Lacul-text liric

Operele lirice sunt opere scrise, de obicei, în versuri, în care

autorul își exprimă în mod direct gândurile, ideile, sentimentele prin
intermediul eului liric, creând imagini artistice cu ajutorul figurilor de
stil.
În opinia mea, opera literară Lacul, de Mihai Eminescu, prezintă
caracteristicile unui text liric.
În primul rând, lirismul operei, stilul confesiv este evident prin
prezența eului liric în ipostaza confesivă și contemplativă a
îndrăgostitului, a mărcilor lexico-gramaticale specifice, forme
pronominale și verbale de persoana I (“eu trec”). Vocea care enunță
discursul poetic este ficțională, existând numai în interiorul textului și
reprezentând un sine imaginar.
Deși mărcile lexico-gramaticale specifice eului nu se evidențiază
explicit, subiectivitatea discursului este continuată în imagini artistice
originale, ce reprezintă amprenta stilului fiecărui autor.
În al doilea rând, subiectivitatea specifică opere lirice se exprimă
și prin prezența imaginilor artistice vizuale, care accentuează
caracterul descriptiv (“Nuferi galbeni îl încarcă”), auditive (“Îngânați
de glas de ape” , “Unduioasa apă sune”), create cu ajutorul figurilor
de stil, epitetul conturează plastic imaginarul poetic (“Lacul codrilor
albastru” , “Nuferi galbeni”). Personificarea este o figură de stil prin
care li se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură
însușiri omenești(“Îngânați de glas de ape” ). Tema poeziei
împletește natura cu iubirea.
 În plus, deși nu este o condiție obligatorie, prezența versificației
este un alt argument că textul supus atenției noastre este un text
liric. Poezia este structurată în cinci strofe, măsura versurilor este de
opt silabe, ritmul este iambic, iar rima este semirimă.
Opera literară “Lacul” impresionează prin forța artistică, prin
tonalitatea plină de originalitate, prin rafinament și prin sentimentele
transmise cititorului.
În concluzie, având toate aceste trăsături, operă literară “Lacul” ,
de Mihai Eminescu poate fi încadrată în categoria textelor lirice.