1.

Descrie

Descrie câmpul lexical al teatrului ținând cont și de

imaginile din Anexa 1.

Câmpul lexical al teatrului: actori, spectatori, piesă de

teatru, scenă, lojă, scaune, locuri, bilete, cortină,
culise, sufleori, reflectoare, muzică
 2. Compară

Compară textul Vrem să vă dăruim câte o fereastră

cu nuvela Moara lui Călifar de
G. Galaction, făcând referire și la așezarea în pagină.

Ambele au acțiunea plasată în timp și spațiu, personaje

care participă la acțiune, dialog ca mod de expunere,
înlănțuire logică a evenimentelor etc., însă spre deosebire
de nuvelă textul dramatic:

- conține o listă cu personajele care participă la acțiune,

indicațiile scenice ale autorului, prezentarea decorului,
replicile personajelor;

- este structurat în acte și scene;

- este destinat reprezentării teatrale;

- nu are narator.
 3. Asociază

Asociază didascaliile din coloana A. cu replicile personajelor din

coloana B.

A. B.

1.(jucând momentul) a. Hei, e cineva aici?

2. (strigând) b. Iertați-ne. Este

pentru prima dată
când ne aflăm într-o astfel de
situație.

3. (către spectatori) c. Suntem pierduți.

4.(către ceilalți doi) d. Ce-ar fi să mergem să ne

plimbăm puțin în parc?
 4. Analizează

Analizează indicațiile scenice externe din scena 1 și

transcrie o indicație scenică care face referire la un
eveniment real și alta care desemnează un eveniment
imaginar.
Decor: Câteva cărţi agăţate cu fire invizibile de plafon. Câteva cadre de ferestre
care „plutesc“ și ele în aer, printre cărţi. –evenimente imaginare

Radu intră, citind. Eliza intră, scufundată și ea în lectură. Doiniţa intră cu o carte în
mână și cu una la subsuoară. Cei trei sunt atât de „prinși“ de ceea ce citesc, încât timp de
câteva zeci de secunde nici nu se văd unul pe altul. –evenimente reale

Radu iese de sub umbrelă și adoptă din nou atitudinea povestitorului. – evenimente
reale.

Lumina scade, parcă intrăm într‐un vis, în spatele personajelor, la ferestre, apar niște
chipuri fantastice: un inorog, un faun, o nimfă și niște capete dolofane de îngerași ghiduși
care scot limba unii la alţii.
Acest moment de vis poate fi acompaniat cu muzică. –evenimente imaginare
 5. Aplică

Aplică cunoștințele învățate menționând care este rolul

indicațiilor scenice din secvența:

Lumina se aprinde în toată sala de spectacol, care devine,

de fapt, „bibliotecă“.

Cei trei coboară în sală, trec printre spectatori și

continuă să strige.

Indicațiile scenice din secvența dată au rolul de a contura

o imagine de ansamblu asupra decorului în care se află
personajele și asupra felului în care aceștia se comportă
într-o situație dificilă. Astfel, locul desfășurării acțiunii
este biblioteca imaginară, iar ei se simt agitați și încep să
strige.
 6. Argumentează

Argumentează că fragmentul de mai jos este un text

dramatic, menționând patru trăsături ale acestuia.

„(piesă într‐un act)

Personaje:
RADU 13 ani
DOINIŢA 13 ani
ELIZA 12 ani
Decor: Câteva cărţi agăţate cu fire invizibile de plafon. Câteva cadre de
ferestre care „plutesc“ și ele în aer, printre cărţi.
SCENA 1
Radu intră, citind. Eliza intră, scufundată și ea în lectură. Doiniţa intră cu o
carte în mână și cu una la subsuoară. Cei trei sunt atât de „prinși“ de ceea ce
citesc, încât timp de câteva zeci de secunde nici nu se văd unul pe altul.

Apoi se opresc brusc în faţa scenei și lasă cărţile din mână, care rămân
„agăţate în aer“.
RADU (către spectatori) – Iată ce vă propun...
ELIZA (către spectatori) – Noi vă povestim tot...
DOINIŢA (către spectatori) – Și apoi voi ne spuneţi ce părere aveţi...
RADU (către spectatori) – Pentru că vrem să știm unde am greșit.
ELIZA (către Radu) – Radu...
RADU – Da?
ELIZA – Nu te grăbi. Că poate n‐am greșit deloc.
DOINIŢA – Așa e. Nu trebuie să‐i facem pe spectatorii noștri să creadă de la început că am făcut
cine știe ce prostie...”
(Vrem să vă dăruim câte o fereastră, Matei
Vișniec)

Fragmentul dat este un text dramatic deoarece este destinat

reprezentării scenice. Este divizat în acte „piesă într-un act” și
scene „Scena 1”.
Este prezent schimbul de replici dintre personaje al căror
nume apare listat înainte de fiecare replică.
Dialogul este principalul mod de expunere. Narațiunea și
descrierea apar doar în indicațiile scenice sau didascalii.
 Este prezentată lista cu personajele care participă la
acțiune.