Conjugarea verbelor auxiliare

Verbele auxiliare sunt în număr de trei și ajută la formarea diferitelor

moduri și timpuri în limba română: a fi, a avea și a vrea.
A FI
MODURILE PERSONALE
INDICATIV
Prezent Imperfect Perfect compus

Eu sunt Eu eram Eu am fost

Tu eşti Tu erai Tu ai fost
El/ea este El/ea era El/ea a fost
Noi suntem Noi eram Noi am fost
Voi sunteţi Voi eraţi Voi ați fost
Ei/ele sunt Ei/ele erau Ei/ele au fost

Perfect simplu Mai mult ca perfect Viitor

Eu fusei (fui) Eu fusesem

Eu voi f
Tu fuseși (fuși) Tu fusesei
Tu vei f
El/ea fuse (fu) El/ea fusese
El/ea va f
Noi fuserăm (furăm) Noi fuseserăm
Noi vom f
Voi fuserăți (furăm) Voi fuseserăți
Voi veți f
Ei/ele fuseră (fură) Ei/ele fuseseră
Ei/ele vor f

Viitorul anterior Viitorul popular

Eu voi f fost
Eu o să fu
Tu vei f fost
Tu o să fi
El/ea va f fost
El o să fe
Noi vom f fost
Noi o să fm
Voi veți f fost
Voi o să fți
Ei/ele vor f fost
Ei/ele o să fe

Modul conjunctiv Modul condițional-optativ Modul imperativ

Prezent Perfect Prezent Perfect Pozitiv Negativ

Eu să fu Eu să f fost Eu aș f Eu aș f fost Fii! Nu f!

 Tu să f fost Tu ai f fost
Tu să fi Tu ai f
El/ea să El/ea ar
El/ea să fe f fost El/ea ar f f fost

Noi să fm Noi să f fost Noi am f Noi am f fost Fiți! Nu fți!

Voi să fți Voi să f fost Voi ați f Voi ați f fost

Ei/ele să fe Ei/ele să Ei/ele ar f Ei/ele ar

f fost f fost

MODURILE NEPERSONALE

Modul
Modul infinitiv Modul participiu Modul supin
gerunziu

Prezent Perfect Singular Plural

fost foști find (de ) fost

a fi a f fost fostă foste

Verbul a fi se poate folosi

1. cu sensul de a se afla, a se găsi, a exista, formând predicatul unei
propoziții;
2. ca verb copulativ, legând numele predicativ de subiectgul propoziției;
3. ca auxiliar, pentru formarea următoarelor moduri și timpuri:
 viitorul anterior: voi f fost
 conjunctivul perfect: să f fost
 condiționalul optativ perfect: aș f fost
 infnitivul perfect: a f fost
 diateza pasivă: a fost revizuită
A AVEA

MODURILE PERSONALE
INDICATIV
Prezent Imperfect Perfect compus

Eu am Eu aveam Eu am avut
Tu ai Tu aveai Tu ai avut
El/ea are El/ea avea El/ea a avut
Noi avem Noi avem Noi am avut
Voi aveţi Voi aveaţi Voi ați avut
Ei/ele au Ei/ele aveau Ei/ele au avut

Perfect simplu Mai mult ca perfect Viitor

 Eu avusei (avui) Eu avusesem
Eu voi avea
Tu avuseși (avuși) Tu avusesei
Tu vei avea
El/ea avuse (avu) El/ea avusese
El/ea va avea
Noi avuserăm (avurăm) Noi avuseserăm
Noi vom avea
Voi avuserăți (avurăm) Voi avuseserăți
Voi veți avea
Ei/ele avuseră (avură) Ei/ele avuseseră
Ei/ele vor avea

Viitorul anterior Viitorul popular

Eu voi fi avut
Eu o să am
Tu vei fi avut
Tu o să ai
El/ea va fi avut
El/ea o să aibă
Noi vom fi avut
Noi o să avem
Voi veți fi avut
Voi o să aveți
Ei/ele vor fi avut
Ei/ele o să aibă

Modul conjunctiv Modul condițional-optativ Modul imperativ

Prezent Perfect Prezent Perfect Pozitiv Negativ

Eu aș avea
Eu să am Eu să f avut Tu ai avea Eu aș fi avut
Tu să ai Tu să f avut Tu ai fi avut
El/ea să El/ea să fi avu El/ea ar avea El/ea ar fi avu
aibă t t Ai!/Aibi Nu avea!
Noi am avea
Noi să avem Noi să fi avut Noi am fi avut Aveți! Nu aveți!
Voi să aveți Voi să fi avut Voi ați avea Voi ați fi avut
Ei/ele să aib Ei/ele să Ei/ele ar ave Ei/ele ar fi avu
ă fi avut a t

MODURILE NEPERSONALE

Modul
Modul infinitiv Modul participiu Modul supin
gerunziu

Prezent Perfect Singular Plural

avut avuți având (de ) avut

a avea a fi avut avută avute

Verbul a avea se poate folosi ca auxiliar, pentru formarea

1. perfectului compus, modul indicativ – a/am/ai./a/am/ați/au cântat
2. modului condițional optativ – aș/ai/ar/am/ați/ar cânta

A VREA și A VOI
MODURILE PERSONALE
INDICATIV
Prezent Prezent (ca auxiliar) Imperfect

Eu Vreau – voiesc Eu voi Eu vream – voiam

Tu Vrei – voiești Tu vei Tu vreai – voiai

El/ea vrea – voiește El/ea va El/ea vrea – voia

Noi vrem – voim Noi vom Noi vream – voiam

Voiu vreți – voiți Voi veți Voi vreați – voiați

Ei/ele vor – voiesc Ei/ele vor Ei/ele vreau – voiau

Perfectul simplu Perfectul compus

Eu vrui – Eu voii Eu am vrut – Eu am voit

Tu vruși – tu voiși Tu ai vrut – Tu ai voit

El/ea vru – El/ea voi El/ea a vrut – El/ ea a voit

Noi vrurăm – Noi voirăm Noi am vrut – Noi am voit

Voi vrurăți – Voi voirăți Voi ați vrut – Voi ați voit

Ei/ ele vrură – Ei/ele voiră Ei/ele au vrut – Ei/ele au voit

Mai mult ca perfect Viitor

Eu vrusesem – Eu voisem Eu voi vrea – Eu voi voi

Tu vruseseși – tu voiseși Tu vei vrea – Tu vei voi

El/ea vrusese – El/ea voise El/ea va vrea – El/ea va voi

Noi vruseserăm-Noi voiserăm Noi vom vrea – Noi vom voi

Voi vruseserăți – Voi voiserăți Voi veți vrea – Voi veți voi

Ei/ ele vruseră – Ei/ele voiseră Ei/ele vor vrea – Ei/ele vor voi

Viitor anterior Viitor popular

Eu voi f vrut – Eu voi fi voit Eu o să vreau – Eu o să voiesc

Tu vei f vrut – Tu vei fi voit Tu o să vrei – Tu o să voiești

El/ea va f vrut – El/ea va fi voit El/ea o să vrea – El/ea o să voiască

Noi vom f vrut – Noi vom fi voit Noi o să vrem – Noi o să voim

Voi veți f vrut – Voi veți fi voit Voi o să vreți – Voi o să voiți

Ei/ele vor f vrut – Ei/ele vor fi voit Ei/ele o să vrea – Ei/ele o să voiască
CONJUNCTIV
Prezent Perfect

Eu să vreau – Eu să voiesc Eu să f vrut – Eu să fi voit

Tu să vrei – Tu să voiești Tu să f vrut – Tu să fi voit

 El/ea să vrea– El/ea să voiască El/ea să f vrut – El/ea să fi voit

Noi să vrem – Noi să voim Noi să f vrut – Noi să fi voit

Voi să vreți – Voi să voiți Voi să f vrut – Voi să fi voit

Ei/ele să vrea – Ei/ele să voiască Ei/ele să f vrut – Ei/ele să fi voit

CONDIȚIONAL OPTATIV
Prezent Perfect

Eu aș vrea – Eu aș voi Eu aș fi vrut – Eu aș fi voit

Tu ai vrea – Tu ai voi Tu ai fi vrut – Tu ai fi voit

El/ea ar vrea – El/ea ar voi El/ea ar fi vrut – El/ea ar fi voit

Noi am vrea – Noi am voi Noi am fi vrut – Noi am fi voit

Voi ați vrea – Voi ați voi Voi ați fi vrut – Voi ați fi voit

Ei/ele ar vrea – Ei/ele ar voi Ei/ele ar fi vrut – Ei/ele ar fi voit

IMPERATIV
Pozitiv – voiește!
MODURILE NEPER SONALE

Modul
Modul infinitiv Modul participiu Modul supin
gerunziu

Prezent Perfect Masculin Feminin

Vrând – (de) vrut
a f vrut – a vrut – voit vrută – voită (de) voit
a vrea – a voi voind
fvoit vruți – voiți vrute – voite

OBSERVAȚII:

1. Verbul a vrea ajută la formarea viitorului în limba română.

2. Verbul a voi înlocuiește verbul a vrea la unele moduri și timpuri.
3. Apare omonimia dintre formele verbului a vrea/a voi la persoana I
singular și plural, la indicativ imperfect → eu vream – noi vream //
eu voiam – noi voiam.
4. Apare omonimia dintre formele verbului a vrea/a voi la persoana a
III-a singular și plural, la conjunctiv → ea să vrea – ele să vrea // ea să
voiască – ele să voiască
5. În vorbire apare forma hibridă între a vrea și a voi – a vroi, utilizată
destul de frecvent în mod eronat.