UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

FILIALĂ SLATINA

SPECIALIZAREA :PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

REFERAT LA DISCIPLINA :TEHNICI DE ARGUMENTARE

TEMA:TIPURI DE DEZBATERI

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR : LECT. UNIV. BUCUROIU FLORENTINA

STUDENT: PARFENE V. MARIANA

ANUL DE STUDIU : ANUL I

ANUL UNIVERSITAR :2017-2018

 Tipuri de dezbateri
Dezbaterile au aparut înca din Grecia antica, fiind o expresie a democratiei populare.
Dezbaterile formale au fost reintroduse ca metoda de educatie la sfârsitul secolului al XIX-
lea, când primele competitii de dezbateri au fost organizate în universitatile de pe coasta de
est, în vestul Statelor Unite si în California. În 1960, seriile de dezbateri publice televizate
dintre John F. Kennedy si Richard Nixon au conferit o popularitate deosebita acestei activitati
si sute de cluburi de dezbateri s-au înfiintat în licee si colegii pe tot cuprinsul Statelor Unite,
elevii de liceu si studentii începând sa recunoasca valoarea, frumusetea si utilitatea tehnicilor
de dezbateri formale. Exista numeroase formate sau stiluri de dezbateri: de valoare (Lincoln-
Douglas), de strategie (Policy), parlamentare, factuale si altele. Toate aceste formate au însa
în comun un lucru: abordarea unei teme (afirmatii) din doua perspective diametral opuse.
Astfel, în toate formatele de dezbateri exista 2 echipe alcatuite din unul pâna la 3 membri,
dintre care una trebuie sa sustina si cealalta trebuie sa nege/combata tema pusa în discutie,
echipele fiind denumite afirmatoare (în toate formatele de dezbateri cu exceptia celui
parlamentar, unde echipa afirmatoare se numeste Guvern), respectiv negatoare (cu exceptia
formatului parlamentar, unde echipa negatoare se numeste Opozitie). Aceasta abordare, de tip
pro-contra, le dezvolta participantilor capacitatile de a analiza probleme controversate din
multiple perspective, oferindu-le o imagine nedistorsionata de prejudecati, îi obliga sa emita
judecati asupra unui fenomen sau fapt folosind criterii obiective, si totodata sa apere o pozitie
folosind argumente sustinute de dovezi si nu de opinii.

Temele discutate pot fi extrem de variate. Indiferent de format, ceea ce este important
de subliniat este ca tema dezbaterii este doar un pretext pentru exersarea abilitatilor de
comunicare în spatiul public, de gândire critica si de argumentare logica, structurata si
eficienta si nu o încercare de a stabili valoarea de adevar a uneia din cele doua pozitii
exprimate în timpul dezbaterii. De altfel, în cadrul competitiilor de dezbateri, arbitrii urmaresc
în principal masura în care participantii reusesc sa argumenteze logic, structura sistemului de
argumentare, calitatea dovezilor prezentate si capacitatea de a raspunde prompt si analitic
argumentelor si contra-argumentelor echipei oponente, facând abstractie de propria opinie
asupra temei discutate. ARDOR utilizeaza în prezent în România patru formate de dezbateri:

 Desi ambele formate dezvolta în principal aceleasi abilitati, fiecare accentueaza în

mod deosebit unele dintre ele. Astfel, formatul de dezbateri Karl Popper pune un accent
deosebit pe procesul de documentare, pe calitatea si cantitatea de informatii (dovezi)
furnizate în sprijinul argumentelor, are reguli foarte stricte în ceea ce priveste structura
sistemului de argumentare si abordeaza în general teme cu posibilitati restrânse de
interpretare Formatul de dezbateri Parlamentare pune accentul în mod special pe filosofia
promovata de fiecare dintre cele doua echipe, pe stilul de prezentare si pe abilitatile de
persuasiune, are reguli mult mai flexibile în ceea ce priveste structura sistemului de
argumentare, abordeaza în general teme cu posibilitati extrem de largi de interpretare si se
 bazeaza pe cunostinte pe care orice persoana mediu-informata ar trebui sa le aiba,
folosirea informatiilor specifice fiind chiar interzisa. În esenta, tehnicile de dezbateri
dezvolta: Toleranta fata de opiniile adverse;
 Gândirea critica;
 Persuasiunea;
 Concizia în exprimare;
 Ascultarea activa;
 Stilul de prezentare într-o aparitie publica;
 Abilitatile de lucru în echipa.
Practicarea dezbaterilor îi pregateste pe tineri:

 sa actioneze si sa participe inteligent în viata sociala;

 sa investigheze si sa analizeze probleme importante ale lumii contemporane;
 sa sintetizeze informatii;
 sa lucreze în echipa alaturi de colegi;
 sa raspunda prompt si analitic unor solicitari;
 sa fie ascultatori critici.
Toleranta fata de opiniile adverse este una din valorile supreme promovate de
ARDOR. Deprinderea de a sustine puncte de vedere contrare duce la întelegerea faptului ca
pot exista argumente pro si contra în sprijinul oricarei idei si ca nimeni nu poate detine un
monopol asupra adevarului. Gândirea critica, adica procesul de examinare a propriei noastre
gândiri precum si a celor din jurul nostru cu scopul de a ne clarifica cunostintele si îmbunatati
nivelul de întelegere, presupune citirea, ascultarea si participarea activa, exploatarea atenta a
unor situatii prin întrebari, analizarea acestor situatii din mai multe perspective diferite si
sprijinirea uneia dintre perspective cu argumente logice si dovezi. Aceasta abilitate este
extrem de mult exersata prin dezbateri.

Elemente de dezbateri

Odata cu anuntarea temei dezbaterii, participantii încep:

1. documentarea, care presupune citirea activa (efectuarea de adnotari pe marginea

textului, identificarea de întrebari în legatura cu textul citit si elaborarea de idei);
2. explorarea posibilitatilor de interpretare a temei dezbaterii prin analizarea definitiilor
termenilor-cheie din enuntul acesteia, activitate care presupune tocmai analizarea
problemei respective din toate perspectivele posibile;
3. elaborarea sistemului de argumentare care presupune analizarea, evaluarea,
interpretarea si sintetizarea faptelor identificate în faza de documentare, precum si
sprijinirea uneia dintre perspective cu argumente, dovezi si rationamente.
 Persuasiunea este exersata deoarece vorbitorii, într-o runda de dezbateri, trebuie sa
convinga comisia de arbitri de justetea celor afirmate de ei prin claritate, structura si
validitatea rationamentului logic.

Concizia - calitate esentiala într-o lume în care eficienta comunicarii este primordiala - este
deprinsa de participantul la dezbateri prin limitarea timpului acordat fiecarui vorbitor, timp în
care acesta trebuie sa îsi expuna clar toate argumentele, sa arate impactul argumentelor sale în
dezbatere si sa concluzioneze.

Ascultarea Activa presupune nu numai ascultarea argumentelor prezentate de un vorbitor, ci si

efortul de întelegere si analizare a acestora chiar în timpul expunerii. Dezbaterile dezvolta
aceasta capacitate deoarece timpul scurt avut la dispozitie pentru pregatirea urmatorului
discurs dintr-o dezbatere presupune ca participantul sa înteleaga, sa înceapa analiza si
eventual elaborarea raspunsului sau la fiecare argument al echipei oponente chiar în timpul
prezentarii acestuia.
Stilul de Prezentare este dezvoltat în primul rând prin exersarea prezentarii de discursuri în
fata unui public. În plus, în cadrul seminariilor si activitatilor de club, participantii învata
elemente de limbaj non-verbal, prin care se sincronizeaza cuvântul cu gestul.
Tipuri de dezbateri
Acestea se diferentiaza prin algoritmul de desfasurare a dezbaterii, numarul de membri ai echipei,

modul în care vorbitorii se pregatesc pentru dezbatere si prin accentul diferit pus pe diverse

abilitati cerute vorbitorilor participanti. Mai jos sunt prezentate succint cele mai importante formate

de dezbateri:

1. Dezbaterile tip Parliamentary (American si British) - un format extrem de flexibil în

care se înfrunta fie 2 echipe a câte 2 sau 3 vorbitori fiecare (în versiunile europene si
americana, respectiv în versiunea australiana), fie 4 echipe a câte 2 vorbitori fiecare
(în versiunea britanica). Motiunea pe marginea careia se dezbate este dezvaluita
participantilor cu 15 minute înaintea dezbaterii. In acest format, accentul se pune pe
persuasiune, strategii de argumentare, impactul asupra auditoriului, mai putin pe
informatie exhaustiva despre subiect. Acesta este formatul oficial practicat în cadrul
programului universitar de dezbateri.
2. Dezbateri tip Karl Popper - un format foarte structurat care opune 2 echipe a câte 3
vorbitori. Tema dezbaterii se cunoaste cu mult timp înaintea desfasurarii dezbaterii si
accentul cade pe dezvoltarea argumentelor pe baza dovezilor materiale si a
informatiilor precise despre subiectul dezbatut. Formatul KP este un format axat pe
informatii, structura, sinteza si
3. Dezbateri tip Lincoln-Douglas - un format care opune 2 echipe ce dezbat o tema (în
general filosofica sau etica) din punct de vedere al justetii, respectiv valorii unor
 concepte. Aceste dezbateri se mai umesc si dezbateri de valoare, iar accentul cade în
special pe retorica.
4. Dezbateri tip Policy - similare din punct de vedere al formatului cu dezbaterile
Lincoln-Douglas, cu deosebirea ca dezbaterea se poarta în special pe teme
pragmatice, care propun o actiune sau o atitudine concreta (un plan de rezolvare a
unei probleme identificate) în viata economico-social-politica. Accentul cade pe
demonstrarea eficientei si a viabilitatii unor masuri sau actiuni, mai putin pe conceptul
de valoare sau pe performantele retorice. Un exercitiu excelent de rezolvare a
problemelor.
5. Extemporaneous Speaking - un format în care un numar nelimitat de vorbitori sunt
evaluati succesiv si individual de catre o comisie de arbitri, pentru luarea unei
atitudini (pro sau contra) fata de o tema. Se prezinta un numar restrâns de teme dintr-o
arie mai larga de subiecte, vorbitorul îsi alege una si are la dispozitie 30 de minute
pentru pregatirea unui discurs de 7 minute, timp în care poate consulta orice materiale
bibliografice doreste. Arbitrii evalueaza abilitatile oratorice si retorice ale
vorbitorului, modul în care reuseste sa capteze atentia auditoriului, structura
discursului si consistenta ariilor de analiza a temei alese.
6. Impromptu este “sportul extrem” al dezbaterilor. Participantii într-un concurs de
impromptu primesc o tema, de obicei foarte abstracta, pe care trebuie sa improvizeze
un discurs de 3 sau 5 minute, fara a li se acorda nici un timp de gândire înaintea
sustinerii discursului. Pentru acest format, participantii nu se pot pregati doar înaintea
concursurilor, ci trebuie sa urmareasca evenimentele curente din toate domeniile vietii
sociale, politice, economice si culturale si sa se documenteze permanent, varietatea
temelor fiind extrem de larga si putând face referire la absolut orice subiect. Arbitrii
urmaresc aceleasi criterii de evaluare ca si la formatul Extemporaneous Speaking.