Cuvântul - unitatea de bază a vocabularului;

- sunetul sau grupul de sunete având o formă şi unul sau mai multe
înţelesuri.
Sensul cuvântului este dat de context.

Sensul propriu - DENOTATIV ( poate fi înţeles şi în afara contextului ):

o de bază - obişnuit, înţeles de orice vorbitor: plouă, picior, gură, ...
o secundar - format pe baza unei asemănări: gura sticlei, piciorul podului, ...

Sensul figurat - CONOTATIV ( înteles numai în context ) - sens metaforic ( întâlnit în figuri de stil ): „picior de plai”,
„gură de rai”, „plouă cu reclamaţii”, ...

A. După numărul sensurilor cuvintele pot fi:

- monosemantice - un sens: atom, moleculă...
- polisemantice - mai multe sensuri: trece ( trece strada, trece clasa, trece pe la mine,
trece vremea,... ).

B. După numărul silabelor cuvintele sunt:

- monosilabice ( o singură silabă ): am, cred,...
- bisilabice ( două silabe ): casă, carte,...
- trisilabice ( trei silabe ): univers, creator,...
- plurisilabice ( mai mult de trei silabe ): argumentare, impresionant,...

SINONIMELE - cuvinte cu formă diferită şi înţeles asemănător;

- ele pot fi:
 perfecte ( totale ) - toate sensurile coincid: timp=vreme, cupru=aramă;
 parţiale - nu toate sensurile coincid: iute=repede; iute= rapid;
 aproximative - în figuri de stil ( metafore ): „tipsie ca de jar”=soarele ( T. Arghezi - Creion ).
Observaţie: trebuie să fie aceeaşi parte de vorbire!

ANTONIMELE - cuvinte cu formă diferită şi înţeles opus: afară-înăuntru, frumos-urât,...

Observaţie: trebuie să fie aceeaşi parte de vorbire!

OMONIMELE - cuvinte cu formă identică şi înţeles diferit;

- ele pot fi:
 lexicale - aceeaşi parte de vorbire: - totale - toate formele flexionare sunt identice: lac-lac / lacului / lacurilor, ...
- parţiale - numai anumite forme din
flexiune sunt identice: sg. corn, pl.cornuri / coarne / corni;
 lexico-gramaticale - părţi de vorbire diferite: vin ( subst. ) - vin ( vb. ); care (subst.) - care ( pron. rel. ),...

OMONIMELE - OMOFONE - se rostesc identic - leu-leu; casă-casă;

- OMOGRAFE - se rostesc diferit ( se accentuează diferit ) -
acele - acele, veselă - veselă, ...

PARONIMELE - cuvinte cu formă asemănătoare şi înţeles diferit ( de obicei se deosebesc printr-un sunet; de obicei
sunt aceeaşi parte de vorbire, dar nu obligatoriu);
- emis - omis; investi - învesti; oral - orar; prepoziţie -
propoziţie; ...

PLEONASMUL - o greşeală de exprimare care constă în alăturarea unor cuvinte sau expresii cu acelaşi înţeles: coboară jos,
avansează înainte, telecomandă la distanţă, dar însă, ...

UNITĂŢILE FRAZEOLOGICE - grupuri de cuvinte cu sens unitar care se referă la un singur aspect al realităţii ( se
mai numesc expresii sau locuţiuni );
- pot fi: creaţii interne ale limbii /
împrumuturi din alte limbi.

LOCUŢIUNILE - grupuri de cuvinte cu sens unitar ce pot fi înlocuite cu o parte de vorbire care dă numele locuţiunii:
aducere-aminte = amintire - locuţiune substantivală; a o lua la goană = a fugi - locuţiune verbală; ( om ) cu dare de mână= generos
- locuţiune adjectivală; ...

FORMULELE ( CLIŞEELE INTERNAŢIONALE ) - unităţi frazeologice cu caracter cultural, cu circulaţie în

majoritatea limbilor: mărul discordiei, sabia lui Damocles, curriculum vitae, ...
 Derivarea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului, prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul
sufixelor şi al prefixelor.
Sufixele pot fi:
 lexicale - formează cuvinte noi
 gramaticale - creează forme gramaticale (timpuri, moduri)
 lexico-gramaticale – exprimă simultan un sens nou și o categorie gramaticală.
Tipuri de sufixe:
 diminutivale - formează cuvinte care numesc obiecte mai mici decât cele obişnuite – caiețel, bolnăvior,
codiţă
 augmentative - formează cuvinte care denumesc obiecte mai mari decât cele obişnuite - băieţ oi,
băieţandru, căsoaie
 colective - formează cuvinte a căror formă este de singular, iar conţinutul de plural: frunziş, boierime,
tineret
 substantivale - formează substantive - grădinar, bucătăreasă
 adjectivale - formează adjective - auriu, osos, marinăresc
 adverbiale - formează adverbe - cavalereşte, grăpiş, târâş, realmente
 verbale - formează verbe - ( a ) desena, ( a ) biciui, a magnetiza

Tipuri de prefixe:
 vechi: ne-, în-, des-, răs- etc.: necopt, înnorat, desface, răstălmăci
 noi: anti-, con-, inter-, pre- etc: anticorupţie, conlocuitor, internaţional, preșcolar,
 negative (neagă sensul cuvântului): necinstit, incorect, ireal
 privative (prezintă o lipsă): descreţi, decolora
 iterative (prezintă o repetare): reaminti, răsciti
Derivate parasintetice - cuvinte formate în acelaşi timp cu un sufix şi un prefix: a înflori, reactualiza
Compunerea
Compunerea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care două sau mai multe cuvinte
formează un cuvânt nou.
Compunerea se poate realiza prin:
 Parataxă/ juxtapunere (alăturare): locotenent-colonel, franco-român, pușcă-mitralieră, bloc-turn;
Târgu-Ocna, legume-fructe.
 Subordonare: floarea-soarelui; zgârie-nori; Baia de Aramă; coate-goale; bună-credință,
bunăvoință; regina-nopții; viță-de-vie; Gura Ialomiței; binefacere; astfel;
 Abreviere: B.R.D, TAROM, plafar,UNESCO
 Cu elemente savante de compunere: prefixoide și sufixoide

Prefixoidele sau falsele prefixe sunt elemente de compunere care se așază înaintea unei rădăcini pentru a
forma un cuvânt nou. Cele mai multe provin din greaca veche sau din latină și sunt elemente savante de
compunere cu circulație internațională.
Exemple:
bio- (viață): biosferă, biologic
aero- (referitor la aer): aeromodel, aeromodel,
hidro- (referitor la apă): hidrobiciletă, hidromasaj
micro- (mic): microorganism, microcelular
macro – (mare): macrocosmos, macrofotografie
Sufixoidele sau falsele sufixe sunt elemente de compunere care se așază după o rădăcină sau după un
prefixoid pentru a forma un cuvânt nou. La fel ca si prefixoidele, provin din greaca veche sau din latină și sunt
elemente savante de compunere cu circulație internațională.
Exemple:
-log (specialist): biolog, filolog, astrolog
-crație (conducere): democrație, birocrație
-cid (ucigător): insecticid, ierbicid
-fob (care urăște, care nu supărtă): claustrofob, arahnofob, xenofob
-fil (iubitor): bibliofil, cinefil
-grafie (scriere): caligrafie, ortografie

Deseori, cuvintele nou formate conțin doar prefixoide și sufixoide: ortografie, caligrafie, zoologie, geografie,
filolog, hidrofob etc.
A nu se confunda elementele savante de compunere – prefixoidele și sufixoidele – cu prefixele și
sufixele!
 FONETICA
Fonetica - studiază sunetele limbii.
Sunetele limbii române:
 vocale: a, ă, â ( î ); e, i, o, u;
 semivocale: e, i, o, u;
 consoane: b. c, d, …
Sunetele sunt reproduse grafic prin litere. Totalitatea literelor dintr-o limbă formează alfabetul acelei limbi.
Alfabetul limbii române are 31 de litere.
Corespondenţa sunet - literă:
 un sunet - o literă: a, b, … ( am );
 un sunet - două litere: â-î; i-y; v-w ( cânt, încep, iar, yoga, viu, watt );
 un sunet - trei litere: c, k, q ( casă, kilogram, quasar );
 două sunete - o literă: x = cs / gz (axă, examen ).
Grupurile de litere: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi pot reda:
 un sunet - dacă în silaba în care apar mai există o vocală ( cea/ră , ghea/tă, ...;
 două sunete - dacă în silabă cu ele nu există altă vocală ( cere, ghem, ... ).
Grupuri de sunete:
 diftongul - grupul de sunete format dintr-o vocală şi o semivocală aflate în aceeaşi silabă ( iar/bă, ve/gheau );
 triftongul - grupul de sunete format dintr-o vocală şi două semivocale aflate în aceeaşi silabă ( lă/cră/mioa/ră, ci/teau );
 hiatul -- grupul de sunete format din două vocale alăturate, rostite în silabe diferite ( po/e/zi/e ).

Silaba - sunetul sau grupul de sunete rostit cu un singur efort respirator;

- conţine obigatoriu o vocală şi numai una.
Despărţirea cuvintelor în silabe:
 vocalele în hiat se despart ( la fel structura vocală / diftong / triftong ): po-et, o-uă, cre-ioa-ne;
 o consoană între vocale ( vocală / diftong / triftong ) trece în silaba următoare: ca-să, măi-cu-ţă, le-oai-că ;
 două consoane între vocale ( vocală / diftong / triftong ) se despart: car-te, ar-dea, ar-deau;
!!! excepţie - dacă a doua este r sau l - grupul nu se desparte, dar rl se desparte: co-dru, ce-na-clu, ur-le-te;
 trei sau mai multe consoane între vocale ( vocală / diftong / triftong ) se despart după prima consoană: nos-tru, noas-
tră;
!!! excepţie - grupurile: lpt, ncş, nct, ncţ, ndv, mpt, mpţ, rct, rtf, stm se despart după a doua consoană: sculp-tor, linc-şii,
punc-tu-al, func-ţi-o-nar, sand-viş, somp-tu-os, pre-zump-ţi-e, arc-tic, jert-fă, ast-ma-tic;
 cuvintele derivate sau compuse se despart separând mai întâi elementele componente, apoi se aplică regulile anterioare:
in-e-gal, ast-fel. (desp[ărțirea se poate face și după pronunțare, conform DOOM 2
Accentul - rostirea mai pronunţată a unei silabe într-un cuvânt;
- nu are loc fix în limba română;
- uneori diferenţiază sensul cuvintelor [ copii ( sg. copil ) - copii ( sg. copie )].

Notă:
*În diftong, semivocalele o şi e apar  întotdeauna ca prim element, iar celelalte semivocale (i şi u) pot  fi sau primul sau al doilea
element.  

*După  consoanele c', g, k', g' nu există diftongi   deoarece în această situaţie e sau i  sunt numai  litere ajutătoare pentru 
scrierea acestor consoane:
  ceaţă  = c'aţă; geam = g'am; gheaţă = g'aţă.

*  Atunci  când c şi i sunt vocale urmate de o semivocală (ghiocei, rochii), ei şi  ii sunt diftongi deoarece e şi primul i sunt vocalele
silabelor  respective: ghi-o-cei; ro-chii;
 
  TRIFTONGUL  este   grupul   de   sunete   alcătuit  dintr-o vocală şi două semivocale pronunţate în aceeaşi silabă. Triftongii
sunt  de două feluri:
  -progresivi, atunci când semivocalele preced vocala: ari-pioa-ră:  cre-ioa-ne: i-ni-mioa-ră
 
- centraţi, atunci  când semivocalele încadrează vocala: le-oai-că; do-reau; tră-iai;  fo-iau;, so-seau

  Triftongul se poate constitui din trei  sunete alăturate,  aparţinând unor cuvinte diferite, dar pronunţate împreună, în aceeaşi
silabă. Intre  elementele componente ale acestor silabe apare cratima.
  şi-auspus; mi-aidat; ne-auadusNotă:
  Dupăconsoanelec\ g\ k\ g\ nu există  triftongi.
deoarece în această situaţie e sau i sunt litere ajutătoare pentru scrierea acestor consoane, deci nu au  rol de vocale:

zi-ceau = zi-c 'au;                     ve-gheau = ve-g 'au