Figuri de stil

Denumirea figurii Exemplu

Epitetul – figura de stil prin „înger blând”, „limbă sfântă”
„pădure de argint”, „codri de aramă”
care un determinant pune în
lumină însușirea estetică a unui „Sună-ncetișor”

obiect sau a unei acțiuni.

„mândra glăsuire”
„blând îngânat”
Personificarea - figură de stil prin care „Și melodia a întins spre tine brațele ei
se atribuie însuşirile omeneşti unor ființelor reci”
necuvântătoare, obiectelor, elementelor din (N. Stănescu)
natură, sau ideilor „vânturile țipă”
Comparația – figură de stil ce Versul: „Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un
constă în stabilirea unei balaur”
Comparația: „Râul (...) se-ncovoaie (...) ca un balaur”
asemănări între un termen
„Râul (T1, subiectul comparației) se-ncovoaie (baza
folosit cu sens propriu și altul de comparație) ca (element morfologic) un balaur”
folosit cu sens figurat. (T2, obiectul comparației)

„tinereţe ca o floare”

Metafora - este figura de „Viața-i fu o primăvară,

stil prin care un aspect al moartea - o părere de rău” (M.
realității primește un nou Eminescu)
nume, pe baza unui raport de „Limba noastră-i o comoară”
asemănare. (A. Mateevici)
„Prin care trece albă regina
nopții moartă” (M. Eminescu)
ENUMERAŢIA este figura de „Deci nu era nici scamator,/
stil care constă într-o înşiruire de Nici acrobat, nici dansator…” (Gellu
termeni de acelaşi fel sau cu Naum)
„Să strecor pe-un fir de aţă
sensuri apropiate, făcută cu scopul
Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă.”
de a evidenţia ideea exprimată.
Repetiția - constă în reluarea
imediată a unui cuvânt în propoziţie
sau în vers.
Antiteza - este figura de stil care
constă în punerea în opoziţie a două
cuvinte, idei, imagini, personaje,
situaţii menite să se reliefeze reciproc
Exclamația retorică – exprimarea
unui sentiment puternic prin
exclamații și interjecții.
Interogația retorică - figura de stil
constând într-o întrebare adresată unui
auditoriu de la care nu se aşteaptă niciodată
răspuns.
Invocația retorică –figură de retorică
prin care poetul se adresa unui
personaj imaginar sau absent.
(T. Arghezi)
„Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața
ninge iară...” (V. Alecsandri)
„Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare…” (M.
Eminescu)
„Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câne…”
„O furnică mică, mică,
Dar înfiptă, vasăzică…”
„Ea un înger ce se roagă – El un
demon ce visează...” (Eminescu)
„Copacii albi, copacii negri...”
„Oh! Oh! Oh! Săraca țară a Moldovei!”
(Ion Neculce)
„De ce nu voi pentru nume, pentru glorie
să scriu?
Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?”
(M. Eminescu)
„Cum nu vii tu, Țepeș doamne…”
(M. Eminescu)
„Muză! Ce lui Omir odinioară….”