumul foarte lung.
b)superlativul absolut de inferioritate- se construiește cu ajutorul lui foarte puțin + adjectiv. 
exemple: Alina este o colegă foarte puțin înaltă.
Am parcurs drumul foarte puțin lung.

OBSERVAȚIE:
Superlativul absolut se exprimă şi prin alte mijloace ce au un caracter mai expresiv:
–anumite grupuri de cuvinte + adjectiv: extraordinar de, grozav de, minunat de, insuficient de, nesatisfăcător de,
neînchipuit de, nemaipomenit de, deosebit de, fantastic de, surprinzător de, groaznic de, peste măsură de, peste
poate de etc.;
exemplu: Vecinul este extraordinar de cuminte.
– diferite expresii în care adjectivul este însoţit de un substantiv ce-i dă valoare de superlativ absolut: deştept foc sau
foc de deştept, frumos nevoie mare etc.;
-repetarea adjectivului la gradul pozitiv: pericol mare, mare;
– lungirea vocalelor: acr-u-u-u;

Observație: Sunt adjective care nu au grade de comparaţie.

Nu au grade de comparaţie:
– adjectivele care prin sensul lor exprimă însuşiri care nu pot fi comparate: complet, egal, politic, civil, oficial,
popular, întreg, mort, viu, unic, perfect, principal etc.;
– adjectivele care în limba latină reprezentau forme ale comparativului sau ale superlativului: major, minor, inferior,
superior, interior, exterior, optim, minim, suprem etc.

FUNCȚIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI

Adjectivul poate avea următoarele funcții sintactice:

 a. Atribut adjectival: Am văzut un elev înalt.
b. Nume predicativ: Viața este  frumoasă.
c. Complement prepozițional: Din timidă a devenit îndrăzneață.
d. Circumstanțial de timp: Îl cunosc de mic.

Model de analiză a adjectivului

exemplu: Am găsit un creion mic.

mic – adj. propriu-zis, simplu, variabil cu 3 forme flexionare, se acordă în gen, nr. și caz cu substantivul ,, creion ”
( gen neutru, nr, sg., caz. Ac. ), grad de comparație pozitiv, f.s Atribut adjectival.