Alternativele educaționale

C1-Curs introductiv
 Alternativele educaționale

• Curentul „educaţiei noi” a însemnat o

mişcare pedagogică puternică, o
adevărată „revoluţie coperniciană” în
pedagogie, după cum considera J.
Dewey.
 Alternativele educaționale

• Fundamentată pe concepţiile lui John Dewey,

Adolphe Ferrière, E. Claparéde, Ovide Decroly,
Maria Montessori, Ellen Key, Célestin Freinet,
Jean Piaget, Roger Cousinet, Peter Petersen
s.a., mişcarea „educaţiei noi” a devenit cel mai
puternic curent pedagogic în Europa şi în cele
două Americi şi s-a afirmat ca o tendinţă
novatoare care a pledat pentru respectarea
libertăţii şi autonomiei copilului în educaţie.
 Alternativele educaționale
• Interesul pentru copil şi pentru afirmarea un
model de educaţie întemeiat pe recunoaşterea
naturii bune a acestuia a fost puternic susţinut de
scriitoarea suedeză Ellen Key în lucrarea „Secolul
copilului” (1900).
 Alternativele educaționale

• In anul 1921 a avut loc Congresul

Internaţional al Educaţiei Noi, prilej cu
care s-a constituit Liga Internaţională
pentru Educaţia Nouă, iar în anul 1932
au fost adoptate la congresul de la Nisa,
principiile fundamentale ale „educaţiei
noi”
 Alternativele educaționale
• „Educaţia să dezvolte spiritul ştiinţific al copilului şi să-l pregătească
pentru a înţelege complexitatea vieţii sociale şi economice;

• Educaţia să fie concepută ca o modalitate de a răspunde exigenţelor

intelectuale şi afective ale copilului şi de a-i oferi posibilitatea să se
exprime potrivit trăsăturilor sale caracteristice;

• Educaţia să ajute pe copil să se adapteze cat mai bine exigenţelor

sociale, înlocuind disciplina întemeiată pe constrângere şi teamă cu
dezvoltarea inţtiativei personale;

• Educatia să favorizeze colaborarea între toti membrii colectivitatii

şcolare, făcându-i pe profesori şi elevi să înţeleagă valoarea
diversităţii caracterelor şi a independenţei de spirit;

• Educaţia să conducă copilul spre aprecierea propriei sale moşteniri

naţionale şi să adune cu bucurie contribuţia originală a oricărei
naţiuni din civilizaţia modernă…” (I.Gh. Stanciu, 2006, p.86).
 Alternativele educaționale
• Deşi sistemele de educaţie alternativă poartă amprenta reprezentanţilor
săi, care aparţin unor ţări diferite, totuşi ideile lor pedagogice
fundamentale au generat o viziune unitară asupra educaţiei în ceea ce
priveşte:

• „instruirea şi educarea sunt autentice şi eficiente numai dacă este

asigurată libertatea deplină a copilului;

• misiunea educatorului este de a organiza un mediu educaţional propice

pentru manifestarea liberă a tendinţei spre activizare a copilului, pentru a
veni în întâmpinarea intereselor sale şi pentru a răspunde trebuinţelor sale
de cunoaştere;

• principala sursă de cunoaştere pentru copil este activitatea sa practică,

spontană, liberă;

• satisfacerea intereselor copilului reprezintă criteriul principal în selectarea

conţinutului învăţământului şi în organizarea procesului de instruire.”
(Bocoş M., 2013, p.19)
 Alternativele educaționale
• În acord cu teoria psihologică a acţiunii,
reprezentanţii „educaţiei noi” au insistat asupra
necesităţii activizării elevilor în procesul educativ atât
prin creşterea activităţilor practice, cât şi prin
promovarea conducerii de sine a clasei şi a şcolii.

• Totodată, se pleda pentru cultivarea simţului social al

copilului şi a capacităţii lui de cooperare.
În acest semestru veți studia despre...