C6-Politici naționale și europene privind

egalitatea de șanse și egalitatea de gen în educație

 Egalitatea de şanse
(equal opportunities)

• toate fiinţele umane sunt libere să-și dezvolte capacităţile

personale şi să aleagă fără limitări impuse de roluri stricte;

• faptul că diferitele comportamente, aspiraţii şi necesităţi ale

femeilor şi bărbaţilor sunt luate în considerare, evaluate şi
favorizate în mod egal înseamnă că femeile şi bărbaţii se
bucură de aceeaşi libertate de a-şi realiza aspiraţiile.
 Egalitatea de șanse
între femei și bărbați

• absența barierelor în ceea ce privește participarea

economică, politică și socială și tratament egal pentru femei
și bărbați.

• Prin egalitate de șanse între femei și bărbați se înțelege

„luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor
diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin
și tratamentul egal al acestora” (Legea 202/2002 privind
egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi ).
 Egalitatea de șanse
între femei şi bărbaţi

• este un drept fundamental, o valoare comună a UE, şi o

condiţie necesară pentru realizarea obiectivelor UE de
creştere economică, ocuparea forţei de muncă şi a
coeziunii sociale.

• Aceste aspecte vizează accesul la ocuparea forţei de

muncă, egalitatea salarială, protecţia maternităţii,
concediul parental, de asigurări sociale şi profesionale,
securitatea socială, sarcina probei în cazurile de
discriminare şi de auto-ocupare a forţei de muncă.
 Egalitatea de șanse și egalitatea de gen

• sunt principii fundamentale pentru dezvoltarea unei societăți

echitabile, care prețuiește diversitatea și incluziunea și care
promovează relațiile parteneriale și respectul între indivizi.
 Egalitatea de gen

• acceptarea și valorizarea egală a diferențelor dintre

femei și bărbați, participarea egală și împărțirea egală
a responsabilităților atât în spațiul public, cât și în
viața privată, precum și accesul și distribuirea egală a
resurselor între femei și bărbați.
 Egalitatea de gen

• Rolurile şi nevoile de gen sunt influenţate de clasă, vârstă, rasă şi etnie,

cultură şi religie şi de mediul geografic, economic şi politic.

• În orice context social, rolurile de gen pot fi flexibile sau rigide,

asemănătoare sau diferite, complementare sau în conflict.

• Pe lângă diferenţele dintre femei şi bărbaţi, mai pot exista diferenţe în cadrul
aceleiaşi categorii în ceea ce priveşte nivelul socio-economic, puterea de
decizie şi vârstă.

• Termenul de “gen” nu îl înlocuieşte pe cel de “sex” care se referă doar la

diferenţele biologice (de exemplu, datele statistice sunt diferenţiate pe sexe)
 Egalitatea de gen

• În societate, femeile şi bărbaţii nu au aceleaşi roluri, resurse,

nevoi şi interese.

• Nu participă în mod egal la luarea deciziilor.

• Valorile atribuite “muncii femeilor” şi “muncii bărbaţilor” nu

sunt aceleaşi; aceste diferenţe variază de la o societate la alta,
de la o cultură la alta şi sunt denumite “diferenţe de gen”.
 Strategia europeană privind egalitatea de gen
2020-2025

• „Egalitatea de gen este un principiu fundamental al Uniunii Europene, dar nu este

încă o realitate. În afaceri, în politică și la nivelul societății în ansamblul său, nu ne
putem valorifica pe deplin potențialul decât dacă recurgem la tot talentul de care
dispunem și la întreaga diversitate care ne caracterizează. Nu este suficient să ne
bazăm doar pe o parte a populației și să folosim doar o parte din energia și ideile
pe care le avem.” Președinta Ursula von der Leyen

• definește un set de acțiuni-cheie, printre care încetarea violenței bazate pe gen și

eliminarea stereotipurilor, asigurarea unei participări și a unor oportunități egale
pe piața forței de muncă, inclusiv a egalității de remunerare și realizarea unui
echilibru între bărbați și femei în procesul decizional și în politică.
 Valorile educației în România

• Echitate = respectarea dreptului fiecărui elev de a avea șanse egale de

acces pentru atingerea potențialului său maxim, indiferent de statutul
socio-economic, de aptitudini sau caracteristici fizice și psihice.

• Presupune comportamente bazate pe respectarea reciprocă a drepturilor

și îndatoririlor fiecărei părți implicate în demersul educațional, pe
satisfacerea în mod echitabil a intereselor, a drepturilor și datoriilor
fiecăruia.

• Se manifestă la nivelul actului educațional prin tratamentul nepărtinitor,

din toate punctele de vedere.
 Valorile educației în România

 Încredere
 Solidaritate
 Eficacitate
 Autonomie
.
 Egalitatea şanselor în educație
• semnifică, în fapt, oferirea de opţiuni multiple pentru capacităţi şi
aptitudini diferite, „o educaţie pentru toţi şi pentru fiecare”, o educaţie
deschisă pentru toate persoanele, indiferent de vârstă şi condiţii socio-
economice, dar şi o educaţie pentru fiecare, în funcţie de nevoile sale
specifice – evitându-se omogenizarea şi încurajându-se diversitatea – care
să creeze premisele egalităţii şanselor de acces în viaţa socială.

• Această opţiune a fost susţinută de politicile de egalizare a şanselor care

au avut ca obiective combaterea excluziunii şi selecţiei exacerbate,
formarea competenţelor de bază pentru toţi indivizii, educaţia de tip „a
doua şansă” pentru cei care au părăsit sistemul educativ, integrarea
educaţiei formale cu educaţia non-formală şi educaţia informală, astfel
încât să se extindă situaţiile de învăţare.
 Școala românească

• asigură contextul pentru sprijin socio-educațional pentru toți

copiii, în funcție de nevoile lor, devenind un mediu incluziv și
care susține egalitatea de șanse.

• cooperează cu alte instituții abilitate ale statului, cu organizații

de caritate și cu reprezentanți ai societății civile și ai sectorului
economic.
 Accesul egal la oportunităţile de educaţie
• Normele socio-culturale încurajează fetele sau băieţii să exploreze şi să se implice în anumite domenii şi
tipuri de activităţi.

• De exemplu, fetele sunt încurajate, de multe ori, să acorde mai multă importanţă literaturii şi limbilor
străine, în timp ce băieţii sunt încurajaţi în domeniul ştiinţelor exacte şi al sportului. Acest mod de
socializare a fetelor şi băieţilor limitează oportunitatea de dezvoltare personală a acestora şi de orientare
spre alte domenii care nu sunt specifice în mod tradiţional genului lor. În acest fel, o serie de abilităţi
înnăscute ale fetelor şi respectiv ale băieţilor rămân la nivel de potenţial fără să fie valorificate şi utilizate în
viaţa adultă.

• În acest fel, o serie de abilităţi înnăscute ale fetelor şi respectiv ale băieţilor rămân la nivel de potenţial fără
să fie valorificate şi utilizate în viaţa adultă. Principala modalitate de reducere a discriminărilor de gen şi de
realizare a echităţii de gen în educaţie este flexibilizarea şi diversificarea activităţilor la care sunt orientaţi
să participe în egală măsură fetele şi băieţii.

• De exemplu, fetele trebuie încurajate să participe la activităţi sportive în aer liber, la cluburi de orientare
turistică, la cluburi de informatică. Băieţii trebuie încurajaţi să participe la activităţi artistice şi artizanale,
cluburi literare, la cercuri de dansuri clasice şi moderne. Rolul părinţilor şi al profesorilor este să stimuleze
şi să întărească (prin apreciere, recompensă, valorizare) implicarea fetelor şi a băieţilor în activităţile care
nu sunt tipice în mod tradiţional genului lor. Echitatea de gen în educaţie nu are ca scop uniformizarea
abilităţilor şi comportamentelor fetelor şi băieţilor, ci crearea cadrului în care fiecare fată sau băiat să
poată să-şi valorifice propriul potenţial şi să exploreze cât mai multe domenii în care are potenţial şi
doreşte să se dezvolte.
 Școala incluzivă

• dreptul fiecărui elev la educaţie pe baza egalităţii şanselor;

• nici un elev nu poate fi exclus din educaţie sau supus discriminării pe

motive de rasă, religie, culoare, etnie, sex, limbaj, dizabilităţi;

• şcoala se adaptează la nevoile elevilor;

• diferenţele individuale între elevi constituie o sursă de bogăţie şi

diversitate, şi nu o problemă.

• Şcoala incluzivă are la bază un curriculum adaptat în raport cu nevoile

copiilor.
 Legea educaţiei naţionale nr. 1/ 2011

• are numeroase prevederi în spiritul egalităţii de şanse, a

incluziunii sociale, a respectării şi a valorizării diversităţii
etnice, culturale şi sociale.

• participarea la învăţământ, incluzând participarea la

procesele decizionale se face în mod echitabil, implicând
în mod nediscriminatoriu toate părţile interesate .
 Principii
 principiul echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;

 principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, dreptul la

păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;

 principiul asigurării egalităţii de şanse;


 principiul transparenţei - concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor, prin
comunicarea periodică şi adecvată a acestora;

 principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice;

 principiul incluziunii sociale;

 principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;

 principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;

 principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare.

 Documente strategice europeane
în domeniul egalității de șanse şi tratament

• CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE

• TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ
• CONVENȚIA ONU PRIVIND DREPTURILE PERSOANELOR CU
DIZABILITĂȚI
• 2006-înfiinţarea Institutului European pentru Egalitatea de Gen
• Strategia cadru – Nediscriminare și șanse egale pentru toți;
• Strategia privind egalitatea între bărbați și femei 2010-2015;

• Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un

angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere (COM/2010/0636
final).
• Strategia Europa 2020 pentru creștere inteligentă, sustenabilă și
incluzivă (Strategia UE 2020).
 Guvernul României

• CONSTITUȚIA ROMÂNIEI - Art. 4 prevede că „România este patria comună şi indivizibilă a

tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă,
de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.”
• Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și
prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 și a Planului
operațional privind implementarea strategiei naționale privind promovarea egalității de
șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterii violenței domestice 2018-2021
• Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014- 2020
• Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității
rome pentru perioada 2014-2020
• Strategia națională în domeniul politicii de tineret 2015-2020
• Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-
2020
• Strategia națională pentru ocuparea forței de muncă 2014-2020
 Ministerul Educației Naționale

• este responsabil pentru implementarea a 5 strategii naționale:

1. Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România;

2. Strategia educației și formării profesionale din România 2016-2020;
3. Strategia națională de învățare pe tot parcursul vieții 2015-2020;
4. Strategia națională pentru învățământ terțiar 2015-2020;
5. Strategia privind modernizarea infrastructurii educaționale 2017-2023.
• Convenția ONU cu privire la drepturile copilului: Fiecare copil are dreptul la educație fără discriminare.

• Nediscriminarea este un principiu fundamental, fiind în stransă legatură cu respectarea și promovarea

interesului superior al copilului, dezvoltarea copilului la maxima sa capacitate și baza pentru o societate
democratică.

• Art. 2 al Convenției ONU cu privire la drepturile copilului precizează:

 Statele părţi se angajează să respecte şi să garanteze drepturile stabilite în prezenta convenţie tuturor
copiilor din jurisdicţia lor, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de
naţionalitate, apartenenţa etnică sau originea socială, de situaţia materială, incapacitatea fizică, de statutul
la naştere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai acestuia.

 Statele părţi vor lua toate măsurile de protejare a copilului împotriva oricărei forme de discriminare sau de
sancţionare pe considerente ţinând de situaţia juridică, activităţile, opiniile declarate sau convingerile
părinţilor, ale reprezentanţilor săi legali sau ale membrilor familiei sale.

• Legea nr. 272/2004 privind protecţia și promovarea drepturilor copilului (republicată) reiterează principiul
respectării şi promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, precum și pe cel al asigurării
șanselor egale și nediscriminării, introducând totodată și principiul respectării demnității copiului și al
ascultării opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de
maturitate.
• Art. 7 „Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nicio
discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă
opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de
gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de
dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale
altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie.”

• articolul 51. Secțiunea 4, Educaţie, activităţi recreative şi culturale) precizează: „(1)

Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii
nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.” Copiilor, un grup vulnerabil la
discriminare și efectele discriminării, li se recunoaște nevoia de protecție specifică, în
exercitarea tuturor drepturilor și în toate domeniile vieții.

• Art.49 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI garantează Protecţia copiilor şi a tinerilor: (1) „Copiii
şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea
drepturilor lor.”
• Constituția Art. 16: Egalitatea în drepturi: (1)„Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

• Principiile nediscriminării, al egalității de șanse, dar și al ascultării opiniei copilui și

al diversității în sistemul de învățământ, precum și în învăţarea pe tot parcursul
vieţii din România sunt prevăzute și în Legea educației nr. 1/2011 a educaţiei
naţionale (art.3), un sistem la care se garantează un acces egal, indiferent de nivel
și forma de învățământ, fără nicio formă de discriminare (art.2).
• Art. 15

• (1) Ministerul Educaţiei Naţionale asigură, prin mijloace specifice, instruirea, pregătirea şi informarea
corespunzătoare a cadrelor didactice, la toate formele de învăţământ, public şi privat, pe tema egalităţii
de şanse pentru femei şi bărbaţi.

• (2) Ministerul Educaţiei Naţionale va promova, în mod direct sau prin intermediul organelor şi
instituţiilor specializate din subordine, recomandări privind realizarea cursurilor universitare,
instrumente de evaluare a manualelor şcolare, programe şcolare, ghiduri pentru aplicarea programelor
şcolare care să excludă aspectele de discriminare între sexe, precum şi modelele şi stereotipurile
comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bărbaţilor în viaţa publică şi familială.

• (3) Ministerul Educaţiei Naţionale în mod direct sau prin intermediul inspectoratelor şcolare din
subordine, precum şi unităţile de învăţământ superior monitorizează modul de respectare a principiului
egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, în activitatea curentă a unităţilor de învăţământ.
 LEGE nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap

• SECŢIUNEA 2: Educaţie
• Art. 15
• (1) Persoanele cu handicap au acces liber şi egal la orice formă de educaţie, indiferent de vârstă, în
conformitate cu tipul, gradul de handicap şi nevoile educaţionale ale acestora.

• (3) Copiii şi tinerii cu handicap şi/sau cu cerinţe educative speciale, integraţi în învăţământul de masă,
beneficiază de suport educaţional prin cadre didactice de sprijin şi itinerante, de la caz la caz.

• (4) Copiii şi tinerii cu handicap şi/sau cu cerinţe educative speciale au dreptul să studieze şi să se instruiască în
limba maternă.

• Art. 19 În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap în unităţile şi instituţiile de învăţământ,

autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
 să sprijine pregătirea cadrelor didactice în vederea adaptării practicilor educaţionale pentru elevii cu handicap
din grupe sau clase de învăţământ obişnuit;
 să asigure servicii educaţionale de sprijin pentru persoanele cu handicap şi familiile acestora, prin specialişti în
domeniul psihopedagogiei speciale;
 să asigure accesul în unităţile şi instituţiile de învăţământ.
• ORDIN nr. 1540 din 19 iulie 2007 privind interzicerea segregării şcolare a copiilor
romi şi aprobarea Metodologiei pentru prevenirea şi eliminarea segregării şcolare
a copiilor romi

• ORDIN nr. 1529 din 18 iulie 2007 privind dezvoltarea problematicii diversităţii în
curriculumul naţional
 ORDIN nr. 6134/2016 privind interzicerea segregării şcolare în unităţile de învăţământ
preuniversitar

• Art. 1 (1) Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice îşi propune ca politică educaţională asigurarea echităţii în educaţie, în
ceea ce priveşte accesul egal la toate formele de învăţământ, dar şi în ceea ce priveşte calitatea educaţiei pentru toţi copiii, fără nicio
discriminare generată de originea etnică sau de limba maternă, dizabilitate şi/sau cerinţe educaţionale speciale, statutul socio-economic
al familiilor, mediul de rezidenţă sau performanţele şcolare ale beneficiarilor primari ai educaţiei.

• (2) Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, inspectoratele şcolare judeţene şi unităţile de învăţământ preuniversitar din
România vor promova cu prioritate principiile şcolii incluzive.

• Şcoala incluzivă este o şcoală prietenoasă şi democratică, care valorifică diversitatea socio-etno-culturală, o şcoală în care toţi copiii sunt
respectaţi şi integraţi fără discriminare şi fără excludere generate de originea etnică sau de limba maternă, dizabilitate şi/sau cerinţe
educaţionale speciale, statutul socioeconomic al familiilor, mediul de rezidenţă sau performanţele şcolare ale beneficiarilor primari ai
educaţiei.

• Art. 2 (1) În învăţământul preuniversitar este interzisă segregarea şcolară pe criteriul etnic, al dizabilităţii sau al cerinţelor educaţionale
speciale, pe criteriul statutului socioeconomic al familiilor, al mediului de rezidenţă şi al performanţelor şcolare ale beneficiarilor primari
ai educaţiei, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi ale prevederilor prezentului ordin.

• (2) Prevenirea şi eliminarea fenomenelor de segregare şcolară constituie o condiţie imperativă pentru implementarea principiilor şcolii
incluzive.

• Art. 3 Segregarea este o formă gravă de discriminare şi are drept consecinţă accesul inegal al copiilor la o educaţie de calitate, încălcarea
exercitării în condiţii de egalitate a dreptului la educaţie, precum şi a demnităţii umane.
 Să reflectăm împreună....

• „În calitate de viitori profesori cum îi putem pregăti pe elevi să practice și să respecte
egalitatea de gen în școală și în afara acesteia?”
 Să reflectăm împreună....

• „Egalitatea de gen ține de toate disciplinele, pentru că ține

de modul în care profesorii se adresează elevilor... Ar trebui
ca toți profesorii să treacă printr-un modul mic de formare în
ceea ce privește atitudinea pe care trebuie să o ai față de
elevi, cum să le vorbești, ce să eviți, cât de atent trebuie să
fii la copilul din fața ta, pentru că nu știi ce poveste are [...].
Nu am fost educați să vedem copilul ca pe un om. Copilul e
un roboțel care trebuie să facă ce îi ceri tu. Avem nevoie de
cursuri de empatie. (Monica Halaszi, profesoară de Limba și
literatura română la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din
Bistrița)