Textul narativ literar prezintă o succesiune de întâmplări petrecute
într-o ordine logică și temporală la care i-au parte mai multe personaje. În opinia mea, opera Glasul inimii este un text narativ literar deoarece prezintă toate trăsăturile acestuia atât la nivel formal cât și de conținut.
În primul rând, remarcăm prezența unui fir narativ ușor de
urmărit. Relatarea faptelor se fac la persoana III de către un narator obiectiv la persoana a III-a : „au facut”; „se ciondanea”; Tema operei o reprezinta durerea parintilor datorata de esecul si plecarea copiilor. Prezența reperelor spațio-temporale conferă verosimilitate faptelor prezentate „la oaste”; „intr-o seara”; În al doilea rând, sesizăm îmbinarea modurilor de expunere : narațiunea ,dialogul și scurtele secvențe descriptive. Narațiunea ajută la relatarea faptelor aflăm indirect faptul că familia din text trebuie să se mute și încearcă să îndepărteze prietenul patruped, eșuând. Dialogul conferă dinamism acțiunii și devine mijloc de caracterizare indirect „baiat bun”. Din schimbul de replici dintre copil și tatăl său reiese durerea si necazul pe care tatal il are datorita plecarii singurului sau copil care nu-l dezamagise.
In concluzie, opera Glasul inimii de Liviu Rebreanu este un text