SUBSTANTIVUL

DEF. Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte

obiecte, în sensul larg al cuvântului: fiinţe, lucruri, fenomene ale
naturii, sentimente, stări sufleteşti, relaţii umane.

CLASIFICAREA SUBSTANTIVELOR:

a) După formă:
- simple: secol, peniţă, birou, păpuşă
- compuse: dreptunghi, ochiul-boului, răufăcător

b) După conţinut:
- comune: pepene, ciocolată, tort
- proprii: Londra, Sibiu, Păltiniş, Marte, Austria

c) După felul în care se poate sau nu număra:

- numărabile: pom, maşină
- nonnumărabile: curaj, cinste

OBS: unele subst. nonnumărabile - sunt substantive masive: care denumesc materii: brânză,
ulei.
Au contexte specifice de gen, în cazul altora genul este greu de stabilit: se vorbeşte despre
arhigen: de obicei, în dicţionar sunt trecute la genul neutru: curaj, aplauze

Genurile substantivului:
a) feminin: o amintire, două amintiri
b) masculin: un munte, doi munţi
c) neutru: un amfiteatru, două amfiteatre
Obs: În cadrul substantivelor animate, diferenţa de gen poate fi exprimată prin:
 substantive moţionale sau mobile (moţiunea înseamnă derivarea cu sufix moţional a
substantivelor feminine de la cele masculine)
ex. elev/ elevă, pictor/ pictoriţă, urs/ ursoaică, gâscă/ gâscan
 substantive heteronime (cu nume diferite pentru masculin-feminin): cal/ iapă, găină/
cocoş, mamă/ tată, bou/vacă.
 substantive epicene: cu o singură formă pentru ambele genuri: cămilă, fluture, liliac,
barză, chirurg, pilot, rechin, pelican

Numărul substantivelor are două valori: singular şi plural

-1-
Obs. Aspecte speciale ale numărului substantivului:

 substantive colective (denumesc mai multe obiecte de acelaşi fel)

a) formate cu sufix colectiv: pietriş, făget, aluniş
b) formate fără sufix colectiv: lume, popor, batalion
 substantive defective de singular (nu au formă pentru nr. singular): Iaşi, Bucureşti,
Carpaţi, pânzeturi, zori, iele, taclale, icre, câlţi, Rusalii, măruntaie
 substantive defective de plural (nu au formă pentru nr. plural): aur, argint, zahăr, ulei,
sete, Ioana, Flavius, Paris, Olt, creştinism; nume de sporturi: volei, handbal, baschet, tenis
 substantive cu forme duble sau multiple de plural:
Ex: corn - coarne (coarnele cerbului), corni (arbuşti), cornuri (produse culinare)
Ex: bandă - benzi (desenate), bande (de hoţi)
 substantive care la singular au un sens, iar la plural au alt sens:
Ex: grâu (plantă din familia germinaceelor) – grâne (toate cerealele)
 substantive care au aceeaşi formă la singular şi plural (dacă nu au articolul care să le
diferenţieze): substantive invariabile:
Ex: (un) arici – (doi) arici; (un) pronume – (două) pronume, (o) dansatoare – (două)
dansatoare, (un) cârmaci – (doi) cârmaci.

CAZURILE SUBSTANTIVULUI: substantivul are 5 cazuri: nominativ, acuzativ, dativ,

genitiv şi vocativ. Din punct de vedere al formei, în declinarea sa, substantivul prezintă forme
identice pentru nominativ-acuzativ, şi dativ-genitiv.

Ex. Tabloul m-a impresionat profund!

tabloul - substantiv comun, simplu, gen neutru, nr. singular, caz nominativ, funcţie sintactică de
subiect, articulat cu articol hotărât „-l”

LOCUŢIUNI SUBSTANTIVALE

DEF: Grup unitar de cuvinte sinonim cu un substantiv, căruia îi preia genul, numărul, cazul
şi funcţia sintactică. Folosirea locuţiunilor substantivale este specifică limbajului oral. Cele
mai multe provin din locuţiuni verbale în care verbul este substantivizat.

Ex. băgare de seamă – atenţie; trecere în nefiinţă – moarte; aducere aminte – amintire; pierdere
de memorie – amnezie; părere de rău – regret; luare de cuvânt – cuvântare, discurs; bătaie de cap
– problemă; punct de vedere – opinie, părere; bătaie de joc – batjocură, ironie

-2-