SUBSTANTIVUL

Substantivul este o parte de vorbire flexibilă care reprezintă aproximativ 50% din
totalitatea cuvintelor limbii române.

Din punct de vedere morfologic, substantivul are gen fix și flexiune după NUMĂR,
CAZ și CATEGORIA DETERMINĂRII.

Din punct de vedere sintactic, substantivul este centrul grupului nominal și poate să
alcătuiască nucleul unui enunț (alături de verb). Raporturile sintactice la care participă
substantivul sunt de coordonare (Am văzut munții și râurile.) sau de echivalență (Ascult muzică
sau știrile.)

Semantic, substantivele pot să denumească ființe (copil, avocat), lucruri (mașină,

televizor), fenomene ale naturii (ceață, ploaie), acțiuni (așteptare, întoarcere, visare), stări
sufletești (entuziasm, tristețe, bucurie), însușiri (frumusețe, inteligență, cumpătare), relații
(rudenie, prietenie).

Când analizăm un substantiv, menționăm felul lui și categoriile gramaticale care țin de
flexiunea lui: genul, numărul, cazul, determinarea (articolul).

Tipologia substantivului

După structură, substantivele se clasifică în:

← - simple (carte, armură, coală, examen)

← -compuse (viță-de-vie, fărădelege, Mircea cel Bătrân)
← -locuțiuni substantivale (băgare de seamă, aducere-aminte, punct de
vedere, bătaie de cap)
←
După conținutul exprimat, substantivele se împart în:

- comune - desemnează obiecte de acelasi fel, neindividualizate (stradă,

ghiozdan, bec, centrală)
- proprii - desemnează obiecte unice (Europa, Dunărea, Costel, Carpați,
Facultatea de Litere)

La rândul lor, substantivele comune pot fi clasificate astfel:

- abstracte (bunătate, răbdare, perseverență, importanță, relevanță, foame,

sete, vitejie)

- concrete (stea, bloc, fereastră, copac)

- colective (turmă, herghelie, popor, armată, buchet, stol) – o entitate
prezentată ca ansamblu de unități
 - verbale (grabă, cercetare, mângâiere, plecare, plângere, suferință)

- adjectivale (blândețe, delicatețe, înnoire, înălțime, lungime, lățime)

- masive (nume de materie ce nu poate fi împărțită în entități distincte fier,

lemn, plastic, rugină, aur, apă)

Substantivele concrete pot să fie:

- heteronime (bărbat-femeie, unchi-mătușă, frate-soră, găină-cocoș)

- mobile (rege-regină, doctor-doctoriță, leu-leoaică, prinț-prințesă, rață-

rățoi, gâscă-gâscan, român- româncă, fin-fină) – formate cu ajutorul sufixelor
moționale

- epicene - denumesc viețuitoare (animale și păsări), dar și nume de

profesii/meserii care, indiferent de genul gramatical, sunt folosite să desemneze ambele
sexe:

 numai cu formă de masculin: decan, consul, marinar, fluture,

bondar, elefant, papagal, pescăruș, râs, greier
 numai cu formă de feminin: veveriță, ciocănitoare, prepeliță,
girafă, coțofană, lebădă, zebră

Din categoria substantivelor proprii fac parte:

- antroponimele (nume de persoane): Marcel, George, Cornelia

- toponimele (localități, forme de relief, ape): Ploiești, Bucegi, Siret

- astronimele (planete și alte corpuri cerești și fenomene cu caracter

cosmic): Calea Lactee, Venus, Carul Mare, Aurora Boreală

- numele de sărbători cu caracter laic sau religios: Sânzienele, Crăciunul,

Paștele, Anul Nou

- numele de evenimente istorice sau culturale: 24 Ianuarie, 1 Decembrie,

Ziua Independenței
 - titluri de opere literare și științifice: Tratat de Istoria Religiilor, Fefeleaga,
Zdreanță, La Medeleni

- nume de organizații, instituții, întreprinderi: Fundația România de Mâine,

Opera Română, Dacia-Renault

Flexiunea substantivelor

Substantivul flexionează (își schimbă forma) după gen, număr și caz.

Genul gramatical: masculin (m), feminin (f), neutru (n).

Genul natural: obiectele însuflețite (masculine, feminine), neînsuflețite (neutre)

Genul comun: substantive care au aceeași formă pentru masculin și pentru feminin:
coate-goale, gură-cască, încurcă-lume, papă-lapte, terchea-berchea

Numărul: categorie gramaticală impusă de realitatea materială, de cantitate

singular (sg): un singur obiect dintr-o categorie de obiecte: sticlă, prosop

plural (pl): două sau mai multe obiecte de același fel: secvențe, filme, cântece

Pluralul este marcat prin:

a. alipirea desinenței la forma de singular: pom-pomi, cer-ceruri, manta-le

b. înlocuirea morfemului de singular cu acela de plural: teatru - teatre ; idee- idei

Numărul comun : substantivele invariabile după număr

masculine : arici, licurici, genunchi, scai, rățoi

feminine : azalee, orhidee, vânzătoare, educatoare, muncitoare
neutre : codice, nume, renume, pântece

Substantivele colective: desemnează totalitatea obiectelor de același fel, cu formă de

singular și înțeles de plural

a. propriu-zise : jandarmerie, garnizoană, oștire, turmă

b. derivate cu sufixe colective:

-iș: frunziș, pietriș, aluniș;

-iște: iniște, porumbiște, cânepiște;
-ime: studențime, tinerime, țărănime, prostime
-et: brădet, făget
 Substantive defective de număr

Substantive singularia tantum- defective de plural - au numai formă de singular

nume de persoane : Ana, Maria, Gheorghe

nume de locuri : Craiova, Deva, Dej
nume de materii : cacao, cimbru, lapte, mazăre, mucava, sânge, zestre
noțiuni abstracte : cinste, curaj, înțelepciune, rușine

Substantivele pluralia tantum - defective de singular - au numai formă de plural

nume de locuri : București, Ploiești, Urziceni

nume de sărbători religioase : Rusalii, Sânzâiene, Florii
nume de materie : confetti, lături, măruntaie, șale
nume de obiecte alcătuite din două părți identice : ochelari, ițari, cioareci
nume abstracte : moravuri, universalii, represalii

Cazul - categorie gramaticală ce exprimă raporturile și funcțiile sintactice ale

substantivului în cadrul enunțului.

Determinarea cuprinde o clasă de morfeme (articolele) care exprimă separarea unui

obiect de mulțimea obiectelor de același fel si individualizarea lui.

Substantiv nedeterminat: clasă, clase (nearticulat)

Substantiv determinat (articulat) nedefinit: o clasă, niște clase (articulat cu articol
nehotărât)
Substantiv determinat (articulat) definit: clasa, clasele (articulat cu articol hotărât)

Morfemele determinării definite: -l, -le, -a, -i, -lui, -lor

sal-a, caiet-u-l, peret-e-le, flor-i-i, fet-e-i, munț-i-lor, băiat-u-lui

Morfemul determinării nedefinite: o, un, niște, unui, unei, unor

o sală, un caiet, un perete, unei flori, unei fete, unor munți, unui băiat

Declinarea = totalitatea formelor cazuale (exprimarea categoriilor de număr, caz,

determinare)

Substantivele pot prezenta

  flexiune regulată (rădăcina cuvântului nu se modifică în declinare):
femeie, casă, pahar, ușă, copil

 flexiune neregulată (rădăcina cuvântului suferă modificări în timpul

declinării): om/oameni, soră/surori; noră/nurori etc.

 forme invariabile (la singular și plural):

 masculine: ochi, unchi, tei, ardei, genunchi

 feminine: educatoare, învățătoare, autoare, muncitoare,
organizatoare
 neutre: nume, prenume, pronume

Locuțiunile substantivale sunt grupuri de două sau mai multe cuvinte, cu unitate de
sens, cu un grad de sudură mai mic decât cuvintele compuse și care au valoarea unui substantiv.

Locuțiunile substantivale provin din locuțiuni verbale: a-i părea bine > părere de bine,
a o lua la fugă >luatul la fugă, a sta de vorbă > statul de vorbă, a băga de seamă > băgare de
seamă , a ține minte > ținere de minte etc.

Unele substantive apar numai în cadrul unor locuțiuni (nu se mai folosesc singure în
limba română actuală): berbeleacul (a se da de-a berbeleacul), vileag (a da în vileag), iama (a
da iama), valma (de-a valma) etc.

Conversiunea substantivelor

este cunoscută și sub alte nomenclaturi:

 schimbarea clasei morfologice/categoriei gramaticale

 transpoziția lexico-gramaticală

Un substantiv poate trece la următoarele clase lexico-gramaticale:

1. adjectiv: gândire matematică

2. adverb: doarme covrig, supărată foc, gol pușcă, înghețat bocnă

Vine dimineața. (adverb)

Vine dimineața aceasta. (substantiv cu valoare adverbială, c.c.t.)

Învață noaptea. (adverb)

Învață toată noaptea. (substantiv cu valoare adverbială, c.c.t.)
 Aleargă kilometri. (adverb)
Aleargă mulți kilometri. (substantiv cu valoare adverbială, c.c.m. cantitativ)

- prepoziție: Am reușit grație ajutorului tău.

4. interjecție: Doamne apără și păzește!

Noroc bun!

Substantivele pot proveni, la rândul lor, din alte părți de vorbire (conversiune):

a. verbele < substantive: plecare, citire, cântat, intrând(ul)

b. adjectivele < substantive: bătrânul, tânăra, frumosul, greul
c. adverbele < substantive: binele, aproapele
d. numeralele < substantive: saptele, optul, secundul, terțul
e. pronumele < substantive: sinele, eul
f. interjecția < substantive: oful, ahul

sau pot fi obținute prin

 derivare: muncitor, șmecherie, bănuială, blândețe,

curățenie
 compunere: mărinimie, untdelemn, clarviziune, zgârie-nori
 Funcțiile sintactice ale substantivelor pe cazuri

Cazul NOMINATIV

1. Subiect: Studenții studiază la bibliotecă. Se cere pedepsirea vinovaților.

2. Nume predicativ: El este apicultor. Acesta este Costel.
3. Apoziție: Prietena mea, Anda, a venit în vizită. Prietena (N) Anda (N) a
venit. Pe prietena (Ac) Anda (N) o s-o invit.
4. Element predicativ suplimentar: El a fost ales președinte. El a venit
președinte la noi la bloc. El se numește Stancu.

Cazul ACUZATIV

1. Subiect: Au mai plecat dintre invitați. S-a adunat la popor!

2. Nume predicativ: Cadoul este pentru Angela. Mobila este din cireș.
Romanul este de la bibliotecă.
3. Apoziție: Cu Popescu, cu vecinul, m-am întâlnit la muzeu. Pe una dintre
candidate, pe Veronica, au eliminat-o din concurs.
4. Atribut substantival prepozițional: Am cumpărat o carte de povești.
Reacția față de public a fost pozitivă.
5. Element predicativ suplimentar: Și-a ales ca meserie cântatul. Îl dăduse
drept exemplu pe bunicul său.
6. Complement direct: Citește discursul. Poc! pe șoarece cu mătura.
7. Complement indirect: Discutau despre excursie. Se poartă frumos față de
mama sa. Mi-e frică de reacția ei.
8. Complement de agent: A fost întâmpinat de rude și prieteni. Ajutorul
solicitat de răniți a venit fără întârziere.
9. Complement circumstanțial de loc: Venea de la picnic. A trecut pe lângă
casa noastră. Zmeul locuiește dincolo de podurile atârnate.
10.Complement circumstanțial de mod: Era beat turtă. A apărut în chip de înger. Era
gras cât o bute.
11. Complement circumstanțial de timp: Am stat la ușă ore întregi. A
călătorit pe timp de noapte. A ajuns înainte de revărsatul zorilor.
12. Complement circumstanțial de cauză: Nu mai puteam de nervi. A
fost eliminat din cauză de neprezentare.
13. Complement circumstanțial de scop: Au pătruns în magazin în
scop de jaf. Ne pregătim pentru finală.
14. Complement circumstanțial condițional: În caz de întârziere, să ne
anunți!
15. Complement circumstanțial concesiv: Cu toată insistența, nu a
reușit să mă convingă.
16. Complement circumstanțial instrumental: Scrie cu pixul. Cântă la
chitară.
17. Complement circumstanțial sociativ: A plecat împreună cu Ana. A
rămas laolaltă cu/la un loc cu/în alianță cu binefăcătorii săi.
 18. Complement circumstanțial de relație: Pentru un cunoscător, asta
este o problemă foarte simplă. Este talentat în arhitectură. Referitor la documentele
acelea, mai discutăm. Apropo de referat, nu mai știu ce să scriu. În legătură cu
plecarea nu s-a stabilit nimic. (întrebări posibile: În ce privință? Din ce punct de
vedere? În legătură cu ce?)
19. Complement circumstanțial opozițional: În loc de jucării, am
cumpărat o carte. A răspuns altul decât Costel.
20. Complement circumstanțial cumulativ: Dincolo de energie, avea și
o bună dispoziție molipsitoare. În afară de energie, avea și bună dispoziție. Pe lângă
energie, avea și bună dispoziție.
21. Complement circumstanțial de excepție: În afară de energie, nu
mai avea nimic. Nu i-a rămas nimic, decât energia.
22. Complement circumstanțial consecutiv: Studenții învață până la
epuizare. A reușit spre bucuria tuturor.

Cazul DATIV

1. Nume predicativ: Fetița este asemenea unei păpuși. Proiectul este conform
modelului.
2. Atribut prepozițional: Am văzut o fetiță asemenea unei păpuși.
3. Atribut fără prepoziție: Noi suntem urmași Romei antice.
4. Atribut apozițional: I-am cerut vânzătorului, lui Vasile, un pachet de
șervețele.
5. Complement indirect: Vai învinșilor! I-am cerut învinuitului explicații.
6. Complement circumstanțial de loc: S-a oprit locului de uimire. Duceți-l
naibii!
7. Complement circumstanțial de mod: A reacționat potrivit circumstanțelor.
8. Complement circumstanțial de cauză: A luat examenul datorită muncii
asidue.
9. Complement circumstanțial concesiv: Contrar temerilor, a trecut testul
imediat.
10. Complement circumstanțial instrumental: A reușit mulțumită/grație
intervenției divine.

Cazul GENITIV

1. Subiect: Ai casei au plecat în concediu.

2. Nume predicativ: Manualul este al profesorului. Noi am fost contra
introducerii acestui regulament.
3. Atribut substantival genitival: Efortul coechipierilor a fost impresionant.
Acest efort al coechipierilor a fost impresionant.
4. Atribut prepozițional genitival: Lupta împotriva kilogramelor poate dura o
viață.
5. Atribut apozițional: Copilul prietenei mele, al Ginei, este tenismen.
6. Complement indirect: Ne-am revoltat împotriva nedreptăților.
 7. Complement circumstanțial de loc: Am așteptat în fața bibliotecii.
8. Complement circumstanțial de timp: A plecat în concediu în toiul iernii. A
sosit în cursul dimineții. În vremea revoluției eram copil.
9. Complement circumstanțial de mod: Mergem împotriva vântului.
10. Complement circumstanțial de cauză: A întârziat din cauza furtunii.
11. Complement circumstanțial de scop: Ne pregătim în vederea examenului.
12. Complement circumstanțial condițional: În locul Andreei, aș proceda la
fel.
13. Complement circumstanțial concesiv: În ciuda vremii nefavorabile, au
urcat pe munte.
14. Complement circumstanțial de relație: În problema/privința tratamentului
mai avem de discutat.
15. Complement circumstanțial opozițional: În locul sprijinului, am primit
numai critici.
16. Complement circumstanțial cumulativ: În afara concediului, am discutat
și despre examene.
17. Complement circumstanțial instrumental: Am făcut calculele cu ajutorul
calculatorului.
18. Complement circumstanțial de excepție: În afara știrilor de la radio, nu
am mai aflat nimic.
19. Element predicativ suplimentar: Îl știam al dracului/contra aplicării
regulamentului.

Cazul VOCATIV

1. Atribut apozițional: Unchiule, Nae, te așteptăm pe la noi!